Drumul lui Cezar spre Waterloo

Cezar Ouatu, la repetiţiile pentru Eurovision 2013 FOTO eurovision.tv

Pentru Cezar Ouatu şi piesa “It`s my life” calificarea în finală va fi o victorie. Iar acolo oricare alt loc, în afara celui din urmă, va fi unul bun!

Deşi Napoleon şi nu Cezar e cel care a pierdut bătălia de la Waterloo, Cezar, Cezar Ouatu, este totuşi cel care se îndreaptă zilele acestea spre locul care în anii `70 a readus în memoria colectivă, în mod deghizat, istorica înfângere. „La Waterloo s-a predat Napoleon / iar eu mi-am întâlnit aproape la fel destinul...”, cântau membrii formaţiei suedeze Abba, al cărui destin însă a fost o mare victorie în pofida pesimismului din text, după ce în 1974 au cucerit cu piesea intitulată “Waterloo” nu numai fanii Eurovisionului, ci întreaga lume. În contextul sondajelor realizate de nenumărate cluburi de fani, de presa europeană sau potrivit caselor de pariuri simbolistica acestui Waterloo pare a-l apropia pe Ouatu însă mai mult de destinul lui Napoleon, decât de cel al trupei Abba.

Pentru Cezar Ouatu şi piesa “It`s my life” calificarea în finală va fi o victorie

Potrivit sondajelor internaţionale premergătoare concursului Eurovision 2013 pentru reprezentantul României, Malmö se anunţă a deveni un Waterloo napoleonic.  O înfrângere de zile mari, care ar aminti de seria de clasări codaşe ale României la această competiţie în anii `90. De când există însă cele două semifinale (cu scopul de a subţia rândurile numeroşilor concurenţi în finală), România a reuşit să se califice mereu printre finalişti. Anul acesta eşecul ar putea fi ratarea unui loc în marea finală de pe 18 mai din Suedia. Cel puţin asta spun sondajele relevante realizate de-a lungul lunilor trecute în Europa. România este văzută într-un sondaj al “experţilor” publicat cu câteva zile în urmă pe locul 39, respectiv ultimul. Iar într-un sondaj publicat ceva mai devreme, realizat pe ţări, ajunge în medie pe locul 36 din cele 39. Şansele României la casele de pariuri oscilează, lăsând loc chiar şi pentru speranţe. În finală nu vor ajunge însă toţi concurenţii, ceea ce ar presupune, potrivit sondajelor, că Cezar îşi va luă rămas bun de la concurs deja după semifinala din 16 mai, când el va cânta pentru un loc în finală.

Aşadar pentru Cezar Ouatu şi piesa “It`s my life” calificarea în finală va fi o victorie. Iar acolo oricare alt loc, în afara celui din urmă, va fi unul bun! Dacă însă sondajele publicate pe mai multe platforme online se vor adeveri, Cezar (şi România) se va confrunta probabil cu cel mai slab rezultat la Eurovision din ultimul deceniu. 

Cum se ajunge la acesta nu este greu de anticipat. Lăsând la o parte critica venită din partea multor jurnalişti sau bloggeri din întreaga Europă, trebuie recunoscut că preselecţia naţională a fost una slabă, iar rezultatul ei îndoielnic. Electric Fence cu muzica lor etno-urbană şi-ar fi găsit mult mai probabil locul în finala Eurovision de la Malmö (mai ales că Moldova nu îi retrimit în ring pe Zdob şi Zdub, care ar fi fost o concurenţă directă). Luminiţa Anghel ar fi covins şi ea în semifinală, punând mai înainte la naftalină “rochia de naşă” şi aroganţa, piesa ei având gravitatea necesară pentru a fi reţinută de telespectatori. Doar atât. Restul, din păcate, nu se pune! Unui (contra)tenor nu i-a reuşit la Eurovision niciodată până acum să convingă publicul. Iar, după părerea mea, piesa “It`s my life” nu va convinge nici ea, precum nici talentul vocal al lui Cezar Ouatu. De părerea aceasta (sau una asemănătoare) nu sunt singurul.

Piesa “It`s my life” e mult zgomot pentru nimic, ba chiar unul enervenat, a cărei şansă de a rămâne în istoria Eurovisionului e doar ca persiflaj şi nicidecum pentru că ar atinge sufletul omului, că ar încuraja picioarele la dans sau că ar impresiona prin îndrăzneaţa combinaţie intre o voce de manieră clasică şi un ritm modern. Dacă acesta ar fi modern... Cam aşa s-ar citi un rezumat al multor critici.

Există multe exemple de solişti care au cucerit cândva cu falseturi ringurile de dans sau inimile ascultătorilor, precum Jimmy Sommerville, Freddy Mercury sau Prince. Iar dacă aceştia au fost cântăreţi de muzică pop care au apelat la tehnica falsetului, există chiar şi contratenori care au schimbat cu succes registrul, apelând la ritmuri pop. Unul dintre cei mai cunoscuţi contratenori ai anilor `70-`80 care şi-a pus cu succes vocea în slujba genului pop a fost Klaus Nomi. Acesta ar fi putut fi o inspiraţie bună atât pentru compozitorul piesei, cât şi pentru Cezar însuşi.

Ratarea finalei la Eurovision va fi un semnal de alarmă pentru România. Cu toţii, nu numai organizatorii sau “susţinătorii-manipulanţi” limitrofi, vom avea ceva de învăţat din aceasta. Noi, cei care votăm, când e cazul, şi ne bucurăm mereu de reprezentarea României pe scenele lumii, fie în sport, muzică sau alt domeniu: să nu mai lăsăm la cheremul hazardului ceea ce am putea influenţa! Iar cei care fac un fel de presă în România şi promovează valori indoielnice doar pentru a-şi demonstra cu forţă puterea muşchilor să înceteze şi să nu mai profite de slăbicunile etapei istorice prin care trece ţara.

Pentru viitor România va trebui să se bazeze mai mult pe originalele sale. Pe compozitori care simt într-adevăr pulsul timpului lumii de astăzi şi nu pe napoleonii genului, care se asfixiază în vanitate.

Despre Napoleon se spune că s-ar fi avântat în bătălia de la Waterloo, nemaiavând încotro, anticipându-şi înfrângerea. Şi lui Cezar i se preconizează un mare eşec la Malmö şi nici el nu are încotro, trebuind să lupte până la ultimul acord. Nu rezist tentaţiei de a mi-l imagina pe contratenorul care şi-a dat calitatea vocală pe kitschul muzical cântând:

„Am încercat să-ţi rezist, dar ai fost mai puternic iar acum se pare că singura mea şansă e să mă predau.. Mă simt ca un învingător chiar şi atunci când pierd.”

„Câştigător” se simte Cezar oricum, după cum a decalarat-o presei el însuşi deja dinaintea începerii excursiei spre Malmö. Sau Waterloo?  Care-i va fi soarta o vom vedea în câteva zile, sperând că la Malmö el va întâlni totuşi destinul Generalului Wellington şi nu pe cel al lui Napoleon.

Oricum asocierea cu Napoleon este o imensă exagerare, ceea ce naşte speranţa că şi sondajele ar putea fi una, înşelându-se în privinţa (ne-)şanselor lui Cezar. Totuşi cea mai potrivită urare pentru Cezar rămâne să se califice pentru marea finală, iar acolo să ocupe un loc mai bun decât ultimul! Iar din partea Europei telespectatore nu ne putem dori decât să ne surprindă prin votul ei, aşa cum a făcut-o în 2006 cu trupa Lordi din Finlanda, pe care a votat-o surpinzător în fruntea clasamentului. Un lucru e sfânt, crucea atârnată de gâtul lui Cezar în timpul repetiţilor (şi care probabil va fi acolo şi în timpul show-ului) îi aduce doar băşcălie şi nicidecum noroc în sondaje.