Muzica vecinilor noştri

Cu excepţia celor care locuiesc în case aflate în izolare consistentă, noi, toţi ceilalţi, avem vecini. Deasupra, dedesubt sau în laterale, iar dincolo de lucrurile acelea administrative pe care le avem în comun (inundaţii, reparaţii, ore de odihnă, uşi trântite de lift), din când în când împărţim muzica, dupa gustul indiscutabil de personal al fiecăruia.

Întrucât am locuit în măcar 10 locuri până acum, de la bloc la casă, din perferii în centru de Bucureşti, experienţa mea cu vecinii s-a întins pe un palier muzical amplu.

Îmi îngădui să prezint câteva tipuri de vecini, cu menţiunea că toate categoriile prezentate cu umorul de rigoare se referă la acele personaje care intră prin muzică în casa noastră, că sunt amestecate în funcţie de genul muzical şi de manifestare, şi că se bazează pe experienţa personală a ultimilor 15 ani.

Vecinul-radio - este cel care îmi asigură ora exactă, este în general pensionar cu probleme de auz. Faptul că ascultă romania-actualitati e de bine, cel puţin în raport cu varietatea de muzică dintr-o zi întreagă. Plus că în playlist există şi folk. Volum constant toată durata audiţiei.

Vecinul-dancer - ascultă toate hiturile dance din ultima lună, pe care le-a descărcat, să spunem, legal. Ascultă în general cu prietenii şi nu, nu doar când organizează vreun chef. Daca e singur acasă vei ghici cu siguranţă: stă cu caştile pe urechi şi urlă nebun de fals. Volum care oscilează în funcţie de piese.

Vecinul-manelist - e vecinul de care mă sperii nu doar pentru că nu îmi place genul acesta muzical ci pentru comportamentul lui relativ haotic. Orele de audiţie "colectivă" pot fi dimineaţa, după-amiaza, seara, noaptea. Zilele? Oricare, de luni până duminică şi înapoi. Volumul nu va creşte treptat ci va fi din prima uriaş.

Vecinul-metalist - se manifestă rar, dar cu siguranţă noaptea târziu. Este vecinul la care timpul de reacţie al vecinilor este cel mai rapid, deşi genul muzical nu este mai agresiv decât al categoriei de mai sus. De asta mă şi enervez pe ceilalţi vecini în astfel de situaţii....Volum constant chiar şi când se aud bătăi în uşă.

Vecinul-hip-hop - ştie toate versurile şi vrea să şi demonstreze cartierului, aşa că le „zice“ apăsat şi urlat. Metaforele sexuale îl incită cât să mai „dea“ o dată. Volum crescător.

Vecinul-repeat - este cel care ascultă din nou şi din nou aceeaşi piesă, o zi întreagă. Nu se satură, nu întrerupe, nu pleacă de acasă. Fiind vorba de un comportament accidental, îl iert. Volum fluctuant, în funcţie de nivelul de depresie sau bucurie.

Vecinul-care-parchează - este specie aparte, îmi asigură un minut de gălăgie maximă înainte să închidă motorul. Genul muzical poate fi oricare (de la folk la rock sau manele). Faptul că vine acasă la 4 dimineaţa nu mă deranjează şi oricum ştiu că e „vina“ mea că dorm cu fereastra deschisă…Durată prea scurtă pentru a fi măsurată evoluţia volumului.

Vecinătatea din trafic (ştiţi, la semafor, când începe să tremure maşina ta şi durează 10 secunde până să te prinzi că e de la subooferul din maşina de alături) nu intră în discuţie acum.

Vecinul-aniversat – cu el n-am nimic, mai ales când anunţă la avizier că urmează un party a doua zi.

Vecinul-eu - e acel om care sesizează muzica dată la maximum din locuinţele celorlalţi dar uită că şi el...

În prezent din partea vecinilor mei aud muzică de bormaşină....

Aştept sugestii şi întamplări cu vecinii voştri. Şi, tocmai pentru că spuneam că „vecinul“ nu e o entitate în care să nu ne subcriem, vă voi provoca să-mi spuneţi şi ce fel de vecini sunteţi voi!

Salut corespunzător!

Alina Manole