Finala Eurovision România 2014. Liana Stanciu: „E clar că Bere Gratis nu va merge mai departe“

Finala Eurovision România 2014. Liana Stanciu: „E clar că
Bere Gratis nu va merge mai departe“

Liana Stanciu spune că promovarea la radio este vitală pentru succesul internaţional al piesei ce va reprezenta România la Eurovision. FOTO TVR

Şefa delegaţiei României la Eurovision 2014 vorbeşte despre concursul muzical ce-şi va desemna reprezentantul local pe 1 martie şi despre următorii paşi, până la Copenhaga.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adevărul: De ce buget dispune Eurovisionul anul acesta?
Liana Stanciu:
Nu ştiu, pentru că anul acesta, spre deosebire de ceilalţi, TVR a decis, de anul ăsta, să nu mai fie un singur om care dirijează şi Selecţia Naţională şi delegaţia în străinătate, ci o echipă. Cea care coordonează finala naţională este Elena Ştirbescu, cea care reprezintă ţara în strănătate sunt eu, iar şeful de proiect este producătorul-şef al TVR, respectiv domnul Zgabercea (Cristian – n. r.). Eu nu răspund de buget, sunt chestiuni care mă depăşesc şi în care, chiar dacă le ştiu, nu vreau să intru, pentru că nu vreau să interacţionez cu lucruri care nu ţin de mine.

Oamenii au senzaţia că dacă eşti într-un proiect, ştii tot sau eşti tot. Şi aşa, au apărut comentarii legate de mine, de Mihai (Georgescu, liderul trupei Bere Gratis şi soţul ei – n. r.), de Bere Gratis. E foarte simplu: dacă eu lucrez la TVR, asta ce înseamnă? Ca el să nu mai vină în nicio emisiune? Această chestiune (calificarea Bere Gratis în cursa internaţională Eurovision – n. r.) este posibilă 1 la 1.000, dar dacă el ar fi cel ales de publicul român şi de juriu - ceea ce mă îndoiesc, pentru că nu face muzica aceea comercială şi uşor de digerat care se caută în acest moment, - atunci unul dintre noi va ceda. E clar că nu va merge mai departe, e clar că nu vom merge amândoi. El face de 15 ani meseria asta şi anul ăsta are un concert aniversar de 15 ani care, întâmplător sau nu, e exact pe 1 aprilie, deci în perioada asta de super-promoţie. Dacă eu lucrez la radio, înseamnă că nu mai am voie să fac altceva? 

Dacă vorbim de televiziunea privată, suntem de acord cu lucrurile astea, sunt cupluri care se susţin reciproc, dar când vine vorba despre televiziunea publică şi avem impresia că suntem toţi parte dintr-un ansamblu, începem să cârcotim. Mi-a trecut oarecum. Oamenii se vor convinge. Sper ca în final să înţeleagă că n-a fost nevoie de niciun fel de intervenţie din partea nimănui. Mai mult, juriul este teribil de serios şi extrem de intransigent şi mi-ar fi fost imposibil să încerc să sugerez ceva.

 

PE ULTIMA SUTĂ DE METRI

Finala Selecţiei Naţionale Eurovision 2014 va avea loc sâmbătă la Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu“ din Braşov. Show-ul va fi transmis pe TVR 1, TVR HD şi TVR+ de la 20.30.

Reprezentantul României în concurs va fi ales prin votul juriului de specialitate (50%) şi prin televot (50%). Eurovision Song Contest se va desfăşura la Copenhaga, Danamarca, în 6, 8 (semifinale) şi 10 mai (finala). România va participa în cea de-a doua semifinală a concursului, alături de Norvegia, Israel, Georgia, Austria, Lituania, Polonia, Malta, Macedonia, Finlanda, Irlanda, Slovenia, Belarus, Grecia şi Elveţia.

Care e componenţa juriului?
N-am voie să vă spun.


Când o să aflăm?
O să aflaţi în seara marei gale. După ce se va opri votul publicului, primii care vor da note vor fi cei cinci membri ai juriului, apoi se vor anunţa şi voturile publicului sau invers, nu ştiu.  

De ce e ţinut ascuns acest lucru?
Explicaţia mea e că România e o ţară în care oamenii, dacă s-au întâlnit de două ori, au senzaţia că se cunosc şi pot să înceapă cu telefoane şi cu „Vezi că am şi eu o piesă“. Mie mi se pare în regulă să nu ştii cine, dar după ce a votat şi a ales, să poţi să comentezi, mai ales că votul va fi la vedere.

Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă reprezentantul României în Danemarca?
După mine, vital este ca piesa să fie extrem de uşor de cântat şi să fie ca un vierme în ureche, să o auzi o dată, de două ori, şi să nu o mai poţi scoate de acolo, să fie într-o limbă uşor de recunoscut şi de cântat de alţii, pentru că oricât de bun ai fi, o piesă în româneşte e greu de fredonat, şi mai cred că trebuie să aibă o valoare astfel încât să nu treci neobservat de alte ţări care oricum nu te vor vota maxim niciodată, pentru că ţările îşi dau notele între ele, la fel şi vecinii. Şi piesa trebuie să fie interpretată foarte bine, iar în concursul de anul acesta, avem cel puţin cinci sau şase oameni care cântă impecabil live.   

Cu ce vă veţi ocupa în Copenhaga?
Eu o să fiu cea care îi prezintă şi le face intrarea la toate zonele de acces, la toate prezentările. Voi încerca, în măsura în care pot, de îndată ce aflu cine e câştigătorul, să promovez şi în afara ţării, pentru că există comunităţi puternice de români. Voi încerca să fac tot felul de schimburi cu radiourile şi cu televiziunile din alte ţări, pentru că difuzările sunt vitale: oamenii ştiu piesa, deci o votează.

Aveţi temeri pentru România?
Întotdeauna mi-e teamă pentru România, pentru că au fost ani precum „Zaleilah“ (2012 – Mandinga, locul al 12-lea – n. r.), în care piesa a fost foarte bună, spectaculoasă, dar n-a fost bine. Au fost ani în care aş fi jurat că vom câştiga, precum „Playing With Fire“, cu Paula şi Ovi. Nici astăzi nu înţeleg de ce în România nu a cântat „Playing With Fire“ pe heavy-rotation, pentru că a fost un hit excepţional de top 3.

Care sunt factorii de care depinde propulsarea unei piese la radio?
În România avem radiouri CHR (Contemporary hit radio – n. r.), care difuzează piese din clasamente, precum Kiss FM, Pro FM, Zu, ce difuzează ceea ce se cere de către publicul care ascultă şi devorează genul, şi un radio de adult contemporary, care nu e chiar adult contemporary. În rest, sunt radiouri de nişă. Ca să intre o piesă de genul „Playing With Fire“, sunt necesare foarte multe chestiuni. Piesa e foarte frumoasă, dar e complicată, complexă, iar pentru a fi în CHR, avem nevoie de puţine note, cuvinte simple şi, eventual, extrem de comune.

Astfel încât consumatorul să depună un efort cât mai mic.
Foarte mic, sau deloc. În străinătate nu e aşa. Radiourile cu format clar, precum adult sau soft îşi pot permite să lanseze o piesă de la zero. În România, un radio de nişă ia din ceea ce difuzează CHR-ul. Aici este marea problemă: sunt foarte mulţi artişti excepţionali care n-au unde să fie difuzaţi. Cred că aşa se explică faptul că sunt foarte multe cântece bune care nu se difuzează niciunde şi de care oamenii nu ştiu şi care au poate sute de mii de vizualizări pe YouTube. Şi mi se pare injust. Unde aţi mai auzit Proconsul sau Laurenţiu Cazan? De ce? Pentru că muzica lor e complexă, nu e simplă, nu e uşor de înghiţit. 

Citeşte şi:

VIDEO Paula Seling şi Ovi Jacobsen, la Adevărul Live. Paula Seling: „Prefer să nu merg la Eurovision, dacă nu reuşesc să-mi depăşesc performanţa din 2010“

VIDEO Ştefan Stan şi Teddy K la Adevărul Live. Eduard Cârcotă: „Mizăm pe o piesă deosebită faţă de celelalte 11 finaliste“

FOTO Finaliştii Eurovision faţă în faţă cu presa şi fanii. Mirela Vaida Boureanu: „Publicul te ridică, publicul te omoară“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările