Duminica

E duminică. Şi nu vreau să scriu. Nu am chef de dezbateri zadarnice cu pretenţii de mari înţelepciuni. Pentru că e duminică. Şi pentru că vreau să cânt.

Despre cum e când e bine. Despre cum e când nimic nu mai contează. Când cuvintele nu-şi mai au rostul. Când imaginile nu exprimă decât o mică parte din ceea ce ştie gândul. 

Când este exact atât cât trebuie să fie şi când mai mult decât atât nu poate fi. Pentru că e linişte. Pentru că e duminică. Şi pentru că e bine.