ANALIZĂ De ce se uită românii în masă de Sărbători la „Singur acasă“: După Revoluţie, i-a poftit pe români, fără viză şi paşaport, în casele de peste Ocean

ANALIZĂ De ce se
uită românii în masă de Sărbători la „Singur acasă“: După
Revoluţie, i-a poftit pe români, fără viză şi paşaport,
în casele de peste Ocean

Macaulay Culkin (Kevin McCallister), Daniel Stern (Marv Mechants) şi Joe Pesci (Harry Lime) sunt actorii care amuză telespectatorii români încă din 1995

TRADIŢIE „Adevărul“ a încercat să găsească o explicaţie pentru succesul, aparent inexplicabil, în materie de audienţe pe care Pro TV îl are în fiecare an cu seria „Singur acasă/ Home Alone“, difuzată în preajma sărbătorilor de iarnă

Ştiri pe aceeaşi temă

Seria „Singur acasă“ rulează la Pro TV în această lună, marcând astfel cea de-a zecea difuzare de când există măsurătorile de audienţă, şi a reuşit, ca întotdeauna, să adune în faţa micilor ecrane milioane de români. 
 
Analistul media Iulian Comănescu subliniază că există filme care devin opţiunea tradiţională de Sărbători a televiziunilor, iar în România faimoasa serie a devenit sinonimă cu perioada Crăciunului: „În SUA, aşa a fost programat multă vreme «O viaţă minunată», al lui Frank Capra. «Singur acasă» funcţionează la fel şi la noi, şi în Polonia, unde înţeleg că a dat naştere unei ziceri gen: «Dacă e Kevin (personajul principal – n.red.) la televizor, e Crăciun»“, a explicat Comănescu. 
 
Pe de altă parte, criticul de film Irina Margareta Nistor consideră că „Singur acasă“, atenţie!, creează dependenţă: „E conceput în aşa fel încât să dea dependenţă, asemenea cartofilor prăjiţi, care, chiar dacă nu sunt sănătoşi, sunt tare gustoşi. A devenit un must pentru Crăciun, e Crăciunul american uşurel şi amuzant (chiar dacă umorul e destul de îndoielnic). În mod surprinzător, n-a prins splendidul «O viaţă minunată», care e mai sentimental şi îţi pune mintea şi imaginaţia la contribuţie.“ 
 

Singur acasă, o invitaţie în casele de peste Ocean

Analistul Iulian Comănescu pune popularitatea filmului şi pe seama faptului că Pro TV l-a difuzat pentru prima dată chiar în anul lansării postului, în 1995, fiind de părere că este una dintre producţiile care au intrat în România odată cu libertatea. singur acasa
 
„Ingredientele mic-burgheze şi în acelaşi timp glamour ale poveştii reprezentau – şi reprezintă – vechea aspiraţie către Occident şi confortul lui, conservă cumva visul american aşa cum era înainte de 1989, într-o Românie care s-a «dezvrăjit» de atunci în privinţa Vestului, a Uniunii Europene şi a altora asemenea. «Singur acasă» e un fel de regresie colectivă în epoca dinainte de mineri şi eşecul Convenţiei, când părea că totul va fi bine dacă va pleca Ceauşescu“, crede Comănescu. 
 
Acelaşi punct de vedere este împărtăşit şi de Irina Margareta Nistor: „A fost primul Crăciun cinematografic de după Revoluţie! Eram poftiţi, fără paşaport şi fără viză, în casele de peste Ocean, pe care le invidiasem şi le idolatrizasem până atunci. Răufăcătorii erau pedepsiţi ingenios, iar puştiul e amuzant pentru unii telespectatori, care au încercat să-l imite în comportament, din păcate.“
«Singur acasă» e un fel de regresie colectivă în epoca dinainte de mineri şi eşecul Convenţiei, când părea că totul va fi bine dacă va pleca Ceauşescu
 
Iulian Comănescu, analist media

Singur acasă, o radiografie a Sărbătorilor

Pe de altă parte, psihologul Keren Rosner consideră că ingredientul-cheie al seriei este faptul că acţiunea e una „uşor de digerat“ în această perioadă şi care distrează, exact cum îi place românului. „În primul rând, cred că este un film care acaparează atenţia, are această calitate. Pe de altă parte, se adresează de fiecare dată şi unei audienţe noi, sunt copii care au crescut şi văd pentru prima dată acest film. Plus că acţiunea fiind foarte uşoară, distractivă, cu final fericit, chiar dacă ai văzut filmul înainte, nu te deranjează să-l mai vezi încă o dată. Probabil că telespectatorul român se identifică mult mai uşor cu ceea ce se întâmplă, faptul că este amuzant îi dă o stare de bine şi de confort“, a declarat psihologul. 
 
Rosner se fereşte însă să afirme că pentru români a devenit o tradiţie să urmărească „Singur acasă“ de Crăciun, ci mai degrabă că are câştig în faţa altor programe pentru că este o comedie alertă, o radiografie sinceră a perioadei de Sărbători, care stă sub semnul agitaţiei. 
 
„Nu cred că românul îl caută în mod special la televizor, ci în momentul în care ajunge la acest film, alege să-l privească tocmai pentru că este foarte relaxant şi dă o stare de bine, de veselie şi este în concordanţă cu anotimpul şi cu ceea ce se întâmplă. Sunt şi alte filme de Crăciun, dar au o poveste tristă care se termină într-un mod fericit, pe când aici este vorba, de la început până la sfârşit, de o întâmplare amuzantă, care i se poate întâmpla oricui în agitaţia dinaintea Sărbătorilor. Şi aici se identifică fiecare român, fiecare intră într-o stare de agitaţie şi de grabă, de nelinişte înaintea sărbătorii propriu-zise, fie că are de făcut cumpărături, fie că are de făcut bagaje pentru excursie“, spune Rosner. 
 
De aceeaşi părere este şi sociologul Mircea Kivu: „Cred că pur şi simplu în această perioadă oamenilor, care stau mai mult pe acasă şi îşi ocupă timpul uitându-se la televizor, nu le place să-şi bată capul cu producţii complexe. Iar «Singur acasă» este un film uşor de digerat şi este bun pentru toate categoriile de public.“
 


Singur acasă, un ritual de Crăciun

 

Audienţe duble şi triple faţă de rivali

„Singur acasă“ a avut o audienţă constantă în ultimii ani, atingând vârfuri de peste trei milioane de telespectatori, potrivit cifrelor publicate de Paginademedia.ro. 

Anul acesta, prima parte a seriei a ţinut în faţa micilor ecrane, la nivel naţional, aproape 2,6 milioane de români pe minut, ceea ce înseamnă că peste un sfert dintre cei care se uitau la televizor erau pe Pro TV. Mai mult decât atât, audienţa filmului a fost dublă faţă de cea înregistrată de următorul post clasat, Antena 1, care a difuzat emisiunea de forţă a staţiei, „Te cunosc de undeva“. 

Şi partea a doua a continuat să facă audienţe bune, fiind urmărită de o medie de 2,3 milioane de privitori. La nivelul publicului comercial, cu vârste între 18 şi 49 de ani, Pro TV a avut 631.000 de persoane, cifre de trei ori mai mari decât Antena 1. 

Analistul Iulian Comănescu aduce în atenţie însă şi că Pro TV a mizat pe „Singur acasă“ aşa cum a făcut-o şi cu NATO şi Convenţia Democrată, opţiunea fiind în ADN-ul ideologic al postului: „E interesant faptul că, dacă cauţi un echivalent pe Antena 1, găseşti de pildă «Nea Mărin Miliardar», o opţiune mai autohtonă, asortată cu postul. Altfel, acest gen de programare e firesc, la fel cum fireşti sunt şi ironiile care apar după. În SUA, «O viaţa minunată» a fost parodiat în «Familia Bundy» sau «Beavis şi Butthead».“
 
Cât despre o posibilă tentativă a altor posturi de a difuza seria, Comănescu este sceptic, fiind de părere că probabil ar avea succes, dar nu la fel de mare, întrucât dispare caracterul de ritual al programării: „La fel cum ritualul ar fi conştientizat ca atare, dacă Pro TV ar crea o construcţie mai specială de marketing în jurul filmului. Am senzaţia însă că tradiţia e pe cale de dispariţie, fiindcă anul acesta Pro TV a difuzat primul «Home Alone» mai devreme decât în alţi ani.“
 

Singur acasă, bun pentru copii, dacă-l văd părinţii

Un alt aspect scos în evidenţă de psihologul Keren Rosner este caracterul educativ al filmului, mai ales în ceea ce-i priveşte pe părinţi: „Este educativ pentru părinţi, care ar trebui să înveţe că nu trebuie să-şi lase copiii singuri, nesupravegheaţi, să fie mai atenţi. Şi fiecare trebuie să fie mai centrat pe relaţiile de familie şi pe celălalt nu doar să bifeze toate lucrurile pe care trebuie să le facă de sărbători.“
 
De altfel, Rosner consideră că şi mesajul filmului este foarte important, demonstrând că, în ciuda aşteptărilor, cei mici se pot descurca în situaţii limită, pentru că sunt foarte inteligenţi, inventivi şi intuitivi. „Băiatul are încredere în el, crede în bine şi crede în rezolvarea problemelor. Nu intră în panică şi nu se gândeşte că i se va întâmpla ceva rău, ci dimpotrivă, ştie că el va soluţiona criza în care a intrat fără voie“, conchide Rosner. 
 
Totuşi, criticul de film Irina Margareta Nistor speră că „Singur acasă“ nu a devenit un simbol al Crăciunului pentru români: „«Ho-ho-ho», care e varianta autohtonă, e infinit mai ataşant, iar puştiul e adorabil, şi nu o obrăznicătură imposibilă, ca vărul mai mare din America. E bun de urare: Sărbători fericite, în care să nu rămâneţi singuri acasă!“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: