INTERVIU Cornel Ilie, Vunk: „Au fost probleme pe care am încercat să le ţin ascunse de membrii trupei, dar mai ales de public“ VIDEO

Prezent în studioul Adevărul Live, Cornel Ilie a vorbit despre cele mai puternice momente de cumpănă traversate de trupa Vunk şi ce adevăruri vor ieşi la iveală în documentarul „Vunk – Jur să spun adevărul!“, pe care îl vor lansa la sfârşitul lunii mai.

Trupa Vunk continuă seria premierelor în rockul românesc şi va lansa primul documentar, „Vunk - Jur să spun adevărul!“. Documentarul prezintă istoria trupei, din 1989, de când fondatorii trupei, Cornel Ilie şi Nicu Sârghea, erau în clasa a IV-a, şi continuă cu tot procesul firesc al oricărui artist care-şi doreşte să trăiască pentru muzică si din muzică.

Prezent în studioul Adevărul Live, Cornel Ilie a vorbit despre cele mai puternice momente de cumpănă ale trupei Vunk, pe care le-au ţinut departe de public, şi ce adevăruri vor ieşi la iveală în documentarul „Vunk – Jur să spun adevărul!“.

Cele mai importante declaraţii:

Ce este „Ziua dorului“?

„Ziua dorului“ se sărbătoreşte pe 13 mai. Este o sărbătoare inventată de noi în 2015. Vreau să arăt oamenilor că nu este un număr cu ghinion. Când am lansat această campanie am fost total impresionaţi şi copleşiţi când am văzut câţi oameni simţeau nevoia să exprime un dor. An de an mi s-a confirmat că oamenii, când sunt împinşi să-şi exprime dorurile, găsesc atât de multe să spună şi au atât de multe idei frumoase, încât nu au cum să nu vibreze foarte multe persoane la această sărbătoare.

Haide să facem un experiment. Care este primul lucru care îţi vine în minte atunci când zici „dor“?

Când ne referim la persoane, este aproape inevitabil să nu te duci cu gândul la oameni care nu mai sunt în viaţa ta. Nu aş vrea să merg în acea direcţie şi am să spun că îmi este dor de o anumită inconştienţă pe care o aveam când eram copil, de un anumit entuziasm. De acea perioadă când eram copil, pe care acum o redescopăr şi o reînvăţ prin ochii fetiţei mele.

Cea mai mare greşală din viaţa mea a fost să cred că le ştiu pe toate

Sunteţi prima trupă rock din România care lansează un documentar. De unde ideea acestuia şi ce aţi vrut să transmiteţi prin numele „Vunk - Jur să spun adevărul!“?

Cred că este primul documentar al unui artist român făcut la acest nivel. Îndeplineşte mai multe nevoi. În primul rând, vreau să spun o poveste care vine cu foarte multe exemple, nu neapărat cu lecţii. Sunt exemple pentru cei care au o pasiune, dar nu merg până la capăt, abandonează undeva pe drum. În special cei foarte tineri. Şi noi am trecut prin piedici, am avut perioade grele, am făcut foarte multe grşeli. Este vorba de greşelile vârstei. Să nu te apuci la 40 de ani să faci prostiile pe care trebuia să le faci la 20. Un alt motiv al apariţiei documentarului este dorinţa ca lumea să ne înţeleagă mai bine. În momentul în care oamenii îţi cunosc povestea, îţi vor înţelege mult mai bine şi piesele.

Trupa Vunk, detalii din culisele primului documentar al unei trupe rock româneşti

Care a fost greşala din care ai învăţat cel mai mult?

Să cred că le ştiu pe toate. Dar, ţi-am spus, a contat vârsta la care credeam lucrul ăsta. Din momentul în care am început să am încredere că oamenii îmi vor binele când îmi spun ceva, din acel moment am început să cresc. Este cea mai mare greşală pe care o poate face cineva. Contează foarte mult vârsta la care îţi dai sema de asta şi e grav dacă te trezeşti la 40 de ani.

Este greu să faci orice în România. Faptul că nu există regului poate fi un mare avantaj sau un deavantaj

Au fost momente de cumpănă în trupa Vunk?

Au fost prin 2006 când s-a schimbat componenţa pentru că doi membrii din trupă, Alex şi Victor, au plecat să locuiască în afara ţării. Am rămas din nou eu şi cu Nicu. Am luat-o de la capăt. Au mai fost nişte moment foarte grele în urmă cu aproximativ doi ani, dar nu am lăsat să se vadă chestia asta. Au fost nişte zile foarte grele pe care am încercat să le ţin ascunse chiar şi de membrii trupei, de echipa noastră şi mai ales de public. Am avut probleme cu încrederea în noi înşine, că mai avem ce să facem noi pentru oamenii care ne ascultă. Ne întrebam dacă mai putem să ne ridicăm şi dintr-o oarecare groapă financiară. Pentru că noi investim foarte mult în spectacole fără a ne gândi că trebuie tot timpul să avem profit. Este mai important să iasă spectacolul decât să ieşim noi pe zero, cel puţin. A fost o acumulare de perioade care, la un moment dat, s-a resimţit, ne-a zgâlţâit. Dar, iarăşi, asta mi-a dat mai multă putere şi mai mult curaj.

Voi aţi avut o campanile „Vreau o ţară ca afară!“. Nu ştiu dacă România a ajuns să fie aşa cum vă doreaţi, dar cum ar fi fost dacă te-ai fi născut în altă ţară?

În mod sigur sunt ţări în care se trăieşte mai bine, unde tot ce înseamnă artist este tratat, protejat şi înţeles mai bine. Dar am norocul că m-am născut în România, pentru că am fost mereu provocat să trag mai mult de mine. Nu-ţi oferă nimeni nimic şi trebuie să te descurci singur. Toţi suntem în aceeaşi situaţie, toţi învăţăm din mers cum să supravieţuim făcând ce ne place, fie că este vorba de muzică, antreprenoriat sau orice altceva.

Pe 24 mai, la Arenele Romane, Vunk pune în scenă cea mai mare producţie a lor din acest an, concertul simfonic rock „Cameleon“. Este prima dată când Vunk cântă la Arenele Romane, în acest an mutând aici concertul lor anual tradiţional de la Sala Polivalentă.