Curiosul caz al lui Ştefan Hruşcă, colindătorul de peste ocean

Ştefan Hruşcă FOTO Adevărul

Mai în glumă, mai mult în serios, în apropierea sărbătorilor de iarnă, numele cantautorului Ştefan Hruşcă revine pe buzele românilor, pe gardurile din marile oraşe şi în multe, multe difuzoare. Vine Hruşcă, apoi vine primăvara şi Hruşcă pleacă. În urma sa rămân aceleaşi întrebări.

Ce ştim despre Ştefan Hruşcă? Autoportret: „Un copil al Maramureşului, plecat în lume să colinde, care a rămas simplu, cu aceeaşi vorbă, cu acelaşi fel de a se comporta cu semenii şi cu prietenii.“

Ştefan Hruşcă împlineşte duminică 56 de ani. Pentru moment, nu şi-a programat concerte în România. Are în Boston (SUA) pe 27 decembrie. „Leru-i... şi iară ler“.

Biografia epică: La Şcoala Populară de Arte din Sighetu Marmaţiei, unde învăţa cum să mângâie vioara, Hruşcă a fost pus la cântat şi la contrabas, în taraful şcolii. Mai mare ruşinea pentru familia sa din Ieud, unde se spunea că a cânta la contrabas înseamnă „a cânta la scroafă“. Aşa era vorba la ei.

Dar Hruşcă nu s-a lăsat descurajat de răutăţile pe care le spune lumea şi a-ndurat „scroafa“ timp de trei ani, timp în care a învăţat să cânte şi la chitară. Prima sa înregistrare – la chitară! – a fost, bineînţeles, un colind. „Pentru prima oară m-am înregistrat cântând un cântec, am derulat banda înapoi şi mi-a plăcut. Era colindul «Flori de măr». Cu el am început“, îşi amintea Hruşcă.

Apoi, cum-necum, stelele i s-au aliniat, a făcut filmare în 1973 cu oameni de la Bucureşti şi a-nceput chiar să compună şi muzică pe versurile blândului poet maramureşean Ioan Tomoiagă.

Deşi era pregătit să fie învăţător – absolvise Liceul Pedagogic din Sighetu Marmaţiei şi profesa la Şcoala nr. 1 din Borşa –, după o întâlnire cu Adrian Păunescu, s-au hotărât: vine în Cenaclul Flacăra. Din ce povesteşte, a venit în Bucureşti la sfârşit de noiembrie 1981, cu o gentuţă cu câteva haine şi o chitară într-o husă cusută la maşină de sora sa mai mare, Maria. 

„Ori te fac mare, ori te întorci la catedră“, i-a spus Păunescu şi i-a dat teribila „Rugă pentru părinţi“ s-o cânte. L-a făcut mare pe Hruşcă, pentru că „Ruga“ intra la inima tuturor celor care umpleau stadioanele Cenaclului. Cariera lui Hruşcă a explodat. Până în 1984, când a plecat din Cenaclu, a ţinut peste 1.000 de concerte. Din 1991, însă, Hruşcă a părăsit România. A plecat în Canada, în orăşelul Whitby, de lângă Toronto.

Misterele

1. Ce face Hruşcă în celelalte 11 luni din an? Artistul susţine că nu are job acolo, în Canada, deşi printre români se aude c-ar face munci de bărbaţi, cu braţele. El spune că îşi dedică tot timpul muzicii, grădinii şi câinelui său, Diesel, un brac german. „Am concerte de muzică folk, cu piesele mele, în foarte multe oraşe din America şi Canada, chiar şi în ţară“, explică.

2. Cum locuieşte acolo Hruşcă? E cunoscut ca artist? Ştie Canada ce-i cu lerul? Reporterii unui tabloid românesc au aflat că, printre vecinii şi cunoştinţele din Toronto, artistul şi soţia sa sunt „Steven“ şi „Gia“ sau „Genny“ (n.r. – soţia sa se numeşte Georgiana). Locuiesc într-o casă evaluată la jumătate de milion de dolari, cu patru camere, două băi, piscină şi garaj mare, de două maşini.

Totuşi, artistul nuanţează: „departe de artişti să se îmbogăţească din muzică. Cel puţin aici, pentru că s-a ajuns încă la un sistem de bună dirijare a drepturilor de autor. Un artist care a produs un material care s-a difuzat, în mod normal, ar trebui să trăiască din drepturile de autor. Numai ca ambient, la ce se dă cu mine prin magazine, prin gări, ar fi suficient“.

3. Ce crede Hruşcă despre faptul că „pentru noi, el este Chuck Norris II“. Artistul priveşte amuzat glumele care se fac despre el, chiar se bucură. Unele îi plac şi lui, de ce să nu recunoască. „Aud că sunt şi nişte site-uri pe internet, gen Hruşcă Facts (n.r. – faptele lui Hruşcă), alea sunt interesante“. Că aurora boreală apare când Hruşcă îşi acordează chitara ori că ghioceii înfloresc atunci când ultima casetă cu el e scoasă din casetofon nu sunt, aşadar, un mister pentru artist. Chiar el spunea, deunăzi, că dimineaţa, cum se trezeşte, bea o gură de ler. Totuşi, în niciun interviu pe care l-a acordat jurnaliştilor, Ştefan Hruşcă nu a explicat exact ce anume este lerul.

4. Ce părere au internauţii despre Hruşcă? „Noi iubim şi îl admirăm pe Ştefan Hruşcă nu numai de Crăciun. Este un cântăreţ rock, cunoscut publicului din România prin cântecele şi colindele pe care le interpretează“ – aşa arată descrierea unei pagini de internet construită pentru a aduna cântece de suflet compuse şi cântate de artist. „Ştefan Hruşcă a fost, este şi va fi pentru români unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi de muzică, dar mai ales colinde. În opinia mea, nimeni nu se poate compara cu el. Sunt îndrăgostită la nebunie de vocea sa, care împrăştie căldură şi iubire în suflete“, mărturiseşte Cornelia Mihai, fană.

„E vorba de desacralizarea profundă a vieţii oamenilor şi a societăţii. Totuşi, e de bun simţ să nu îţi baţi joc de ce e sfânt pentru mulţi alţii. Rămân cei care s-au format acum ceva mai mult timp şi nu cad în desuetul actualei tendinţe în muzică, literatură etc. Hruşcă şi cei din generaţia lor mai sunt încă valori“, argumentează o altă fană.