VIDEO Interviu-eveniment (partea a II-a). B.U.G Mafia la 20 de ani de carieră: „E vina tuturor politicienilor că s-au comportat ca nişte ţărani“

B.U.G. Mafia la 20 de ani: „Suntem trupa cu cea mai mare audienţă din România, deşi n-am mai scos nimic de doi ani”

Pe 12 octombrie, B.U.G. Mafia aniversează 20 de ani de la înfiinţare. Într-un interviu-eveniment pentru „Weekend Adevărul“, cei trei membri ai formaţiei vorbesc despre faţa României după '89, scandalul cu La Familia, cenzura muzicală, planurile profesionale şi viaţa personală. Astăzi, partea a II-a.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Priveşte bine, pe lângă tine, că ai putea să înţelegi ceva...“.  S-au scurs aproape 24 de ani de la Revoluţie, iar tranziţia României a fost marcată de multe variabile: în politică, justiţie, economie, societate, artă. Puţine au fost constantele şi au avut pe nedrept soarta excepţiei de la regulă. BUG Mafia nu numai că este, de două decenii, una dintre constantele muzicii româneşti, dar a depăşit de mult graniţele (adeseori superficiale) ale showbizului, transformându-se într-un fenomen social. „Niciun senator n-a coborât vreodată în cartier“, spune poezia de stradă a celor trei. Nu, acolo i-au ascultat şi „respirat“ ai lor. Însă povestea de cartier a ajuns departe, până-n în zone rezidenţiale, „contaminând“ viitori lideri politici.

Pe când se întâmplau basmele, puteam să-i numim simplu Vlad, Dragoş şi Alin. Au rămas tot ei, chiar dacă Tataee, Caddy şi Uzzi au schimbat astăzi porecla în renume, ca-n versurile lui Alecsandri. Brută, neşlefuită, dură, reală, profundă, poezia lor a scăpat din „sclavia“ iambilor şi-a troheilor, dar a vorbit o limbă comună în care s-au regăsit şi cei care îi ascultau în faţa blocului din Pantelimon, şi cei care le puneau CD-urile pe aparate ultraperformante. BUG Mafia s-a suprapus tranziţiei româneşti deşi, paradoxal, au avut drumuri paralele. Cine e cu ei?

Material video realizat de Alex Varninschi. 

„Weekend Adevărul“: Voi, practic, reprezentaţi tranziţia României. Sunt 24 de ani de la Revoluţie, iar voi aveţi 20 de ani de carieră. Cum vedeţi cariera voastră suprapusă tranziţiei României?
Tataee:
Deşi sunt două lucruri întrepătrunse, sunt, în acelaşi timp, paralele. Măcar să fi fost toată lumea din România la fel de pasionată în ceea ce face precum am fost noi. Am fi avut cu totul altfel de rezultate în momentul de faţă. Să fi avut politicienii români măcar jumătate din coloana vertebrală pe care am avut-o noi. Am fi fost cu totul într-o altă poziţie în momentul de faţă. Din păcate, nu există o comparaţie între evoluţia B.U.G Mafia şi evoluţia României. B.U.G. Mafia a mers în sus, din păcate, România a mers în jos.

Noi, care am prins cinci-zece ani din comunism, şi chiar şi cei născuţi până în 2000 cred că vom fi pentru totdeauna stigmatizaţi de cei 50 de ani de comunism şi de frică... Această frică a fost, la rândul ei, perpetuată în copii. Vor trece multe generaţii până să scăpăm de treaba asta.  

Nu s-a întâmplat nimic bun în ăştia 24 de ani, din punctul vostru de vedere?
Tataee: Nu. Serios. Evoluţia pe care a avut-o ţara, raportat la perioada în care s-a întâmplat această evoluţie este neglijabilă.
Caddy: Acolo unde trebuia să se întâmple ceva, nu s-a întâmplat nimic.
La nivel politic?
Caddy: La nivel politic, de sistem, de organizaţie, cum vrei să-i spui. 
Tataee: Marea diferenţă dintre România şi alte ţări civilizate este că civilizaţia în alte ţări o face justiţia. La noi nu există instrumentul ăsta şi românii, în general, nu au frică de lege. Frica asta a dispărut. După ce ai văzut cinci ani, zece ani, că se fură, că tu furi, că tu încalci orice fel de regulă de circulaţie şi că nu ţi se întâmplă nimic, îţi dispare din subconştient frica de lege sau chiar şi din conştient şi, atunci, e un haos total. Cât reprezintă acum încrederea în justiţie, singurul instrument care ar putea să regleze o societate? În momentul în care ai justiţie şi există responsabilitate pentru faptele fiecăruia, atunci poţi să spui că eşti civilizat, până atunci suntem junglă.

După ce ai văzut cinci ani, zece ani, că se fură, că tu furi, că tu încalci orice fel de regulă de circulaţie şi că nu ţi se întâmplă nimic, îţi dispare din subconştient frica de lege sau chiar şi din conştient şi, atunci, e un haos total. 

Dar ca mentalitate s-a schimbat ceva?
Tataee: Foarte puţin şi nu neapărat în bine. Noi, care am prins cinci-zece ani din comunism, şi chiar şi cei născuţi până în 2000 cred că vom fi pentru totdeauna stigmatizaţi de cei 50 de ani de comunism şi de frică. Chiar dacă eşti născut în ’95, să spunem, părinţii tăi au crescut în comunism şi le era frică. Le era frică să spună un banc, le era frică să facă ceva, orice... Frica aia modifică comportamentul. Această frică a fost, la rândul ei, perpetuată în copii. Vor trece multe generaţii până să scăpăm de treaba asta.  Din păcate sau din fericire, sunt mulţi oameni născuţi în anii ’80 care au avut copii la începutul anilor 2000. Dar pentru că n-a rezistat niciun fel de justiţie şi civilizaţie în România în anii de după Revoluţie, avem acum o generaţie de copii care-şi bat profesorii în şcoală. Ăia nu mai au frică, într-adevăr...
Caddy: Dar n-au nici direcţie.
Tataee: Exact. Nu mai au frica asta comunistă, dar n-au nici frică de altceva şi atunci lucrurile s-au schimbat, dar nu neapărat spre bine. La câţi bani au circulat prin ţara asta, trebuia să avem Elveţia acum, cel puţin din punct de vedere al infrastructurii, dacă nu al civilizaţiei. Şi nu avem Elveţia. În Bucureşti se circulă tot oribil, stăm ca proştii în trafic câte două-trei ore. Chiar şi în momentul de faţă, sunt tot nişte comunişti care conduc ţara asta şi comuniştii nu sunt o problemă neapărat pentru că vor ca toată lumea să fie egală şi să fim toţi fericiţi împreună. Nu, comuniştii ăştia care ne conduc sunt periculoşi pentru că au fost comunişti de vază, obişnuiţi ca toată lumea să fie ca ei. De asta ai un preşedinte care spune că n-ai nevoie de autostrăzi.

Se spune despre tinerii din ziua de azi că sunt debusolaţi, nu au valori şi repere. Aşa e? Tataee: În cea mai mare parte, da. Din fericire pentru noi, părinţii noştri aveau, oarecum, ceva constant, chiar dacă era o tristeţe, era constantă. Dar aveau şi timp să se ocupe, cât de cât de noi. Pe cât puteau. Plăteau o Dacie în nu ştiu câte rate, dar totul era mult mai liniştit, nu pierdeau timpul la televizor, aveau timp de copii. După Revoluţie, când totul s-a transformat în haos în România, copiii au fost din ce în ce mai neglijaţi. Bineînţeles că sunt debusolaţi pentru că cei mai mulţi dintre ei nu au avut relaţia pe care am avut-o noi cu părinţii. 

Modelele din România sunt la ştirile de la ora 17.00 şi la emisiunile de tip tabloid?

Tataee: Nu există modele în România. Sau sunt, dar foarte puţine. Modelele sunt preşedinţii şi conducătorii ţării. Ăia sunt modelele. Dar când ai un preşedinte care se adresează ziariştilor: „Măi animalule!“... Sau un alt preşedinte care smulge unei ziariste telefonul din mână... Oamenii ăştia au făcut gesturi pentru care în America îi trimiteau acasă din momentul doi. Dacă omul care te reprezintă ca naţiune se comportă astfel, ce pretenţie să mai ai de la oamenii obişnuiţi şi de la copiii lor? Copiii fac ca maimuţele, fac ce văd la televizor. Nu e o vină pe care i-o atribui lui Băsescu sau lui Iliescu, este vina tuturor că s-au comportat ca nişte ţărani, nu ca politicieni. Mulţi artişti s-au comportat ca nişte ţărani, nu ca nişte artişti. Sportivii, ce să mai zic?

Aveţi un mesaj dur în muzica voastră. S-a întâmplat să exageraţi voit, doar ca acel mesaj să ajungă la public?

Tataee: În general, în muzică şi în artă se exagerează tocmai pentru a impregna mai bine mesajul pe care ai vrut să-l transmiţi. Da, au existat foarte multe cazuri de fani care au spus: „Eu am venit în Pantelimon şi era ca în cartierul meu din Deva“. Da, nene, poate că nu ai ştiut unde să te uiţi. Nu e ca şi cum la ora 20.00 ies gangsterii din tură şi pleacă toţi poliţiştii acasă. Nu e aşa. Am fost şi eu în Brooklyn şi ziua nu am văzut traficanţi de droguri, dar când am ieşit noaptea cu nişte prieteni, era full de traficanţi de droguri.

Noi nu ne-am permis să spunem: „Dacă nu merge treaba cu rapul, mă fac inginer chimist“. Nu ne-am dus la o multinaţională să dăm un interviu şi să ne angajăm. Şi cred că de asta am şi avut succes. Am dat tot ce-am avut.

Aţi fost cenzuraţi, de-a lungul carierei, aţi avut şi clipuri interzise.
Tataee: Interzise temporar.
Astăzi, sunt clipuri care depăşesc cu mult ceea ce CNA-ul penaliza atunci şi, totuşi, CNA-ul nu mai ia măsuri.
Tataee:
S-au mai destupat şi ei la minte (zâmbeşte).

Aţi văzut-o pe fata care a cântat fără chiloţi la extragerea loto difuzată de postul public?
Tataee: Eu cred că nu şi-a dat seama, nu cred că a fost intenţionat. Cred că aşa „funcţionează“ ea în viaţa de zi cu zi şi nu s-a gândit, iar cameramanul a lăsat camera mai jos decât trebuia. E adevărat că noi nu putem gândi aşa şi atunci le găsim scuzele astea elegante.

Nu e frustrant că pe atunci fumai o ţigară şi imaginea era blurată, iar acum fetele goale sunt o normalitate?
Tataee: Atunci exista frustrare din cauza faptului că cenzura se făcea cu discriminare. Clipurile hop-hopperilor români erau cenzurate la sânge, dar clipurilor rapperilor de afară şi ale trupelor rock de afară, nu. Erau săbii şi în clipul B.U.G. Mafia, şi în clipul unor rockeri străini. La noi era blurat tot, la ei nimic. Ca să-i cenzureze pe aştia de-afară, ar fi trebuit să ajungă la casa de discuri. Şi-atunci, îţi dai seama: ia-te de guler cu Sony Music sau, mai rău, cu avocaţii lor. La ei erau cenzurate, într-adevăr, armele de foc. Sunt cenzurate oriunde, cel puţin pe un canal de muzică unde, în principiu, publicul e foarte tânăr. Sunt cenzurate armele de foc şi înjurăturile. Noi am acceptat treaba asta din start, pentru că aşa am fost învăţaţi, privind la ce se întâmplă afară. E normal ca atunci când muzica ta e expusă întregii populaţii, să fie cenzurată. Dar pentru noi era un ajutor. Majoritatea copiilor ar fi vrut să pună mâna pe original să audă p**a aia acolo.

Caddy:La un moment dat, era un clip al Andreei Bălan în care ea îl împuşca pe prietenul ei, iar noi aveam „Poezie de stradă“ care era cenzurată.

Tataee: Cenzura era făcută discriminatoriu, asta a fost o problemă pentru noi. Dacă eram toţi cenzuraţi la fel, O.K. E adevărat că, în ultimii ani în care am fost noi la televizor, deja ne cenzurau televiziunile, nici nu ajungeam la CNA. Multă din vină nici nu se poate arunca pe CNA pentru că, de fapt, era frica celor din televiziune de a nu lua amenzi şi atunci cenzurau absolut orice li se părea un motiv de a fi amendate.

Scandalul şi procesul cu trupa La familia ne-a afectat destul de mult pe noi, pentru că noi am tăcut, am încercat să fim eleganţi, să nu ne spălăm rufele în public şi n-a fost cea mai bună abordare. În timp, tăcerea noastră a avut de câştigat pentru că Puya s-a făcut de c***t singur când a ajuns din rapper manelist.

Un alt moment de cotitură din cariera voastră a fost scandalul şi procesul cu trupa La familia. V-a ajutat pe voi, i-a ajutat pe ei?
Tataee: Cred că nu a ajutat pe nimeni.
Care mai e situaţia acum?
Tataee:
Din punctul nostru de vedere, e aceeaşi. Ei au câştigat numele în justiţie, deşi au recunoscut pe piesa respectivă că nu e al lor. Din punct de vedere personal, nu mai avem nicio legătură, niciun contact.

Dar la vremea respectivă, ca imagine...
Tataee: Ne-a afectat destul de mult pe noi, pentru că am tăcut, am încercat să fim eleganţi, să nu ne spălăm rufele în public şi n-a fost cea mai bună abordare. În timp, tăcerea noastră a avut de câştigat pentru că Puya s-a făcut de c***t singur când a ajuns din rapper manelist. Manelist ca prezentare, nu ca muzică. Tot hip hop face, chiar dacă e mai light. Dar modul în care s-a prezentat, modul în care şi-a făcut clipurile... S-a dus să cânte în Vamă şi a aruncat lumea cu roşii în el. Sişu şi el, săracul, s-a dus de unul singur de-a dura. Din punct de vedere personal, nu există absolut nicio legătură între noi şi ei în momentul de faţă, dar atunci ne-a afectat pe noi, i-a afectat şi pe ei în faţa fanilor B.U.G. Mafia, care nu-s puţini. Piesa lor de la care a pornit tot scandalul, „Cu cărţile pe faţă“, şi care n-a fost lansată niciodată, a apărut pe internet. Majoritatea fanilor B.U.G. Mafia au găsit piesa pe internet. Este, de fapt, prima variantă a piesei „Foame de bani“. Ei au produs piesa aia în 2002.

Aşa a fost treaba, cum spun ei pe piesă?
Tataee: Ei nu spun prea multe pe piesa aia. Da, le-am cerut bani pentru numele La Familia, dar ceea ce nu ştie lumea este că ei nu ar fi acceptat 15.000 de euro, dar ar fi acceptat 6.000. Lumea n-a băgat de seamă că Puya, în primul vers din piesa aia, spune „luaţi-vă numele înapoi“, înainte să zică „ne p***m pe voi“.

Adică, implicit, recunoaşte că...
Tataee: Că le-am pus numele. Noi am făcut casa noastră de producţie şi le-am propus şi lor să fie artişti, mai ales prin prisma faptului că noi colaboram foarte mult. Dar ei au zis că vor să fie parteneri. Noi am spus: Parteneri nu, că noi vă vedem ca pe copiii noştri. Dar dacă nu vreţi să intraţi, nu e nicio problemă, suntem prieteni, colaborăm ca şi până acum. Ei s-au supărat şi au făcut o melodie, s-au dus cu ea la Popi (Dan Popi, directorul de la Cat Music– n. r.). Popi, care ne avea şi pe noi, şi pe ei, la casa de discuri, într-un fel voia scandalul, pentru că voia să facă bani din scandal. Dar, în acelaşi timp, nu voia să piardă pe niciunul dintre noi şi, atunci, piesa asta a rămas undeva în aer acolo, pe perioada anului 2002. În perioada respectivă, managerul lor era Gianiny (Gianiny Munteanu, fostul manager al unor artişti rap, inclusiv Paraziţii – n.r), care a zis că nu vrea ca acea piesă să fie lansată, pentru că el e prieten cu B.U.G. Mafia, iar dacă trupa La Familia vrea să scoată piesa, el ar fi renunţat să mai fie managerul lor. Sişu, cum era cu heroina la greu în perioada aia, doarmea la noi pe canapea, iar Puya voia să facă bani cu cardul prin Spania. Au făcut piesa aia în care ne ameninţau să avem grijă când ieşim din casă, în timp ce veneau la noi acasă şi eram prieteni...

Cum aţi ales numele La Familia?
Tataee: După piesa unui artist din America care ne-a plăcut nouă foarte mult, Kid Frost, iar piesa se numea „La Familia“, era despre mexicani.
Treaba asta v-a făcut să suflaţi şi în iaurt şi să nu mai produceţi artişti tineri?
Tataee: Acolo a fost o prostie din partea lor şi cred că au regretat din minutul doi, şi-au dat seama că a fost o prostie tinerească, un impuls şi că n-au gândit bine.

E riscant când ţi se urcă celebritatea la cap.
Tataee: Noi ne-am cărat singuri sculele.
Caddy: E foarte uşor să o iei razna din cauza asta.
Tataee: Din fericire, noi trei suntem cam pe aceeaşi lungime de undă din punctul ăsta de vedere şi avem bun simţ. E greu, într-adevăr, dar am avut noroc că ne-am găsit atât de bine şi de asta funcţionează în continuare relaţia noastră, pentru că ne-am înţeles din multe puncte de vedere şi mai ales din ăsta. Chiar dacă n-am făcut averi, am făcut mai mulţi bani decât majoritatea oamenilor din România şi am cheltuit foarte mulţi bani, dar am rămas tot timpul legaţi prin muzică.

Colaborările cu Loredana, mai ales cea pentru piesa „Lumea e a mea“ au însemnat o altă etapă importantă pentru întreaga muzică românească, nu doar pentru evoluţia B.U.G. Mafia.
Tataee: Cu ea am colaborat la două piese, în ’98, pentru „Lumea e a mea“, şi în 2011, la „Fără cuvinte“. În 2011, cu o lună înainte să lansăm noi featuringul cu Loredana, scosese Smiley o piesă şi făcea mare tam-tam pe Facebook că a avut 20.000 de share-uri, în două săptămâni. Piesa cu Loredana a avut, în două săptămâni, 184.000 de share-uri. Aici s-au văzut investiţiile noastre: în faptul că B.U.G. Mafia rezistă după ani de zile şi că are un succes imens fără să facă absolut nimic.

În 1998 se năştea ceea ce mulţi consideră că este cel mai nociv curent muzical din România: maneaua. Voi cum priviţi acest fenomen?
Tataee: Noi am fost întotdeauna Elveţia faţă de manele. Nu cred că acest curent a dăunat, ci mai degrabă  faptul că s-a creat un curent contra a dăunat.

Dacă i-ar fi lăsat lumea în pacea, ar fi „murit“ manelele?
Tataee: Nu cred că mureau, dar nu mai evoluau atât de repede. Există acest tip de public în România. Şi e mult, e foarte mult. Noi n-am avut niciodată o problemă cu manelele. E dreptul fiecăruia să asculte ce vrea. Vrei s-asculţi manele? Bun! Vrei s-asculţi Bach? Bun! Vrei s-asculţi B.U.G. Mafia? La fel. E dreptul tău. Faptul că au sărit atâtea entităţi în perioada respectivă, că s-au făcut atâtea emisiuni, a fost ca şi în cazul nostru, cu arestarea: i-au promovat. Numai că la un cu totul alt nivel. A fost o explozie mediatică pe tema manelelor care a durat vreo doi ani. E destul de urât din partea noastră, ca naţiune, să spunem: „Muzica aia e nasoală, n-o ascultaţi“. Cine suntem noi să hotărâm ce poate să asculte X sau Y acasă?

Astăzi, mulţi artişti cântă doar ca să apară la TV, vânează celebritate care a devenit un scop în sine. Muzica pare că şi-a pierdut valoarea.
Tataee: Muzica s-a devalorizat şi din alte motive. Asta se întâmplă din anii ’60. Sunt grafice, studii care demonstrează că valoarea muzicii a scăzut constant începând cu acea perioadă. Iar treaba asta cu celebritatea se întâmplă peste tot. E adevărat că în România se permite şi se caută aşa ceva pentru că aduce audienţă, dar vreau să revin un pic la treaba cu manelele. Din fericire pentru noi, foarte mulţi fani de manele sunt şi fani B.U.G. Mafia. Muzica noastră este ascultată de oameni din foarte multe pături sociale. Şi-atunci, la cât de mulţi fani avem şi la câţi fani are genul muzical manele era imposibil să nu se intersecteze în ţara asta atât de mică. În momentul de faţă, foarte mulţi ascultători de manele sunt plecaţi afară. Şi foarte mulţi fani B.U.G. Mafia sunt plecaţi afară, căci, aşa cum spuneam sunt cam aceleaşi persoane. Iar noi avem acum 20% din audienţa de pe YouTube din afara ţării. Ceea ce înseamnă CPM mai mare (CPM - suma primită de canalul de YouTube pentru vizualizarea unui clip – n.r.), deci e un plus pentru noi. N-am avut niciodată o problemă cu manelele. E ca şi cum aş spune că am o problemă cu muzica pop sau dance. Dacă fac versurile nişte analfabeţi, nu le asculta, e simplu. Nu le asculta, nu le cumpăra discurile şi-or să moară singuri.

Caddy: Aşa era şi muzica dance, acum câţiva ani, la aceeaşi valoare cu manelele, din punct de vedere lingvistic şi artistic.

Tataee: Muzica asta din România care a prins în ultimii ani pe-afară e făcută de cei ce făceau manele. Cel puţin producătorii sunt cam aceeaşi. Cei ce fac astăzi muzică popcorn făceau manele în anii 2000, măcar 50% din ei.

Tataee, scriai recent pe Facebook că dacă acum cinci ani ţi-ar fi spus cineva că ziua în care fiica ta va face singură la oliţă va fi una dintre cele mai fericite din viaţa ta, te-ai fi tavălit pe jos de râs. Tu şi Caddy aţi trecut de la băieţi răi la tătici buni, scriau tabloidele. Cum e transformarea asta?
Tataee: E foarte plăcută.
Caddy: De fapt, nu e o transformare, asta ne-am dorit mereu.
Tataee: Noi n-am fost niciodată foarte sociabili, nu mergeam la petreceri, la evenimente mondene, n-am ieşit foarte mult în cluburi, aşa că a venit totul foarte natural. Suntem oameni cu creier în cap. E o evoluţie firească. Ar fi absurd să nu fie aşa. E normal să vrei copii, cum să nu vrei copii? A fost o perioadă de mulţi ani în care n-am văzut decât muzică.

Şi tu, Uzzi?
Tataee: El e absurd (râde). 

Paparazzi vă urmăresc şi-acum, vă pozează alături de cei mici.
Caddy: Înainte îi fugăream. Acum îi lăsăm în pace. De fapt, nu i-am văzut când ne-au fotografiat (râde – n.r.).
Tataee: Ne amuză, atâta timp cât nu sunt treburi care să ne afecteze imaginea sau care să ne afecteze pe plan financiar.

Ce înseamnă pentru fiecare dintre voi cei 20 de ani de B.U.G. Mafia?
Uzzi: Tot.
Caddy: E un vis împlinit. Pentru asta am luptat, asta ne-am dorit de la început.
Tataee: Foarte mult. Tot. În afară de familie şi prietenii apropiaţi, e tot. Noi nu facem altceva. Probabil că ar fi existat alte variante din care să trăim, poate ar fi fost chiar mai bine din punct de vedere financiar. Dar noi nu ne-am permis nouă înşine să spunem: dacă nu merge treaba cu rapul, mă fac inginer chimist. 
Caddy: Au fost şi perioade în care ne-a mers mai prost.
Tataee: Au fost, dar nu ne-am dus la o multinaţională să dăm un interviu şi să ne angajăm. Şi cred că de asta am şi avut succes. Am dat tot ce-am avut. Bine, am şi încercat să nu facem greşeli de imagine. Şi tocmai  încercând să nu greşim, am şi greşit de câteva ori.

 Am investit atât de mult în formaţia asta încât ne-ar fi greu s-o dăm pe mâna cuiva care ar putea să ne „închidă“. În România nu există niciun manager muzical foarte bun. Cu toată aprecierea pentru colegii mei din industrie, niciunul dintre noi nu este la nivelul unui manager de-afară, pentru că nu avem cultura lor. 

La ce te referi?
Tataee: În 1998, pe când pregăteam concertul de la Sala Polivalentă (unul dintre cele mai mari concerte din cariera trupei, eveniment desfăşurat în 1999 – n.r.), am fost contactaţi de Pepsi. Voiau să fim imaginea lor pe Europa de Est. Pentru asta ne-ar fi oferit 50.000 de dolari. Erau trei apartamente, pe vremea aceea. Am refuzat, ca să nu părem vânduţi. Aveam 20 şi ceva de ani, nu aveam manageri... Ăsta e unul dintre regretele noastre: că am refuzat. Altfel ar fi stat lucrurile acum. Am mai refuzat bani mulţi în 2004, de la PSD.

Caddy: Dar de ăia nu ne pare rău.

Tataee: Atunci ni s-a propus să facem 30 de show-uri şi ni s-au oferit 7.000 de dolari pentru un show. Dar au recunoscut şi ei după aceea că i-am fi adus la 10.000 pe concert. Deci 300.000 de dolari în total. Le-am zis că nu. Totuşi, într-un fel, îl apreciez pe Ponta. În vara lui 2004, înaintea alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, m-a sunat Ponta. Mi-a zis că au un eveniment la TSD (Tineretul Social Democrat -  n.r.) - el era la TSD pe vremea aia - şi voia să venim să cântăm, undeva la mare, unde fac ei în fiecare an aceste evenimente. El era mare fan B.U.G. Mafia şi Paraziţii. Încă e, din câte ştiu. Le-am spus că acceptăm să cântăm la acel eveniment cu o singură condiţie, în afara onorariului pentru reprezentaţie, evident. Le-am spus că nu vrem să se facă publică participarea noastră acolo şi nu pentru că am avea noi vreo ruşine pe tema asta, dar nu vrem să se folosească PSD-ul în campanie de faptul că B.U.G. Mafia a cântat la acel eveniment. Şi nu s-a făcut public. Deci din punctul acesta de vedere (Ponta – n.r.) a fost un băiat O.K.

Trupa Rolling Stones a aniversat anul trecut 50 de ani de carieră. Totuşi, membrii formaţiei nu mai au aproape nimic în comun. Se văd foarte rar, în turnee sau când au un album de promovat, chiar şi atunci călătoresc cu avioane separate, maşini separate. Stau împreună pe scenă două ore, îşi fac treaba foarte bine, însă doar atât. Asta e ceea rămâne, într-o trupă?

Tataee: E un caz mult prea particular ca să putem face o comparaţie. Ei au făcut foarte, foarte, foarte mulţi bani încă de la început. Erau multimilionari după primele albume. Deja discuţia se termină de-acolo.

Discuţia se termină de la foarte mulţi bani pentru nişte oameni care au fost o familie, la un moment dat? Tataee: Nu poţi să ştii ce familie au fost. Poate sunt în continuare. Sunt familii care nu se văd cu anii şi se iubesc la fel de mult. Ei foarte greu să judeci din afară motivele pentru care ei funcţionează în acel mod. În plus, sunt foarte multe lucruri care nu mai depind de ei. Rolling Stones nu mai înseamnă de mult gagiii ăia patru, ei sunt o adevărată industrie. Şi noi ne vedem rar. Nici nu ştiu dacă ne vedem o dată pe săptămână. Dar asta nu înseamnă că între noi nu există o legătură la fel de strânsă. Poate în Rolling Stones sunt şi certuri, poate nu se suportă unul pe celălalt. Dar e greu de judecat din afară ce se întâmplă într-o astfel de entitate după 50 de ani. Mă uit la noi cât de complicată este treaba.

De ce e complicată?
Tataee: Pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut. Eu sunt manager, şi impresar, şi producător, şi artist, şi tour manager. Şi social media. Tot.
Asta pentru că nu vreţi voi să aveţi o echipă în spate?
Tataee:
Ba da, vrem. Dar în România e foarte greu să faci echipe la bugetele pe care le avem. Cu-atât mai greu dacă vrei oameni bine pregătiţi, pentru că sunt foarte puţini.

În 1998 am fost contactaţi de Pepsi. Voiau să fim imaginea lor pe Europa de Est şi ne-ar fi oferit 50.000 de dolari. Am refuzat, ca să nu părem vânduţi. Aveam 20 şi ceva de ani, nu aveam manageri... Ăsta e unul dintre regretele noastre. Am mai refuzat bani mulţi în 2004, de la PSD.

Caddy: Am investit atât de mult în formaţia asta încât ne-ar fi greu s-o dăm pe mâna cuiva care ar putea să ne „închidă“. În România nu există niciun manager muzical foarte bun. Cu toată aprecierea pentru colegii mei din industrie, niciunul dintre noi nu este la nivelul unui manager de-afară, pentru că nu avem cultura lor. Piaţa din România e mult prea particulară ca să funcţioneze principiile din străinătate. Majoritatea managerilor străini de multinaţionale s-au lovit de un zid în România, nu funcţiona nimic din ceea ce ştiau ei. E o societate aparte din motivele pe care le-am înşirat de-a lungul discuţiei noastre: n-avem frică de lege, suntem obişnuiţi cu furatul... Noi am lucrat doi ani de zile să facem o echipă. Am făcut-o, acum ar trebui să înceapă să funcţioneze.

Pregătiţi ceva? Albume, turneu?
Tataee:
Muzică. Vom scoate piese, chiar acum, în toamnă. Albume nu. Nu mai rentează, iar formatul album nu mai e relevant, iar impactul mediactic e acelaşi. La noi vine toată presa, indiferent că lansăm o piesă cu un clip sau un album. O piesă cu videoclip ne costă maximum 10.000 de euro, un album 50.000-60.000 de euro. Din fericire, în cazul nostru, piesele rezistă în timp. Chiar dacă nu avem un material pe piaţă de doi ani de zile (în ziua interviului se împlineau exact doi ani de zile de la lansarea ultimului material discografic B.U.G. Mafia – n.r.), la noi funcţionează. Muzica noastră înseamnă ceva pentru mulţi oameni. Altfel, muream de foame acum. La propriu!

O să schimbaţi ceva?
Tataee: Ar fi absurd să schimbăm ceva ce funcţionează. Asta apreciază lumea cel mai mult în ultimul timp: că am rămas pe „felia“ noastră, că n-am schimbat macazul. Ce să fac? Să m-apuc să cânt reggae, pentru că toată lumea cântă reggae? Nu ne interesează decât să facem muzică de calitate. Poate că mulţi ascultători de muzică clasică spun că ceea ce facem noi e un rahat. E dreptul lor. Pe noi ne interesează relaţia noastră cu publicul nostru, cu fanii noştri.  Mulţi au fost surprinşi de faptul că noi am ales să rămânem doar pe internet. Dar spun din nou că noi suntem unul dintre foarte puţinele cazuri din România care îşi permit asta: să fii atât de mare pe internet, încât să nu mai depinzi de radio şi de TV. În acest moment, pe Facebook şi YouTube, cumulat, avem o audienţă mai mare decât oricare dintre televiziunile muzicale româneşti. Probabil avem audienţă mai mare şi decât multe dintre celelalte televiziuni. Noi suntem fericiţi. Suntem trupa cu cea mai mare audienţă pe internet, din România. Bine, nu comparăm cu Inna şi Alexandra Stan şi ce au ele pe-afară. Dar dacă ne comparăm cu ce au în România, suntem trupa cu cea mai mare audienţă. Deşi n-am făcut nimic de doi ani de zile. Asta spune multe (râde).

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: