ANALIZĂ De ce nu merge magia Monei Segall la Antena 1

ANALIZĂ De ce nu merge magia Monei Segall la Antena 1

Mona Segall a încercat să implementeze divertisment de calitate la Antena 1 FOTO Antena 1

După ce a înregistrat audienţe-record cu show-urile produse la Pro TV, producătoarea Mona Segall a acceptat provocarea de a pune în scenă emisiuni pentru Antena 1, însă rezultatele nu au reflectat  talentul acesteia.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Abia când veţi auzi că Mona Segall a plecat de la Pro, puteţi începe să gândiţi că se clatină treaba. Femeia asta demonstrează că a devenit, prin muncă, cel mai bun om de televiziune din România“, comenta actorul Mihai Bendeac la scurt timp după ce, în 2014, mai multe vedete ale postului din bulevardul Pache Protopoescu, printre care Horia Brenciu, Ştefan Bănică Jr şi Mihai Petre, au „migrat“ către Antena 1. După ele a venit şi rândul Monei Segall să părăsească Pro TV, după 19 ani în care a contribuit la ridicarea „imperiului Pro“ prin divertisment de calitate. Cu toate acestea, „treaba“ nu a început să se clatine pentru Pro TV, ci pentru Antena 1, în ciuda entuziasmului cu care producătoarea a fost primită şi a speranţelor cu care se conturau în jurul ei.

Dacă la Pro TV, Mona Segall realiza show-uri precum „Românii au talent“, „Vocea României“ sau „MasterChef“, la Antena 1 a încercat să pună în scenă acelaşi tip de divertisment prin show-uri de genul „Dansează printre stele“ şi „Hell’s Kitchen - Iadul Bucătarilor“, cu rezultate de audienţă mult sub ceea ce se prefigura. De altfel, „Dansează printre stele“, format internaţional adaptat în România de Mona Segall, a fost scos pe neaşteptate din grila postului Antena 1 din cauza audienţelor nefavorabile. Dar de ce nu a reuşit unul dintre cei mai buni oameni de televiziune din România să aibă acelaşi succes şi la Antena 1?

Trei factori ai insuccesului Monei Segall la Antena 1

Observatorul şi Gâdea, problemele Antenei

Analistul media Iulian Comănescu, managing partner la comanescu.ro, defineşte „moştenirea“ audienţei înregistrate de Observator ca un prim factor al insuccesului emisiunilor realizate de Mona Segall la Antena 1. „Sunt trei factori principali. Primul se referă la ratingul postului - media, dar mai ales lead-in-ul sau emisiunea anterioară, care influenţează în proporţie importantă ratingul programului de care vorbim. Talent show-urile sunt după ştiri, iar Observatorul Antenei e mult mai jos decât Ştirile Pro TV, deci emisiunile de pe Antenă pleacă cu o moştenire mult mai slabă decât cele ale Pro TV-ului“, spune Comănescu. „Principala problemă a Antenei 1 e nu talent show-urile în care a tot investit, cât Observatorul, care e la începutul prime-time-ului (n.r. - interval orar de maximă audienţă). Fără un news manager competent nu pot face mare lucru, or atribuţii de acest gen are Mihai Gâdea, deci până va pleca Mihai Gâdea Intactul va avea probleme, curios, şi cu lucrurile pe care le face în materie de televiziune comercială“, evidenţiază analistul.

Un al doilea factor care a dus la eşecul emisiunilor coordonate de Mona Segall este, potrivit lui Comănescu, „aşa-numitul flow de grilă, coerenţa dintre emisiuni, faptul că ar trebui să se adreseze unui public asemănător sau, cel puţin, care să se schimbe gradual în funcţie de oamenii care pot fi la o anumită oră în faţa televizorului“. „La Antena 1, Observatorul nu pare a moşteni mare lucru de la Acces Direct, emisiune tabloidă dar care creează probleme liderului tradiţional (Pro TV), la fel cum show-urile marca Mona Segal sunt o propunere mai glamour decât publicul Observatorului sau al Acces Direct“, mai zice acesta.

Antena 1, pe minus la nivel vizual

Al treilea element care a definit audienţele slabe „se referă la calitatea intrinsecă a emisiunilor“, completat de aspectul vizual al producţiilor. „Aici e de discutat de la caz la caz. La celebrul «Iad al Bucătarilor», cei trei membri ai juriului au sărit peste cal şi din punct de vedere vizual producţia a scârţâit destul de tare. «Poftiţi pe la noi» a mers mai bine, deşi nu e vorba de un format de acelaşi calibru - şi aşa mai departe. În principiu, comparativ cu epoca de aur a Pro TV, producţiile de pe Antenă suferă la capitolul vizual, fiindcă investiţiile şi resursele umane din această zonă nu sunt la nivelul Pro TV, care a strălucit în primul rând vizual“, mai spune Comănescu. Tot analistul crede că succesele sau eşecurile Monei Segal depind destul de tare şi de obiectivele pe care i le dictează Antena 1. „Nu ştiu dacă humiliation show-ul şi mizeria de la «Iadul Bucătarilor» au fost ideile ei. Mona Segall nu e directoarea televiziunii, ci un producător extern, chiar dacă în momentul de faţă afiliat Intact“, zice Comănescu.

Mai mult decât atât, etichetele atribuite postului Antena 1 au influenţat ratingul staţiei şi implicit audienţele emisiunilor faimoasei producătoare. „S-a văzut asta şi la Pro TV, unde scandalurile Mihaelei Rădulescu şi enormităţile din emisiunea lui Măruţă au început să tragă în jos întreaga construcţie, dincolo de problemele intrinseci de conţinut - Antena 1 a câştigat chiar pe target naţional o lună din acest motiv“, explică analistul.

Pentru ca Mona Segall să aibă un statut special i-ar trebui cel puţin un hit răsunător pe o altă televiziune.

Iulian Comănescu, analist media

Încrederea acordată de Antena 1

 

Mona Segall nu se supără atât de uşor. Iulian Comănescu: „N-a fost cazul să-i explic ce se-ntâmplase, ştia“

 

S-a nimerit să lucrez cu Mona Segall prin anii 90 la, posibil, cea mai proastă producţie din viaţa ei - şi cu siguranţă dintr-a mea. Cred că era în 1997, Adrian Sârbu făcuse la Costineşti un festival de televiziune pe nume Mediafest, care s-a încheiat, logic, cu o gală. Responsabil cu gala şi ceva gen preşedintele Mediafest era Mihai Tatulici. Prezentator, Florin Călinescu, producător, Mona Segall, scriitor, eu. Problema a fost că Mihai Tatulici dispăruse undeva în ceaţă până prin preziua galei, iar noi nu aveam pur şi simplu de unde afla la modul precis ce premii se dau, cine le ia şi care ar putea fi ordinea intrărilor în scenă. În ziua galei, mi-am dat seama de proporţiile dezastrului şi m-am apucat să scriu fără desfăşurător, adică fără să ştiu exact cine, ce şi când. Pe uşă intrau diverşi domni care îmi spuneau că premiul pentru imagine trebuie mutat din poziţia 7 în poziţia 9, deci gluma care lega premiul pentru imagine de cel anterior, pentru regie, dispărea - şi tot aşa. Modificam pe măsură ce lucrurile acestea veneau la mine, evident că replicile pe care le scriam erau din ce în ce mai tâmpite, la un moment dat, târziu, a apărut şi Tatulici, care s-a apucat să dea indicaţii preţioase, dar nu îl mai asculta nimeni.

 

Seara, Călinescu a intrat cu un desfăşurător aproximativ şi un scenariu varză, cel mai idiot pe care l-am scris în viaţa mea, pe deasupra şi greşit cum nu-mi amintesc să fi greşit vreodată ceva în media. S-a descurcat naiba ştie cum, în orice caz bine, încurcând doar vreo două intrări. La un moment dat pe scenă s-a înfiinţat şi Mihai Tatulici, care, evident, pe lângă că era mama şi tatăl Mediafest, avea de luat şi un premiu pentru un documentar despre o prostituată, pe nume Maria, de la propriul festival. Când Tatulici a început speech-ul de acceptare, modest, cu: „Pe Maria nu am făcut-o singur, ci împreună cu un grup de tovarăşi care...“, Călinescu nu a mai rezistat şi i-a administrat un perdaf stelar, care a produs nişte hohote de râs ale căror ecouri se aud, probabil, şi azi în discoteca Vox Maris.

 

Probabil, nu ştiu exact, Mona Segall a coordonat carul atunci, ca să înregistreze ceva cât de cât coerent, deşi e catastrofic să nu ştii cine şi pe unde intră pe scenă în astfel de situaţii.

 

Norocul nostru a fost că Adrian Sârbu plecase din Costineşti, altfel eram răstigniţi la propriu pentru toată treaba. Tatulici a făcut ulterior o şedinţă de aruncat vina pe oameni, şi-a dat seama că nu prea are pe cine şi ne-a trimis la Bucureşti urgent, cu un microbuz, ca să montăm al doilea cel mai prost brut pe care l-am văzut în viaţa mea. Am făcut asta şi am avut curajul de a lăsa cele câteva minute în care Călinescu l-a distrus pe Tatulici, care au intrat într-o duminică pe post, rămânând pe undeva prin analele televiziunii.

 

Ulterior m-am dus la Mona Segall cu un buchet de flori ca să-i spun că-mi pare rău şi să-i explic de ce nu putusem face mai mult. M-aşteptam să fie supărată, dar Mona a zâmbit, a luat buchetul şi mi-a spus că am de primit nişte bani pentru nenorocirea aceea de scenariu - sau pentru transpiraţie. N-a fost cazul să-i explic ce se-ntâmplase, ştia.

Un nume-reper în producţia de televiziune din România, Mona Segall a realizat unele dintre cele mai populare formate TV din ultimii 19 ani. De la „Ştii şi câştigi“, „Vara ispitelor“ şi „Alege ASIA“ la producţii-fanion precum „Dansez pentru tine“, „Românii au talent“ şi „Vocea României“, Mona Segall şi-a lăsat amprenta asupra felului în care românii pricep divertismentul. Dar pentru ca meritul să-i fie recunoscut ar trebui să aibă succes şi în afara Pro TV. „N-aş vrea să-i înalţ Monei o statuie prematur. Până acum, a adaptat foarte bine nişte emisiuni internaţionale complicate, pe un post în care exista un climat profesional propice, anume Pro TV. Pentru ca Mona Segall să aibă un statut special i-ar trebui cel puţin un hit răsunător pe o altă televiziune. La Antena 1, lucrurile nu au mers prea grozav până acum, dar din fericire Antena Group continuă colaborarea cu ea, ceea ce e mare lucru, fiindcă de obicei se plictisea foarte repede de diverşi oameni aduşi pe bani grei, lucru păgubos pe termen lung. Surprizele plăcute nu sunt excluse, din toamnă, mai ales cât timp Pro TV are problemele pe care le are“, arată analistul. „Altfel, să nu uităm că pe piaţa românească au existat producţii autohtone excepţionale, de la matinalul şi late night-ul lui Florin Călinescu, la numeroasele versiuni Divertis de pe diferite posturi. Există, deocamdată, alţi oameni care au schimbat faţa televiziunii în România, şi nu ca Mircea Badea“, mai spune el.

Atenţia la detalii, miza show-urilor Monei Segall

Atenţia la detalii reprezintă un aspect cheie al show-urilor produse de Mona Segall, lucru care o plasează alături de alţi mari producători precum Valeriu Lazarov şi Titus Muntean.

„E vorba de show-uri internaţionale complicate şi cu resurse mari, care trebuie executate foarte atent, raportat la aşa-numitul format book, dar şi cu adaptări făcute cu sens şi discernământ. Un producător de asemenea show-uri gândeşte foarte articulat segmentele, ştie să se aplece asupra diferitelor detalii (de la tehnică, la conţinut) şi planifică totul atent. În televiziunea din România, numai Valeriu Lazarov şi poate o serie de foste glorii ale TVR, gen regretatul Titus Muntean, produceau divertisment cu acelaşi gen de minuţie“, analizează Comănescu.

Pe de altă parte, tocmai lipsa atenţiei pentru detalii şi glorificarea scandalurilor pe micile ecrane cauzează probleme asupra percepţiei divertismentului. „La felul cum se mişcă piaţa actuală însă, problema televiziunilor româneşti nu e că nu ştiu ce vrea publicul. Ci că nu posedă meşteşug. Ca să devină magie, televiziunea are nevoie de multă muncă de detaliu. Există o idee fixă a multor producători şi manageri de programe, faptul că publicul românesc vrea gunoi, un gunoi fără seamăn. Atunci de ce rup audienţele filmele americane făcute pentru un public global şi, mai ales, lucruri ca «Vocea» sau «Românii au talent», care sunt în esenţă competiţii aspiraţionale, oricât de populare ar fi“, detaliază Comănescu.

Plecarea Monei Segall de la Pro TV a produs un impact asupra audienţelor postului, mai ales în zona de prime-time, dar analistul media arată că televiziunea îşi va reveni odată cu noua grilă.

„Din toamnă se vor întoarce lucruri gen «Master Chef», din care Media Factory a făcut o treabă bună, şi «Vocea», unde Melanie Triebel a făcut ceva mai bun şi mai glamour decât făcuse Segall. Lucrurile sunt destul de relative“, spune el.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările