Acum 6 ani ieşeanul Ciprian Costin a fost unul din cei patru copii care, în liceu la vremea aceea, au terminat, în România, doi ani într-unul fiind nevoit să dea 30 de examene în două luni, câteodată chiar două într-o zi. Era un semn al capacităţii lui de a învăţa intens, el fiind pasionat nu doar de matematică şi informatică ci şi de muzică (muzica fiind principalul motiv care l-a îndemnat să termine doi ani într-unul). 
  
 Informatica l-a purtat pe Ciprian la concursul "Imagine Cup" din 2005 (pe vremea când era încă în liceu) unde a câştigat premiul doi la secţiunea dedicată liceenilor. "Imagine Cup" este o competiţie internaţională de tehnologie având ca sponsor principal Microsoft. Ani mai târziu el a lucrat, în America, ca inginer pentru gigantul software. 
  
 Această pasiune pentru muzică l-a determinat pe Ciprian să urmeze Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi, în paralel cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" (informatică) iar mai târziu l-a purtat înspre Statele Unite unde a urmat cursurile Berklee College of Music, una din colegiile prestigioase de muzică din America, terminând cu diplomă în Film Scoring (compoziţie muzică de film). 
  
 De-a lungul anilor el a adunat peste 30 de premii la muzică, matematică şi pian, compunând şi opt lucrări pentru pian şi flaut. 
  
 În 2009-2010 Ciprian a început să lucreze la proiectul lui de suflet numit "The Masterpiece", care e un spectacol grandios implicând muzica din unele filme cunoscute (Tree of Life, Out of Africa, Gladiator, Dracula, Sherlock Holmes, Modigliani, Memoirs of a Gheisa, The Da Vinci Code, Inception, Dark Knight Trilogy) interpretată de o orchestră, având proiecţie de lasere, proiecţie de imagini pe ecran, dans, totul pe o tematică aleasă (spectacolul urmăreşte începutului universului şi formarea galaxiilor, trecând prin istorie, artă şi religie). 
 
După o muncă susţinută el a reuşit să adune laolaltă toate piesele din puzzle-ul proiectului iar pe 23 Martie 2013 a adus la Bucureşti (Sala Palatului) un spectacol ce nu s-a mai văzut încă în ţară până la acea dată. 
 
  
 La acest concert, care a durat 140 minute, Ciprian, fiind şi dirijorul lui, a colaborat cu peste 140 muzicieni profesionişti (Orchestra Simfonică Bucureşti). 
 
 Prinţe ei, au fost şi soliştii Irina Baiant (solistă a Operei Naţionale), Uyanga Boldbaatar (cunoscută solistă mongoleza şi fostă colegă cu Ciprian la Berklee College of Music), Tina Guo (una din cele mai cunoscute soliste de violoncel clasic şi electric din lume) şi Gerard Marino (cunoscut compozitor de muzică de film şi jocuri video). 
  
Eu însumi fiind pasionat de muzica de film (şi de film în general) şi văzând trailerul spectacolului cât şi încheierea concertului (disponibile pe Youtube - încă nu s-a pus în circulaţie înregistrarea completă a lui) am găsit abordarea acestui spectacol ca foarte interesantă şi originală. 
  
Ciprian a menţionat în interviul pe care i l-am luat mai jos că plănuieşte mai multe concerte în oraşe cum ar fi Barcelona, Boston, Los Angeles (eu sper că poate şi în Phoenix - Arizona, oraşul în care locuiesc) precum şi în Orientul Mijlociu. De asemenea, se poartă discuţii pentru încă două spectacole în România. 
 
Ciprian Costin, prin ceea ce a realizat până la vârsta de 26 de ani, reprezintă o combinaţie fericită între inginerie (software) şi artă (muzică), două domenii în care rar se găsesc persoane care să exceleze la fel de bine în amândouă (în acelaşi timp).  
 

Cine este Ciprian Costin? Cum ai ajuns la muzică şi mai ales la muzica de film?  


Originar din Iaşi (1988), am dezvoltat de timpuriu o pasiune pentru muzică (de la vârstă de 5 ani), apoi algoritmică (clasa a 5-a). La acea vârstă, studiam la pian destul de serios pentru concursuri internaţionale, şi, în timp, am descoperit că îmi place mai mult să improvizez la pian decât să repet aceleaşi pasaje de sute de ori. De la improvizaţie am ajuns la compoziţie. În 2005, după un recital, publicul a remarcat că lucrările personale sună ca muzica de film. Din momentul când am ascultat muzica din Gladiator (Hans Zimmer) s-a stabilit o legătură foarte puternică cu muzica de film, ce m-a determinat să studiez compoziţia la Universitatea "George Enescu" din Iaşi (prof. Viorel Munteanu), muzica de film la Berklee College of Music în Boston, respectiv să organizez şi dirijez show-ul de muzică de film de la Bucureşti din 23 martie 2013. Din motive  practice, standardul în Statele Unite este că fiecare compozitor să îşi dirijeze lucrările proprii în sesiunea de înregistrare pentru film (şi la Iaşi şi la Boston am urmat cursuri de dirijat în paralel cu cele de compoziţie) .
 
Ciprian Costin (foto: Sorin Onişor)
  

Am văzut că ai lucrat şi pentru Microsoft. Ce poţi să ne spui despre asta?  
 

Primul contact cu Microsoft a fost în 2005, când am câştigat al doilea loc în lume la concursul Imagine Cup (IT division). Apoi, în 2011, mă aflam în Boston şi compania reprezintă una dintre cele mai bune oportunităţi de angajare în software. În plus încă sunt foarte mulţi români în companie, ceea ce ajută să ne simţim aproape ca acasă.  
 
Din punct de vedere al industriei de film, 90% dintre producţiile din State sunt implementate în Los Angeles, şi mutarea în acest centru cultural al lumii a fost un pas firesc. Los Angeles este un oraş în care poţi găsi cam orice tip de muzician disponibil la orice oră din zi sau din noapte. Extrem de divers din punct de vedere cultural. Acum lucrez pentru advertising software la una dintre cele mai bune start-up-uri din domeniu - Thinknear (by Telenav).  
 

Cum se îmbină ingineria de software cu muzica? Cum contribuie una la cealaltă?  


Am găsit o nişă unde pot să utilizez cunoştinţe avansate din ambele domenii. Al doilea job full time, când ajung acasă seara, este dezvoltarea unui sampler pentru instrumente virtuale (pentru Apple desktop/mobile, respectiv Microsoft desktop/mobile). Astfel de oportunităţi sunt extrem de rare, şi din acest motiv nu pot să recomand nimănui să studieze ambele domenii (artă + computer science) în scopul de a găsi o nişă unde să fie folosite aceste cunoştinţe.  


Cum ai ajuns la ideea "The Masterpiece", care e un concert de muzică de film impresionant (incluzând şi o parte tehnică - lasere, etc), şi cum ai reuşit să implici şi să coordonezi atâţia oameni şi care au fost dificultăţile întâmpinate?  


În Statele Unite a avut loc show-ul "Star Wars În Concert", eveniment care m-a impresionat profund din punct de vedere al producţiei. În acelaşi timp nu există nicăieri vreun concert de muzică de film modern (cu instrumente electronice). În afară de premierele de la Inception şi Dark Knight din Los Angeles nu a existat nici un eveniment în lume unde să se cânte muzică scrisă de Hans Zimmer la un nivel decent. 
 
Nişa evenimentului nostru este muzica de film modernă, hibridă (orchestral + electronic), interpretată sincretic, sincronizată cu lumini de rock show, lasere, dans. Dacă nu exista această corupţie permanentă din România, aveam şi pirotehnice sincronizate.  
 
Efortul a început din 2009-2010. Cred că am fost destul de entuziast despre concept astfel încât să să determin ca multe persoane să ajute în diverse capacităţi.
 
Greu a fost să găsim persoane în Bucureşti care să lucreze la un nivel ridicat din punct de vedere profesional. Cel mai greu este să găseşti un organizator care să lucreze la nivel profesional şi care să nu vrea să te fure la fiecare pas în colaborare. Se gândesc doar la a profita de tine cât mai mult, de parcă nu ar există un viitor, un sistem în care recomandările contează foarte mult, sau respect de sine.
 
90% din companiile/organizaţiile din România care le-am contractat au încercat să înşele din punct de vedere profesional, financiar, mai devreme sau mai târziu. Credeam că lucrurile s-au schimbat la capitolul corupţie, însă se pare că am fost departe de adevăr.  
 
În caz că nu sunt corupte, majoritatea din restul de 10% din organizaţii sunt extrem de neprofesionale. În plus, Arta este un domeniu în care nu este loc pentru un produs "ok", "competitiv". Nimeni nu vrea un rezultat decent, "competitiv". Ori rezultă un produs extraordinar ori nimic. Doar ceea ce este extraordinar poate fi considerat acceptabil. Orice altceva e un eşec.    
 
The Masterpiece - Sala Palatului, Bucureşti (foto: Sorin Onişor)
 


Cum ai reuşit să obţii permisiunea de a cânta piesele de muzică de film? Dar cum ai luat legătura cu interpreţii principali?  


Publisherii au dreptul de a decide dacă muzica poate fi sau nu interpretată în concert. Am o legătură foarte bună cu Universal Music din Los Angeles, Thomas Bergersen (Two Steps From Hell) şi Remote Control Productions (Hans Zimmer) şi aceste organizaţii şi persoane au ajutat enorm pentru eveniment.  
 
Tina Guo a cântat la premieră din Inception, acel video a fost pus pe Youtube; majoritatea muzicienilor sunt activi pe Facebook, şi astfel am luat legătura cu Tina şi cu Gerard.  
 
Am fost coleg la Berklee cu Uyanga. Irina a fost recomandată de către managementul Orchestrei Simfonice Bucureşti. Toţi soliştii au fost de excepţie, am fost foarte norocoşi să lucrăm cu astfel de personalităţi. 
 
Tina Guo  (foto: Sorin Onişor)
  
  
Irina Baiant  (foto: Sorin Onişor)
 
 
Uyanga Boldbaatar  (foto: Sorin Onişor)
 

De ce la Bucureşti premiera mondială? Nu era mai uşor din punct de vedere logistic (şi mai profitabil din punct de vedere al impactului mediatic) să fie în zona unde locuieşti acum, adică în Los Angeles?  
 

Foarte practic: În State, din cauza sindicatelor de muzicieni şi a costurilor ridicate, evenimentul se ducea în jurul a 150.000-250.000 USD, ceea ce depăşea bugetul disponibil.  
 
 Pentru orice alegere, există o parte pozitivă şi o parte mai puţin pozitivă. Pentru majoritatea promoterilor din vest, evenimentul de la Bucureşti nu are credibilitate, întrucât România nu este recunoscută ca un centru cultural. O zic din experienţa directă. E ca şi cum ai zice că ai organizat un eveniment în Togo, Burkina Faso sau Burundi. Nimeni nu ia locaţiile acelea în serios. 
 
The Masterpiece - Sala Palatului, Bucureşti (foto: Sorin Onişor)
 
 
  

Cum a răspuns publicul român unui asemenea concert care nu a avut precendent în România? Cum s-a implicat media românească în popularizarea lui?  
 

Majoritatea din public nu a avut experienţe similare, ca urmare nici cei din media şi nici cei din public nu prea ştiau la ce să se aştepte. Chiar în discuţii cu televiziuni renumite, a fost foarte greu să le explic şi să îi fac să înţeleagă ce se va întâmpla pe scenă. După concert, publicul a fost foarte încântat şi impresionat de concept, şi am primit solicitări pentru un al doilea eveniment. 
 
The Masterpiece - Sala Palatului, Bucureşti (foto: Sorin Onişor)
 

Care este viitorul proiectului The Masterpiece? Unde intenţionezi să mai organizezi spectacole? Dacă vei organiza în alte oraşe în lume, vei folosi aceeaşi interpreţi principali (mă refer la Tina Guo, Uyanga, Irina Baiant, Gerard Marino) şi o parte din echipa tehnică sau vei folosi talentul pe care-l vei putea găsi acolo local? 
 

La momentul actual, suntem în discuţii pentru un turneu în Canada/Statele Unite, pentru un turneu în Orientul Mijlociu şi pentru două show-uri în România. Dorim să colaborăm cu aceeaşi artişti şi, dacă posibil cu aceeaşi specialişti la lasere (Andy Faulkner - LaserShows.ro) şi stage production (Alexandru Călin - Stage Expert). De asemenea, doresc să organizez pe cont propriu: un show în Los Angeles când vor exista condiţiile necesare ca acest eveniment să aibă loc.  
 
Ciprian Costin (foto: Sorin Onişor)
  

Ce intenţionezi să faci în viitor? Tot software engineering full time sau muzică full time? Care sunt dorinţele tale? 
 

Găsesc că ambele domenii se îmbină armonios. Dezvoltarea show-ului şi dezvoltarea de aplicaţii software sunt de mare interes. Din Ianuarie începem dezvoltarea unei librării de instrumente virtuale. Când mă focalizez asupra unui domeniu, creativitatea maximă are loc în celălalt şi invers. Cele mai bune idei nu vin stând la lucru la birou. Utilizând mai mult un set de conexiuni cerebrale, alte zone au flexibilitatea de a explora infinitul, din punct de vedere al ideilor. Startup-urile sunt, de asemenea, de mare interes.  
 
A ajunge de la o idee la un produs de succes mi se pare unul dintre cele mai interesante şi pasionante drumuri din punct de vedere profesional.  
 
It's not about the destination, it's all about the journey! 
 
Puteţi urmări şi un interviu video cu Ciprian Costin şi Irina Baiant la TVR2 aici: http://www.youtube.com/watch?v=--5APac0Pew