ANALIZĂ Pe cine face fericit „ţiganiada“ de la TV: de ce românii aleg „gunoiul“şi senzaţionalul de pe micile ecrane

Blamate pentru subiectele abordate, emisiunile de tip tabloid, cum ar fi „WowBiz“ şi „Un show păcătos“, reprezintă un punct de atracţie pentru publicul doritor de senzaţional şi de facil pe micile ecrane. Analistul media Iulian Comănescu şi Valentin Jucan, membru CNA, au analizat influenţa acestor emisiuni şi au oferit soluţii.

Prezentarea vieţii intime a unor persoane publice, serii întregi de ediţii despre un singur subiect, comportament degradant, limbaj licenţios şi înclinarea către senzaţional sunt doar câteva dintre elementele care definesc astfel de producţii. Intrate în dizgraţia unor categorii de telespectatori, show-uri precum „Acces Direct“, „La Măruţă“, din intervalul orar de după amiază, şi „WowBiz“, şi „Un show păcătos“, de pe palierul de late-night (n.r. - intervalul orar după ora 22:00), continuă să atragă atenţia cu subiecte lipsite de valoare şi care, de multe ori, întrec limitele impuse de regulile Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA).

Analistul media Iulian Comănescu spune că apariţia emisiunilor de tip tabloid se regăseşte la jumătatea anilor 2000, atunci când au apărut două filoane: „Primul, mai vizibil, e aşa-numita «otevizare a României», cu care se lăuda la vremea respectivă Dan Diaconescu, dar mai important a fost al doilea, explozia tabloidelor. Succesul pe care l-a avut «Libertatea» ca bulevardier a determinat apariţia a încă două titluri de presă scrisă la vremea respectivă puternice, «Cancan» şi «Click!», şi apoi preluarea acestui gen de tematici pe TV“, explică Iulian Comănescu.

Analistul pune sub lupă „naşterea“ acestui gen de emisiuni şi crede că „în priviţa tabloidizării putem spune că publicul a fost cel care a dictat trendul, ca dovadă anii de zile în care asemenea formule nu fuseseră tocmai dominante pe piaţă“. „La un moment dat, şi presa scrisă, şi televiziunile şi-au dat seama că funcţionează şi au extrapolat elementele de cancan ale anilor trecuţi, la fel cum Ştirile de la ora 17:00 de pe Pro TV au fost, în anii ’90, o adaptare a formulei «Evenimentul zilei» - «Infractorul din tipar»“, subliniază Comănescu, care mai spune că emisiunile-tabloid „sunt o modalitate comodă de a umple acces-ul (n.r. - intervalul orar de dinainte de prime-time) şi late-night-ul“.

Influenţa turcilor asupra genului tabloid

Comănescu spune că, la o analiză mai atentă, se poate identifica un al treilea factor care a contribuit la popularizarea genului: schimbarea adusă de Kanal D. „«Cancan TV»/«WowBiz» a fost cel care a dat tonul în late-night, la fel cum «Acces Direct» l-a dat în acces. În cazul Kanal D a fost un import de know-how (n.r. - cunoştinţe specifice asupra unui procedeu) din Turcia, poate vă amintiţi că Adrian Artene de la «Cancan» a fost la un moment dat în accesul B1 TV, unde n-a făcut nimic. Rafistolat de Kanal D şi cu o frumoasă alături, mi se pare că Andreea Mantea, a avut succes“, arată el.

Acelaşi post TV este văzută de Comănescu drept un revoluţionar al televiziunii din România, din moment ce a fixat începerea emisiunilor tabloide mai devreme faţă de ora prestabilită. „Talk-show-urile mondene sunt ieftine. La dimensiunile pieţei TV din România, banii se concentrează în publicitatea din programele de prime-time (n.r. - interval orar de maximă audienţă, cuprins între orele 19:00 şi 22:00). Interesant e faptul că late-night-ul e puţin devansat în România, emisiunile tabloide încep la 22:00 sau 22:30, în loc de 23:00, ceea ce e tot inovaţia Kanal D. Genul acesta de scurtare a prime-time-ului e dată tot de banii puţini care se găsesc la noi, în televiziune“, analizează Comănescu.

De la Bideu şi Ciocu’ Mic la Nicolae Guţă

Capetele de afiş ale celor două emisiuni, de la Kanal D, respectiv Antena 1, au fost serialul intrigilor familiei manelistului Leo de la Strehaia, amendat în repetate rânduri de CNA, şi disputele unui alt manelist, Nicolae Guţă, ultimul ajungând chiar în presa străină după ce şi-a bătut iubita însărcinată în direct, abatere rămasă însă nesancţionată de Consiliu, întrucât „legea nu interzice bătaia la TV, după ora 23:00. În acest sens, „Daily Mail“ a titrat în ediţia online că Nicolae Guţă este „o legendă în ţara sa“ şi „unul dintre pionierii unui gen muzical cunoscut drept manele“.

Despre această întâmplare care a făcut „cinste“ României, Iulian Comănescu spune: „Nicolae Guţă a avut o apariţie meteorică în media de limbă engleză. De aici şi până la celebritate globală, a lui sau a României, mai e mult. Străinii au perceput, dacă au perceput, îmbrânceala de la Capatos ca o întâmplare de pe o televiziune dintr-o ţară exotică. Să nu uităm că am mai ajuns cu astfel de minuni în alte locuri, de pildă episodul cu apa, Bideu şi Ciocu’ Mic de pe B1, care a fost difuzat la Jay Leno“, aminteşte el, făcând referire la faza în care senatorul Marius Marinescu, poreclit Bideu, i-a aruncat în faţă Ancăi Constantinescu, denumită Ciocu’ Mic, un pahar cu apă, în direct.

Problema este că astfel de emisiuni sunt difuzate la posturile generaliste prin care se transmite o mai mare credibilitate a ceea ce se întâmplă Valentin Jucan, membru CNA

Soluţia: un canal dedicat „gunoiului“

Despre emisiunile tabloide, Valentin Jucan, membru CNA, a declarat la Adevărul Live că „în România nu există diverstisment, există trash (n.r. - gunoi). Dacă chemi o şatră sau un anume care s-a culcat şi cu fiica, şi cu nora... ăsta nu e diverstisment, e prostituţie“. Jucan identifică adevărata problemă şi propune o soluţie. „Nici eu şi nici un alt membru al CNA nu ne dorim să transformăm spaţiul audiovizual, din prisma emisiunilor tabloide, într-o «fecioară albă, imaculată». Problema este că astfel de emisiuni sunt difuzate la posturile generaliste, posturi cu mare impact, care transformă acest conţinut şi îl difuzează publicului, un public care empatizează şi asupra căruia este exersată o mult mai mare presiune, de a se transmite o mult mai mare credibilitate a ceea ce se întâmplă. Bătaia aceea a fost una regizată, vă asigur. Dar, 90% din cei care au urmărit au fost convinşi că a fost real. Problema e că acea emisiune s-a difuzat şi s-a dat voie să se vadă aşa ceva. Soluţia: un post de televiziune separat, de dimineaţă până seară cu Guţă, dar licenţiat ca atare, cu control parental, la abonament plătit. Aşa cum sunt canalele de filme porno. Plăteşti în plus dacă vrei să te uiţi la un astfel de conţinut. Dacă este într-o grilă separată altfel este perceput de public“, spune el.

„Arta erotică“ a lui Dan Capatos

Jucan a mai povestit cum avocatul emisiunii de la Antena 1 a venit în faţa Consiliului şi a comparat show-ul cu Biblia. „Trebuie decenţă şi moralitate la televiziune, nu ne îndreptăm deloc într-o direcţie corectă. Vă dau un exemplu. Apărătorul trustului Intact, în cazul lui Capatos, a venit şi ne-a citit din Biblie. Ne-a spus că ceea ce vedem la Capatos este artă erotică, acelaşi tip de erotism îl găsim şi în Biblie. Ne-a recitat din «Cântarea cântărilor». Este incredibil. Dar, tu, CNA, vii şi spui «Nu am articol pentru ora 23:00». Înseamnă că jigneşti românii care îţi plătesc salariul şi sunt nemulţumiţi de ce văd la televizor“, a mai zis el.

«Românii au talent» nu e tocmai un program intelectual, dar diferenţa dintre el şi talk-show-urile tabloide e că generează nişte aspiraţii Iulian Comănescu, analist media

În ceea ce priveşte componenta educativă, analistul media face o pararelă istorică. „Un membru al CNA-ului american, Nicholas Johnson, spunea că televiziunea este întotdeauna educativă, dar problema e ce fel de educaţie oferă ea. Într-un eseu remarcabil, George Orwell afirma că genul de atitudine care a dus la crearea Imperiului Britanic şi în ultimă instanţă însuşi Imperiul Britanic au fost create de revistele gen «cercetaşi» pentru adolescenţi de acum 100 de ani. E evident că orice fel de conţinuturi media au o încărcătură valorică şi morală implicită“, explică Iulian Comănescu.

În final, Comănescu pune în balanţă diferenţele dintre cele două emisiuni, ca mai apoi să arate cum poate să fie apreciat un show. „Presa de peste tot începe să devină mai puţin serioasă încă de la începutul anilor ’90, dinainte de explozia online-ului. În momentul de faţă, problema e modul cum se segmentează televiziunea trash. E interesant să remarci, de pildă, că gunoiul de la Capatos are un pic altă esenţă decât cel de la «WowBiz». Nu l-aş fi văzut pe Emil Boc în pielea goală pe Kanal D, în primul rând fiindcă în ADN-ul de Istanbul al Kanal D există unele limite şi în al doilea rând, fiindcă «WowBiz» e alimentat de un site în materie de culegere şi elaborare a subiectelor, în timp ce Capatos ajunge la monstruozităţi şi deoarece nu are niciun fel de sprijin. La fel, «Românii au talent» nu e tocmai un program intelectual, dar diferenţa dintre el şi talk-show-urile tabloide e că generează nişte aspiraţii, creează vise în esenţă curate“, încheie Comănescu.