VIDEO Tu eşti P.O.H.U.I?
0
„Şi iar îi frig, şi iar îi depresneac (depresie – n.r.)/Şi iar îi sfîrşitul lumii şi tu stai pe galeac/Dar ţie ţi-e P.O.H.U.I/Stresată de ştiri şi despărţiri din seriale/De curve şi gay, de macho-holtei şi www cu fete goale...“ Acum ştiţi că aţi fost P.O.H.U.I măcar o dată în viaţă. Însă a fost nevoie de o trupă de anonimi din Republica Moldova ca să aflaţi asta: Carla’s Dreams cucereşte România spunând adevăruri cu masca pe ochi.
La sfârşit de ianuarie 2012, în mintea unor băieţi din Republica Moldova – or fi şi fete, dar nu ştim, căci nu ne spun – a încolţit o idee: „Să facem nişte muzică şi să-i dăm drumul pe net“.
Un an mai târziu, piesele lor au sute de mii de accesări pe YouTube, au aproape 20.000 de fani pe cele două pagini de Facebook (şi probabil că şi mai mulţi în viaţa reală) şi cuceresc România cu melodia „P.O.H.U.I.“ Şi, cu toate că îi cunoaşte atâta lume, nimeni nu ştie cine sunt. Însă pentru cei mai mulţi fani, Carla’s Dreams şi muzica lor e tot ce au nevoie să cunoască.
Un nou caz Morandi?
La puţinele concerte pe care au acceptat să le susţină au apărut cu faţa pictată (machiajul durează între două şi patru ore), ochelari de soare şi glugă bine trasă pe ochi. Cu precedentul Morandi în muzica românească, multă lume i-a suspectat de un plan (diabolic) de marketing inspirat de strategia lui Marius Moga.
Dar ei spun că în spatele măştii nu se ascund decât nişte oameni obişnuiţi, care în urmă cu an nici măcar nu îndrăzneau să viseze aşa cum o face astăzi Carla. Chiar dacă nu au încă un chip, au o voce, pe care o puteţi auzi în melodiile lor şi care ni s-a confesat sub forma unui interviu pe Skype.
„Iniţial, planul nostru era să facem nişte muzică şi să-i dăm drumul pe net. Şi pe noi ne-a luat prin surprindere, de aia ne şi amuzăm când lumea spune că totul a fost premeditat. Nu e nimic şocant în ceea ce facem noi, nu suntem primii care au făcut asta“, spune vocea proiectului.
Aş vrea să pot spune că a fost o strategie care ne-a făcut să ajungem aici. Asta ar însemna că suntem foarte inteligenţi.
Când asculţi pentru prima dată Carla’s Dreams, aproape totul te intrigă, de la versuri la numele trupei, care mai e mister doar pe jumătate. Carla’s Dreams e un nume inspirat de personajul Karla, din romanele de spionaj ale scriitorului britanic John le Carré. Pe jumătate mister, deoarece Carla e un acronim. Iar ceea ce înseamnă vom afla abia „la finalul proiectului“.
Dar suntem abia la început, în ianuarie 2012, atunci când s-a „născut“ trupa. Şi, nu, n-a fost nicio strategie în spate, reiterează artistul basarabean, iar simţul umorului nu-i lipseşte atunci când o face.
„Aş vrea să pot spune că a fost o strategie care ne-a făcut să ajungem aici. Asta ar însemna că suntem foarte inteligenţi. Noi facem muzică de mai mult timp, dar nu voiam să intrăm în ceea ce se cheamă showbiz. A fost simplu: într-o seară am zis: hai să postăm pe internet. Am făcut-o. Fără mari aşteptări. Cunoscuţii noştri au trimis piesele mai departe, iar cei interesaţi au făcut şi ei asta. Şi-apoi totul a devenit dinamic: am început să primim feedback, am făcut pagina de Facebook, a început să crească canalul nostru de pe YouTube“, povesteşte vocea Carlei.
Ceea ce a urmat, i-a surprins şi pe ei. „În vara trecută ne-am dat seama că am început să pierdem din ceea ce am vrut iniţial, că am început să nu mai facem muzică pentru noi. Aşa că am zis stop, după care am început să facem doar piese care să ne placă nouă, fără să ţinem cont de nimeni şi de nimic. Dar asta nu înseamnă că nu ne bucurăm când ni se face un compliment sau atunci când muzica noastră place lumii, sau atunci când avem săli pline. Iar până acum, numai aşa am avut“, adaugă artistul basarabean.
Carla's Dreams a avut şi public de câteva mii de persoane FOTO Arhivă personală
De fapt, ei nu se văd ca nişte artişti. Acesta este şi motivul pentru care proiectul lor muzical nu a fost conceput pe o perioadă determinată. „Nu spunem acum că totul se va sfârşi peste două luni. Dar nici nu vrem să ne agăţăm de acest proiect dacă, la un moment dat, n-o să mai meargă. La fiecare dintre noi, activitatea de bază nu e muzica. Avem nişte meserii, ca orice oameni normali. Niciunul dintre noi nu are Conservatorul, nu am luat nici măcar lecţii de canto. În acest moment mai avem piese, mai avem idei, iar dacă mai vin şi altele poate să dureze şi zece ani. Dacă reuşim să ne menţinem integri şi anonimi, de ce nu, o să mai dureze“, mărturiseşte el.
Investiţie în anonimat
Dar ce înseamnă integru în muzică? „Să nu fii ca muzicantul care cântă la cerere. Ca cei cărora li se spune ce să facă în muzică. Asta înseamnă să fii un executor. Iar noi nu vrem să fim nişte simpli executori, cu toate că înţelegem şi acest lucru“, precizează el.
Proiectul Carla’s Dreams a avut o evoluţie rapidă şi a trecut de mult graniţele. Trupa a avut deja două concerte în România, e difuzată la radiouri şi este curtată de case de producţie importante. De altfel, pentru unii cei mai de succes artişti din Republica Moldova, rampa de lansare a fost România. „Oricât ai fi de îndrăgostit de Moldova, nu poţi cere mai mult de la ţara asta decât îţi poate ea oferi. Da, ne-am gândit şi noi să intrăm în acest sistem, am primit şi propuneri, toate din România“, dezvăluie artistul.
Oricât ai fi de îndrăgostit de Moldova, nu poţi cere mai mult de la ţara asta decât îţi poate ea oferi.
Conştienţi sunt şi ei, însă, de faptul că va fi mult mai dificil aici să-şi păstreze anonimatul. „Resursele din media românească sunt incomparabile cu cele din Moldova. Şi dacă-şi pune capul şeful unui trust media să afle cine sunt eu, atunci află. De asta trebuie să investim resurse suplimentare pentru a ne proteja identitatea, în continuare. Aceasta va fi una dintre condiţiile principale ale negocierilor noastre, în România. În Moldova avem aceste resurse acum, în România nu ştiu“, admite el, precizând că lucrurile au luat o altă turnură, pe parcurs.
„La început, nici nu s-a pus problema de aşa ceva. La început trebuia să fim doar nişte anonimi pe internet. Dar, după patru luni de zile, a venit primul concert. În capul nostru, atunci, ne-am gândit că acela e primul şi ultimul concert. N-am vrut să apărem sub forma unei holograme, am vrut ca totul să fie live şi am apelat la varianta machiajului. Acel concert a turnat gaz pe foc. Abia după aceea a început să se întrebe lumea cine suntem. Au fost destui cei din media care s-au interesat, care au scris despre asta“, povesteşte el.
Popularitate da, celebritate personală nu
Fanii, însă, lasă derizoriul în seama presei, pentru ei altele par să fie mai importante, iar Carla’s Dreams vorbeşte prin muzică. „Am reuşit să creăm o astfel de atitudine încât fanii nici nu vor să cunoască cine suntem. Dacă apare mâine cineva şi spune cine suntem, s-ar putea să nu fie privit bine. Evident că există o parte din public al cărui interes e catalizat de anonimat. Totuşi, cred că la bază stă produsul“, spune vocea Carla’s Dream.
„Este un cerc restrâns de oameni care ne cunosc pe toţi. Dar sunt numai două persoane care pot să probeze cine suntem cu-adevărat“, completează el.
Dacă celebritatea personală nu-i interesează atât de mult, recunosc că latura financiară e „la fel de importantă ca pentru orice om“. „Toţi suntem vii. Pe de altă parte, noi nu mai avem 17 ani, nu ne trebuie bani cu orice preţ. Nu suntem interesaţi să obţinem un câştig financiar imediat, pentru a trăi din asta acum. Toţi avem joburi, toţi lucrăm. N-am trimis niciun demo nimănui, pe noi ne-a căutat lumea. Dacă e să facem mai mulţi bani, foarte bine, hai! Dar nu vrem bani cu orice preţ“, spune vocea trupei.
Când „ţi se rupe“ de fapt ţi-i pohui
Nucleul trupei Carla’s Dreams a rămas neschimbat, dar la succesul proiectului au contribuit, de-a lungul acestui an, diverşi oameni. Aşa s-a născut videoclipul piesei „P.O.H.U.I“ (Patologia obstructiv-huliganică uniform iradiată), filmat, parţial, în Malaezia. Şi, ca o precizare, membrii trupei nu apar în nciunul dintre videoclipuri. În Moldova n-ai putea pronunţa acest cuvânt pe stradă şi nici nu vi-l putem traduce, pentru că unele cuvinte nu pot fi folosite în gazetă. Am putea spune că „nu-mi pasă“ e doar un eufemism pentru „mi se rupe“, de altfel o traducere eufemistică a „pohuiului“. Iar vocea Carlei râde când explică toate acestea: „E un fel de... mi se rupe. Nu-mi pasă. De ce să pretindem că nu folosim astfel de cuvinte? În România, cuvântul pohui poate fi utilizat oriunde, pentru că lumea nu ştie ce înseamnă“.
Dar starea de pohui? E cam ca-n versurile piesei... „Şi sînt momente / Şi chiar şi zile / În care bei chiar dacă ştii că iei pastile / În care ciocolata distruge-orice dietă / În care pe la 12 noaptea-ţi place ceaiul cu cotlete / În care vrei să dormi şi luni şi marţi pîn’ pe la 9.00 / În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă… Sunt aşa zile / Când ţi-i P.O.H.U.I.“
Numele trupei, anonimatul, apariţiile cu mască, toate acestea par bucăţi dintr-un puzzle... Se va releva o imagine completă? Iar dacă se va întâmpla acest lucru, ar mai fi ea fi interesantă în secunda următoare? „Asta-i cam ca dezbrăcatul femeii. Arată bine dezbrăcată, dar e mai plăcut s-o dezbraci. Cred că asta e cea mai relevantă alegorie pentru acest puzzle“, conchide vocea Carla’s Dreams.
Se încarcă comentariile...
