Domnişoară, nu pleca!

Am spus-o de atâtea ori şi o voi repeta de câte ori voi avea ocazia: sunt un artist norocos! Am avut şi am parte de cântece frumoase pe care oamenii le-au iubit şi le iubesc în continuare.

De cântece pe care s-au îndrăgostit, s-au despărţit, au dansat, care le-au fost aproape în momente de bucurie sau la tristeţe! Care le-au mers la suflet, cântece care i-au făcut să nu se simtă singuri, să mă aducă mai aproape de inima lor, ca pe un prieten apropiat! Mare noroc!

Ştiu despre oameni care şi-au regăsit puterea prin Ave Maria, care au îndurat mai uşor concedierea prin Cântecul şomerului, care au dedicat Prima iubire şi ultima, alesului sau alesei în noaptea nunţii şi lista ar putea continua fără efort. Povestea pe care vreau să vi-o împărtăşesc se referă însă la un cântec extrem de iubit şi care, dintr-o dată, şi-a schimbat valenţele iniţiale. Este vorba de Domnişoară, nu pleca!

Este, fără îndoială, cel mai încărcat de senzualitate cântec din repertoriul meu! Maniera interpretativă, atmosfera aranjamentului orchestral, videoclipul, toate transmit asta! De cele mai multe ori, chiar eu, în prezentarea cântecului, mergeam pe ideea satirizării complicaţiilor pe care mi le-a creat acest cântec luând în considerare numărul ridicat de domnişoare care l-au ascultat, ca şi cum le-ar fi fost dedicat şi de aici o serie întreagă de situaţii amuzante!

Asta până a apărut Maria! Maria trăieşte în secolul XXI. Are douăzeci şi...de ani! Nu am întâlnit-o niciodată! Îi place toamna, poezia, îi place să iubească şi are un dezvoltat simţ al umorului! Maria a fost diagnosticată cu o tumoră cancerigenă în urmă cu câţiva ani. Totul s-a modificat! Medicamente, chimioterapie, dureri. Apoi a suferit o primă intervenţie chirurgicală de extirpare a acesteia, care a reuşit! Mai are de efectuat încă o intervenţie pentru a elimina oarece cheaguri, aderenţe, spre a putea fi sigură că poate rămâne fără sechele între cei vii! Medicul care i-a făcut intervenţia chirurgicală o cunoaşte din copilărie şi, înainte de a începe operaţia, i-a pus să asculte: Domnişoară, nu pleca!

"Şi nu am plecat! M-am întors! Şi ştii de ce?" m-a întrebat Maria.  "Pentru că Raiul e pe pământ!" După asta mi-a mulţumit că am fost alături de ea prin muzica mea, chiar dacă fără să ştiu! Ce să mai spun? Îi mulţumesc lui Dumnezeu că prin ceea ce mi-a dat am fost alături de această fiinţă într-un moment de mare cumpănă şi am ajutat-o, i-am dat acea motivaţie de care poate avea nevoie! Mă rog acum ca pe 8 decembrie, când va avea loc cea de-a doua intervenţie, să aibă aceeaşi putere şi aceeaşi motivare pentru a trece şi peste acest hop! Aşa că acum, conştient, Maria, domnişoară, nu pleca!