Un popor fără umor? Cazurile Mungiu şi Ouatu

Probabil că francezii ne-au crezut lipsiţi de gena umorului după ce s-au trezit, urmare a unor glume despre români făcute într-o emisiune cu păpuşi, cu ameninţări de petiţii ale ambasadei României şi memorii ale CNA-ului. Dacă suntem un popor care nu ţine la glume, mă întreb de ce indignarea care a urmat anecdotelor făcute pe seama lui Cristian Mungiu nu s-a mai repetat şi în cazul lui Cezar Ouatu, reprezentantul României la Eurovision.

”Orice bărbat de succes are, sub fusta lui, o femeie”, a spus Petra Mede, prezentatoarea galei Eurovision, după ce a văzut pentru prima dată prestaţia lui Cezar Ouatu. Iar în timpul finalei, comentatorul de la BBC şi-a rugat telespectatorii să scoată din cameră copiii şi animalele pentru că urmează reprezentantul României. Nu numai că n-am auzit ca vreo instituţie din ţară să se oripileze de glumele făcute pe seama celui auto-supranumit ”The Voice”, dar la o glumă a străinilor se adunau câteva sute ale noastre. Pe paginile de internet ale ziarelor şi pe reţelele sociale sâmbătă seară a fost concurs de ”cele mai bune glume despre Ouatu”, majoritatea fiind de netranscris. Aleg aici doar două ”miştouri” inofensive, făcute de români: ”E bun de schimbat becuri pe cataligele alea” (Vlad Petreanu), ”A venit şi momentul în care iubirea de ţară ne cere să fim surzi” (Lucian Mândruţă). 

Indicele de amuzament european pe seama contra-tenorului român a atins un nivel nebănuit în timpul galei, acesta fiind aproape la fel de mult ironizat precum Bonnie Tyler, despre care britanicii au scris inclusiv că poate să ia puncte la Malmo doar dacă pleacă beată cu maşina şi o opreşte poliţia.

Aşadar, în timpul Eurovisionului, am fost alături de britanici printre cei care au făcut concurs de glume din cel mai mare spectacol continental de muzică. PIB-ul umoristic a fost apropiat de cel al britanicilor, un popor care râde gros şi cinic de toată lumea dar şi de propriile ”produse”.

În cazul lui Cristian Mungiu însă toată ţara mustea de intransigenţă la adresa unui show umoristic, ”Les Guignols de l'Info”, difuzat de francezii de la Canal+, în care regizorul (o păpuşă cu trăsăturile sale) se căciulea în faţa unei alte păpuşi cu trăsăturile lui Steven Spielberg rostind celebra frază a cerşetorilor români („S’il vous plait“), plângându-se că are un tată în puşcărie şi o mamă bolnavă, iar la final punându-i în faţă un copil mic. Indignarea a luat amploare culminând cu o şedinţă a Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) care era cât pe aci să sesizeze Conseil supérieur de l'audiovisuel (CSA) din Franţa cu privire la emisiunea difuzată de Canal+.

Om cu capul pe umeri şi, cel mai probabil, cu umor, regizorul Cristan Mungiu a tăiat elanul indignaţilor spunând că ”E vorba doar de folosirea într-o emisiune de umor a unui stereotip despre români – stereotip care nu ne face plăcere - şi cinste -, dar pe care nu îl putem anula cu drepturi la replică”.

Privind cele două cazuri, Mungiu şi Ouatu, vedem mai degrabă că avem umor, ca popor, dar şi o doză îndestulătoare de ipocrizie.