FOTO VIDEO Corina Chiriac: „Nu a existat niciun interpret pe care Festivalul de la Mamaia să nu-l fi servit“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Corina Chiriac la ediţia din 1983 a Festivalului de la Mamaia, când a lansat şlagărul „Strada Speranţei“ FOTO Arhivă personală
Corina Chiriac la ediţia din 1983 a Festivalului de la Mamaia, când a lansat şlagărul „Strada Speranţei“ FOTO Arhivă personală

Festivalul de la Mamaia aniversează în această vară 50 de ani de la prima ediţie. Considerat o emblemă a muzicii uşoare româneşti, evenimentul este în pericol să nu se mai desfăşoare din cauza lipsei de fonduri. Corina Chiriac, o artistă care a urcat mulţi ani pe scena Teatrului de vară din Mamaia, vorbeşte despre importanţa festivalului în muzica uşoară românească.

Mai este important Festivalul de la Mamaia?

Festivalurile, în general, au rolul extraordinar de a aduna împreună, în câteva seri, artişti din toate generaţiile, dar şi iubitorii genului respectiv, fie că e vorba de jazz, rock sau muzică uşoară. De vreme ce majoritate radiourilor lumii transmit muzică pop, ceea ce noi numim muzică uşoară, un astfel de festival cu-atât mai mult îşi are rolul lui.

E vorba de un festival cu tradiţie, pe scena căruia au evoluat artişti de renume, Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Doina Badea, Marina Voica, Anda Călugăreanu, vorbesc de generaţia de aur. Nu a existat niciun interpret pe care Festivalul de la Mamaia să nu-l fi servit. Nu numai că-ţi alcătuieşti astfel un CV, dar ai parte de propria ta recunoaştere, ca artist, în faţa breslei şi chiar în faţa ta: ştii că ai trecut cu bine de o probă de foc. Întotdeauna emoţiile sunt mari, chiar şi la cei care nu recunosc niciodată că au emoţii – cum sunt eu. Dar, trecând cu bine de această probă de foc – interpretarea live a unui cântec nou, cu care nu eşti familiarizat, dar pe care-l interpretezi cât poţi de bine, în faţa publicului – te căleşti şi devii un artist adevărat. Este o onoare pentru un tânăr interpret să se reprezinte bine pe el, ca artist, să-şi facă mâna într-un astfel de festival.

Corina Chiriac la festivalul mamaia FOTO arhivă personala

În 1985, când a interpretat piesa „Păi de ce“

Cât de mari au fost emoţiile la prima participare?

Primul care mi-a încredinţat o melodie la Mamaia a fost talentatul Aurel Giroveanu. Noroc şi cu inconştienţa tinereţii, care te ajută să iei lucrurile mai uşor. Îţi spui: sunt tânăr, am învăţat piesa, nu se poate să fie aşa de greu. În timp, lucrurile se schimbă, devii din ce în ce mai conştient în legătură cu ce ai de făcut, devii mai critic cu tine. A fost o perioadă plăcută de 11 ani în care încercam – nu numai eu, ci fiecare interpret – să găsim cele mai frumoase melodii, pentru a participa la Mamaia.

Era o rivalitate frumoasă între atişti?

Scena are nevoie de rivalitate. Pentru că altfel n-ai fi atât de motivat să câştigi mereu câte o cursă, să evoluezi. Ttrebuie să înţelegi că faci parte dintr-o echipă în care toată lumea trebuie să se prezinte foarte bine pentru ca, în final, să iasă o seară cu-adevărat magnifică pentru public. Înainte de ’89, festivalul de la Mamaia era un spectacol cu-adevărat extraordinar. Compozitorii se bazau pe noi să le interpretăm cât mai bine piesele, noi ne bazam pe ei să primim piese bune, care să devină şlagăre. Festivalul era o trambulină de lansare a unor cântece frumoase. Aşa s-a întâmplat cu «Strada Speranţei», lansată la Mamaia în 1983. Din seara respectivă a ştiut toată lumea că va fi un succes şi peste zeci de ani, indiferent ce premiu va lua. Dacă n-ar exista festivalurile acestea, noi am mai cânta doar la petreceri private şi am scoate un CD care s-ar vinde într-un lanţ de magazine.

În ultimii ani, bugetul a fost o problemă în ultimii ani, iar televiziunea naţională nu a mai fost interesată să transmită evenimentul...

Am observat după Revoluţie că a existat o luptă absurdă pentru a distruge nişte valori consacrate în perioada comunismului. Însă nimeni n-are nici vină că avea 20 de ani în 1970 şi că a apucat să creeze sau să muncească în perioada aceea. După ’90 a început o vânătoare a valorilor din orice domeniu. E ca şi cum ai tăia o pădure şi nu pui nimic în loc. Au apărut nişte mafii, nişte găşti închise, vor să câştige doar ei, fără să se gândească la beneficiul public. Arta nu este pentru două-trei persoane sau instituţii. Dar publicul este singurul care alege. Există o generaţie de copii care astăzi se uită pe YouTube la cântelece mele. Şi rămân fascinaţi. Văd cu încântare şi la alte festivaluri din ţară că adolescenţii care participă nu vin să cânte muzică de club, ci piese „festivaliere“, cum ar fi „Copacul“ sau „Să mori de dragoste rănită“. Nu poţi impune unui copil de 12 ani să cânte un cântec care nu-i place, pentru că l-ar cânta prost.

Corina Chiriac la festivalul mamaia FOTO arhivă personala

La ediţia din 1986

Mai sunt tentaţi tinerii de festivaluri, în contextul în care au apărut atatea talent show-uri?

Tinerii sunt tentaţi de festivaluri chiar mai mult decât oricând, pentru că şi ei îşi dau seama de spaţiul nemeritat de mare dintre generaţia mea şi generaţia lor. Iar acest gol nu este umplut aşa cum trebuie. Dar dacă nu-i ajută nimeni.... Noi nu avem showbiz, nu avem un business al show-ului. Avem festivalurile berii şi concertele susţinute de artiştii străini ai momentului. Dar nu mai există turneele care se făceau în săli de 300-500 de locuri, în care tinerii veneau şi-şi făceau mâna, cântau cu o trupă. Sunt mulţi tineri care apar, iau premii şi apoi nu au unde să cânte, pentru că noi nu mai avem un showbiz. Şi-atunci, cu anii, se pierd.

Scena are nevoie de rivalitate. Pentru că altfel n-ai fi atât de motivat să câştigi mereu câte o cursă, să evoluezi. 

De ce este nevoie ca Mamaia să renască? Ce pot face artiştii?

Artiştii, săracii, ar face ce-au făcut dintotdeauna: s-ar îmbrăca frumos şi ar urca pe scenă să cânte. S-ar prezenta frumos şi ar crede într-un cântec. Dar mă întreb de ce nu se investeşte într-un festival care supravieţuieşte de 50 de ani? Mi-aş permite să adresez un apel celor care ar putea să sprijine acest festival, să nu-l lase să piară. El nu este util doar amintirilor artiştilor care au fost sau care mai sunt încă pe scenă, ci este util viitoarelor generaţii de solişti, pentru compozitori, pentru cei care iubesc muzica, în general. 

Muzică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite