Adrian Blidaru a fost eliminat de la Exatlon. Sportivul a izbucnit în plâns şi a emoţionat pe toată lumea cu discursul său VIDEO

Adrian Blidaru nu şi-a mai putut stăpâni emoţiile şi i-a făcut pe toţi ceilalţi concurenţi să plângă FOTO Kanal D

Baschetbalistul Adrian Blidaru (33 de ani) a fost eliminat de la Exatlon 2. Sportivul a izbucnit în lacrimi şi i-a emoţionat pe toţi ceilalţi concurenţi când a dezvăluit motivul pentru care plânge.

Echipa Faimoşilor continuă să strângă rândurile, după ce gimnasta Silvia Stroescu a fost prima concurentă eliminată, iar cântăreţul What’s Up a decis să se retragă din competiţie. 

În cea mai recentă ediţie Exatlon 2, Faimoşii au pierdut din nou în faţa Războinicilor şi, implicit, au fost obligaţi să arunce în duelul pentru eliminare doi membri. Astfel, cel mai slab jucător al săptămânii a fost baschetbalistul Adrian Blidaru, nominalizat automat pentru eliminare, iar a doua nominalizare a fost făcută de cel mai valoros jucător al Faimoşilor din ultima săptămână, luptătorul de kempo Yamato Zaharia, care l-a scos la înaintare pe fotbalistul Cristi Pulhac. 

Cursa dintre Adrian Blidaru şi Cristi Pulhac a fost una intensă, care s-a încheiat după doar cinci ture, fotbalistul câştigând fiecare punct. Aşadar, jucătorul de baschet Adrian Blidaru este al doilea sportiv eliminat de la „Exatlon“, sezonul doi. 

În discursul de rămas bun, sportivul a declarat că îl vede pe Cristi Pulhac câştigătorul Exatlon 2, iar la un moment dat nu şi-a mai putut controla emoţiile şi a izbucnit în lacrimi. „Mi-a plăcut aventura de aici, sunt bucuros şi sunt recunoscător că am putut face parte din echipa asta de campioni. Chiar şi Lili Sandu, care nu este un sportiv de performanţă, mie mi-a demonstrat prin ambiţia ei că în sine este un campion. Vreau să-i felicit şi să le spun că trebuie să fie uniţi şi să nu renunţe niciodată. Cristi Pulhac este cel mai bun din punct de vedere fizic, eu cred că este favorit la câştigarea premiului. Noi vrem să fim nişte modele pentru cei de acasă, pentru copii în special. De când mă uit la Exatlon, mi-am dat seama că jocurile copilăriei au pierit demult, s-au înlocuit cu tabletele, cu telefoanele. Iar de când Exatlon a apărut pe televizor, jocurile copilăriei au reapărut. Văd copii care se joacă în faţa blocului şi cu asta mă mândresc. (începe să plângă - n.r.) Mă mândresc că sunt aici, m-am emoţionat pentru că şi eu am copii şi sunt aici datorită lor. Sper ca ei să înţeleagă că tatăl lor a fost într-o competiţie cu mulţi campioni, chiar şi-a dorit să rămână şi a făcut tot ce a putut, dar nu întotdeauna câştigi“, a spus Adrian Blidaru înainte de a izbucni în plâns. Declaraţia sportivului i-a făcut şi pe ceilalţi concurenţi să plângă de emoţie.

Discursul lui Adrian Blidaru, de la minutul 36.40.

Adrian Blidaru este jucător profesionist de baschet, a reprezentat echipa naţională a României la calificarea Eurobaschet din 2015. A activat în cei 25 de ani de carieră sportivă la mai multe cluburi precum CSS Constanţa, Farul Constanţa, CSU Cuadripol Braşov, CSU Ploieşti, CS Otopeni, Târgu Mureş, Steaua Bucureşti, BCM Piteşti. Are în palmares 6 titluri de campion naţional, 5 cupe ale României şi este câştigător al FIBA Europe Cup. Însă viaţa lui nu a fost întotdeauna simplă. Adrian Blidaru a crescut fără părinţi de la vârsta de 13 ani, după ce mama lui a murit de cancer, iar tatăl nu a mai suportat durerea şi s-a spânzurat. 

„Mama a avut ciroză la ficat, a dat în pancreatită, timp de cinci ani a fost sub tratament, prin spitale, a avut operaţii, a fost destul de greu. A făcut o infecţie şi a murit, iar după şase luni, aproape un an, tata n-a mai rezistat şi s-a spânzurat. Şi de atunci am fost doar cu sora mea, care e mai mare decât mine“, povestea sportivul citat de Libertatea. 

A început să se antreneze de mic, însă după câteva luni voia să renunţe: „Făceam doar joc de glezne şi săritură în lungime şi nu prea mi-a plăcut, eu voiam mingea, voiam să joc. M-am apucat, practic, pe la 10 ani, dar m-am mai lăsat o dată din cauză că eram prea mulţi copii, vreo 80, şi iar nu mi-a plăcut. Nu jucam pe un post anume, ci pe tot terenul. Apoi, opt copii de la şcoala mea au fost aleşi pentru Şcoala Sportivă. Atunci am câştigat campionatul naţional pe şcoli şi a început cariera mea“.

Fără părinţi, Blidaru a ratat şansa de a merge la colegiu în SUA, deşi a avut oferte: „Am avut propuneri de mai multe ori. Părinţii mei muriseră, eram singur, n-aveam bani şi mi-a fost frică să fac pasul acesta. Dar nu regret că n-am făcut-o, chiar dacă, dacă m-aş întoarce în timp, probabil că aş pleca sau măcar aş încerca să văd ce se întâmplă“.

La 14 ani, începuse să joace în Divizia B, cu Constanţa, şi l-a remarcat Braşovul: „Au venit la mine acasă şi mi-au pus contractul pe masă. Eu nu aveam 18 ani şi nu puteam să semnez, dar am avut o discuţie cu tutorele, care era mătuşa mea, şi am ajuns la concluzia că este mai bine să mergem la Braşov, să încercăm...“.

După numai un sezon sub Tâmpa, a fost remarcat de Asesoft Ploieşti, unde a ajuns la 17 ani. A avut propuneri de primele patru clasate: Dinamo, Rompetrol, Piteşti şi Asesoft. A semnat, finalmente, cu prahovenii şi nu a avut ce să regrete, chiar dacă multe sezoane a fost doar rezervă şi prindea minute puţine pe parchet. Din 2003 până azi, a cucerit şase titluri, şase cupe şi FIBA Europe Cup, în 2005.

Cei care îl mai huiduie nu ştiu povestea lui de viaţă, dar nu îi acuză: „Sunt arogant, probabil. De fapt, cred că par, pentru că nu sunt, ba chiar sunt băiat bun. Mi-aş dori ca aceia care mă apostrofează - şi e clar că nu mă cunosc deloc - să vină şi să-mi spună în faţă, să avem o discuţie despre baschet, viaţă sau orice temă vor ei. Pentru că eu am avut de toate în viaţă. Şi bune, şi rele, mi-au murit şi părinţii, am trecut prin de toate şi am ajuns unde am ajuns“.

În prezent, Adrian Blidaru este într-o relaţie şi are trei băieţi.