VIDEO Vlad Dobrescu, membru CTC, la Adevărul Live: „Hip-hop-ul românesc e nasol, urât, prost, dar trebuie să-l schimbăm, nu să ne mulţumim că e aşa“

Vlad Dobrescu, membru CTC, despre hip-hop-ul din România 

Vlad Dobrescu, membru al trupei CTC, a fost prezent în platoul emisiunii Adevărul Live, pentru a pune sub lupă starea actuală a hip-hop-ului din România, pentru a-şi prezenta proiectele de viitor, dar şi pentru a povesti detalii mai puţin ştiute din cariera sa.

Vlad Dobrescu este membru fondator al trupei CTC şi al labelului independent Facem Records.

În cadrul trupei, acesta are mai multe roluri, fiind şi MC şi DJ. În calitate de MC a lansat un EP şi două albume: „CTC & Cedry2k EP“, în 2001, „Dificultăţi Tehnice“, cu CTC în 2005, şi albumul său solo, „În Sfârşit“, în 2013.

Albumul „În Sfârşit“ a fost lansat pe 8 decembrie 2013 şi conţine 13 melodii, în colaborare cu Deliric 1, DOC, Carbon, Aforic, Nwanda, Raku, Pietonu’, Flou Rege, Norzeatic. Piesele care beneficiază de videoclipuri sunt „Insomnii“, „Oameni ca mine“ şi „Globul de cristal“.

În cadrul emisiunii Adevărul Live, Vlad Dobrescu a vorbit despre starea actuală a hip-hop-ului din România, a povestit despre începuturile pasiunii sale pentru rap şi a prezentat detalii din proiectele pregătite pentru viitor.

Cele mai importante declaraţii:

„Adevărul“: Aţi umplut Piaţa Constituţiei la un concert recent din Capitală. Cum e acea senzaţie? Să vezi cum oamenii se bucură şi cântă alături de voi?

Vlad Dobrescu: Nu au venit numai pentru noi, au fost trupe cu greutate şi nume mari, Şuie Paparude, Viţa de Vie. E o senzaţie tare să vezi o piaţă mare de oameni care sunt cu ochii pe tine, sunt şi emoţii, pentru că nu trebuie să dai greş. Una e dacă te încurci sau cade sunetul într-un club şi alta e dacă se întâmplă în faţa a câtorva mii de oameni. E o senzaţie pe care aş vrea să o am cât de des posibil.

Vlad Dobrescu pregăteşte o emisiune în FM şi în online

Ai postat pe Facebook o fotografie legată de un proiect nou. Spune-mi mai multe despre el.

Îmi place să anunţ lucruri, unele nu se îndeplinesc, dar în momentul în care le anunţ şi devine public depun mai mult efort pentru a face să se întâmple, pentru că am spus-o şi vreau să mă ţin de cuvânt. Proiectul „MIC Check“ l-am anunţat acum ceva vreme, este vorba despre o emisiune în FM, m-au contactat de la un post de radio, al cărui nume nu-l voi spune, şi m-au întrebat dacă aş vrea să fac această emisiunea. Eu aveam de mai mult timp ideea asta, sunt la rândul meu fan al emisiunilor despre hip-hop din State şi aş fi vrut să văd întâmplându-se şi la noi. Am acceptat. Eu trebuia să am o emisiune la un alt post de radio, care între timp a fost desfiinţat, suspendat, şi am zis să reiau ideea. Între timp am făcut episodul-pilot împreună cu Deliric şi cu Silent Strike, toţi am fost foarte mulţumiţi, s-a întâmplat să-mi găsesc şi un sponsor, dar nu s-a înţeles cu postul de radio. Am ales sponsorul, aşa că emisiunea va fi doar în online, cel puţin până în toamnă. Am ceva promisiuni şi cred că din toamnă vom fi şi în FM.

Vlad Dobrescu FOTO David Munteanu

„Îmi place să fac muzică şi îmi place să împart cu oamenii“

Te simţi atras de partea asta, de emisiunea de radio.

Da, în principal din acest motiv fac şi muzică. Îmi place să fac muzică şi îmi place să împart cu oamenii, iar de aici este un pas mic. Emisiunea ar trebui să fie săptămânală, la radio vreau să o pun în serile de joi. Îmi doresc să fiu la radio şi pentru că este senzaţia aceea că participi la ceva, în timp real, alături de foarte mulţi oameni, pe care nu-i cunoşti, dar cu care împărtăşeşti o experienţă. Eu ascult emisiunile DJ-lor din State, mi-am făcut un abonament prin satelit, pentru că în SUA radio-ul e numai prin satelit, şi am un laptop deschis toată noaptea care îmi înregistrează toate emisiunile. Dar, uneori, când am insomnii şi prind emisiunea live, descopăr că e cu totul altă senzaţie. Am făcut şi un site pentru emisiune, l-am făcut de capul meu, nu sunt profesionist, dar eu cred că arată decent.

Alte proiecte mai pregăteşti?

Sunt bombardat cu cereri de colaborări şi asta îmi ocupă tot timpul pe care îl mai am. Sunt oferte pe care nu pot să le refuz. Trebuie să fac o piesă cu CTC, sunt invitat să colaborez la albumul lui Alan şi Kepa, al lui Cedry2k şi mai sunt şi alte câteva piese la care trebuie să lucrez. Nu am timp să mă ocup de un album solo, nici nu simt nevoia, sincer. Încă mai primesc laude şi lumea e încă sub influenţa primului album. Nu văd de ce m-aş grăbi.

DOC are un album foarte bun care e pe cale să apară, la fel şi proiectul Deliric cu Silent Strike, şi nu văd de ce le-am înghesui. Noi mergem în concerte ca trupă, deşi proiectele sunt solo de vreo zece ani, dar ne susţinem reciproc şi ne invităm unul pe altul în concerte. Au ajuns să fie şi stiluri diferite, avem fani DOC care nu mă suportă pe mine (n.r. - râde). Suntem atât de diferiţi, dar în acelaşi timp ne apreciem. Eu îi consider pe ei cei mai buni MC din ţară, nu aş vrea să fiu în trupă cu nimeni altcineva, chiar dacă nu sunt neapărat pe stilul meu, fiecare are personalitatea lui, dar ăsta e un lucru bun, dacă am fi toţi la fel ar fi plictisitor. Şi ne place, noi avem şi un chat în care ne trimitem ce înjurături mai găsim despre noi. (n.r. - râde)

Nucleul hip-hop-ului se strânge la Sibiu

Te-ai ocupat şi de un festival care are loc la Sibiu.

Da, este un festival care se desfăşoară pe un aerodrom, Airfield, anul trecut a avut loc ediţia-pilot, unde am fost invitat ca DJ. Am fost foarte impresionat, cel care organizează este cel care ne cheamă pe noi în concerte în Sibiu, dar în cluburi, nu la chestii de mare anvergură. Mi-a spus că e un festival pe câmp, dar mă gândeam că vor fi câţiva hipioţi rătăciţi pe o câmpie, că o să pun muzică şi o să plec acasă, dar când am ajuns acolo se vedea de la un kilometru hambarul luminat. M-am trezit în faţa a câtorva mii de oameni şi am fost impresionat. Am acceptat imediat când mi-au spus că anul acesta va fi şi mai mare şi vor amenaja o scenă specială pentru hip-hop. Acum că am anunţat line-up-ul, toată lumea mă sună că vrea să ia cumva parte. Mi se pare foarte tare să se creeze un nucleu, să ne strângem anual şi să vedem ce s-a mai întâmplat, să ascultăm oameni pe care i-am auzit doar pe net. Scena de hip-hop trebuia să fie o scenă mică, dar eu m-am mişcat mult mai repede decât ceilalţi şi am acaparat o foarte mare parte din buget. Am restrâns bugetul pentru că am avut nişte probleme, nu vreau să intru în detalii, eu aveam în minte nume mai mari, dar o lăsăm pentru anul viitor. Sunt convins că se va întâmpla şi în 2016.

Hip-hop-ul din România, „îngropat sistematic de oameni care voiau să rămână doar ei în centrul atenţiei“

Hip-hop-ul a trecut în umbra altor genuri. De ce crezi că nu mai este atât de căutat?

Sincer să fiu nu am fost atent la acest mediu. Din punctul meu de vedere, publicul nostru ne ştie, ştie unde să ne găsească, întotdeauna a ştiut. Noi am fost întotdeauna respinşi de mediul ăsta, am avut mare noroc pentru că am mizat pe internet, care acum este rege. Nu-mi plăcea ce se întâmpla cu hip-hop-ul atunci când era foarte băgat în seamă, pentru că nu se punea accent pe aspectele care contau. Hip-hop-ul în România a însemnat DJ Slik, Metadon 3000, Deceneu, dar a fost îngropat sistematic de oameni care voiau să râmănă doar ei în centrul atenţiei. Hip-hop-ul adevărat nu a fost niciodată în centrul atenţiei, ştim asta, suntem obişnuiţi, încercăm să ne clădim propria audienţă, nu tânjim după a altora.

Eşti devotat pasiunii tale pentru acest gen din 1997 până în prezent. Ce te menţine încă pe linia de plutire?

Pentru mine nu e un efort, eu aşa trăiesc, nu aş putea fi altfel. Să scriu nişte versuri, să fac emisiunea nu sunt poveri, sunt plăceri şi sunt fericit că le pot face. Cred că aş face-o şi dacă nu aş avea beneficii finanaciare. Mă bucur că nu trebuie să mai fac şi altceva, îmi dedic în totalitate timpul acestor lucruri.

Să vorbim puţin şi despre începuturi. Cum v-a venit ideea de a forma o trupă?

Revin la emisiunile de radio, prin '96 ascultam toţi o emisiune, eram toţi fani, nu ne cunoşteam, iar în momentul în care emisiunea s-a desfiinţat, omul a dat un apel să ne întâlnim toţi, să ne strângem şi s-a creat un obicei. Ne întâlneam în fiecare weekend şi acolo ne-am cunoscut. Ne-am influenţat unul pe celălalt, fiecare avea albume, eu învăţasem să fac beat-uri, alţii scriau, făceau freestyle, s-a închegat comunitatea. De aici un cerc de prieteni şi acolo s-a format CTC, am făcut câteva piese, au ajuns pe casete, au circulat de la om la om şi era şi farmecul că făceam ceva pe care cu greu puneai mâna. Oamenii au început să tragă de noi, să mai facem, mai mult, mai mult, şi am mers cu această formulă.

Vlad Dobrescu şi frica de a fi cunoscut

Mai ai aceeaşi foame de afirmare ca la început?

Sincer să fiu nu apreciez toată atenţia asta, sunt un om foarte introvertit şi nu-mi prinde foarte bine să fie toată lumea cu ochii pe mine. Cred că îmi sabotez şansele de a fi mai cunoscut, pentru că e ceva de care mi-e cumva frică. Nu mi-am dorit niciodată să fiu mare, dar încerc să cresc, să fac mai mulţi bani, sincer. Nu ştiu dacă m-ar fi băgat cineva în seamă, să-mi propună să fac o emisiune sau să-mi dea pe mână un festival, dacă nu eram cineva, astea sunt avantajele pe care le caut. Atenţia nu-mi place, nu mi-a plăcut niciodată şi nu e vorba de modestie, mă panichează.

Pe ce alte drumuri ai fi mers dacă nu ar fi fost muzica?

E greu, pentru că am crescut cu muzica şi de la bază mi-a sabotat fiecare încercare de a face altceva. Am fost angajat. Fiind foarte mulţumit unde sunt, nu mă întreb ce aş fi făcut. Îmi place foarte mult sociologia şi să studiez comportamentul uman, dacă aş fi avut de ales, aş fi mers pe drumul ăsta.

Ce înseamnă, de fapt, muzica pentru tine?

Este o parte atât de importantă în viaţa mea, înseamnă prea mult pentru a-i putea da o definiţie, mă identific cu ea.

Vlad Dobrescu FOTO David Munteanu

Partea umană a lui Vlad Dobrescu

A fost o perioadă în viaţa ta în care te-ai oprit din a face muzică şi ai muncit pentru a avea bani.

Nu aş ezita să o fac şi acum. A fost o soluţie temporară, muzica a trecut pe planul doi, dar nu am renunţat niciodată la ea.

Devenisei depresiv. Spune-mi mai multe despre acea vreme.

Nu ştiu dacă e bine să o spun, dar am o depresie cronică cu care mă lupt de vreo zece ani, încerc să o înving, o controlez. Mai iese la suprafaţă din când în când, am grijă de mine să nu mă pun în situaţii în care să iasă balaurul la suprafaţă.

De ce ai abordat un regim vegetarian? Nu mai vrei să iei parte la beef-uri?

Nu a fost o interdicţie, se întâmplă să mănânc la un bistro lângă mine, unde se serveşte un meniu vegetarian şi, pur şi simplu, m-am trezit comandând acel meniu pentru că îmi plăcea foarte mult. Mi-am dat seama că nu mai mâncam carne şi am zis să nu mai mănânc deloc, că e mai sănătos. Un stil de viaţă sănătos e foarte important, de vreo trei luni nu mai fumez, nu mai beau bere sau cafea, încerc să-mi impun, măcar perioade, mă ajută foarte mult. Nu ştiu dacă aş putea, ca beţiv şi fumător, să fac atâtea lucruri deodată şi să-mi iasă bine. De altfel, până acum câteva luni, am avut un stil de viaţă foarte ciudat. Eu pun şi muzică, mergeam prin ţară, beam cu prietenii, să intru în atmosferă, şi apoi dormeam şi o luam de la capăt, şi nu apucam să fac ce fac acum. Mi-am dat seama că trece timpul şi nu fac nimic, mi-am propus să nu mai fac asta, e puţin ciudat, dar se întâmplă lucruri şi sunt mai fericit decât am fost vreodată.

Ai concretizat, în 2013, primul tău album solo, cu un tilul generic - „În Sfârşit“. De ce a durat atât de mult?

Albumul e realizat sub influenţa cafeinei şi a nicotinei. (n.r. - râde) Beam cinci cafele pe zi şi fumam trei pachete de ţigări cât timp am lucrat la album, cam ăsta a fost regimul. De altfel, idiotul de mine se panicase că a făcut cancer. Ultimele piese le-am scris gândindu-mă dacă să mă duc la doctor sau nu, dar m-am gândit că dacă am poate nu mai termin albumul. Am fost după, a râs doctorul de mine. Din acest motiv cred că şi albumul e un pic mai sumbru. În piesa „Trei cadavre“ joc rolul unui doctor legist şi vin trei cadavre, iar ultimul e al unui DJ, a stârnit multe speculaţii. Era vorba despre mine, dar nu am zis, pentru că ar fi sunat ca şi cum mi-aş plânge de milă. Nu am fost în starea necesară ca să fac un album. Nu simt nevoia să fac un album acum, aş putea să fac, dar prefer să-l fac când simt setea de a spune lumii ceva, de a arăta, de a dovedi ceva, probabil o să se întâmple. Las să se strângă, îmi mai vin idei.

„Mă deranjează artiştii care îşi obligă fanii să le cumpere materialele“

De regulă, atunci când un raper lansează un album primeşte încurajări, iar fanii nu prea se înghesuie atât de mult să cumpere discul. Cât de grea e viaţa de artist?

Mă deranjează atitudinea unor artişti care îşi obligă fanii să le cumpere materialele. Mi se pare că strici orice urmă de plăcere pe care eu, ca fan, aş avea-o în a cumpăra materialul. Nu aş face asta şi mi se pare foarte urât să ai atitudinea asta. Trebuie să faci un produs pe care lumea să vrea să ţi-l cumpere. 

Ţii seama de ce spun fanii?

Nu am o problemă cu oamenii care îşi exprimă opinia, bravo lor, dar nu ţin seamă, nu cred că e rolul lor să-mi zică mie ce să fac. Mă lasă indiferent, ei mă pot influenţa pe mine în a continua sau a mă opri prin investiţia în material. Dacă vin cinci oameni la concert, înseamnă că nu a fost bine, dacă vin 5.000, atunci înseamnă că e ceea ce trebuie. Mă mai uit pe pagina de artist, mesajele le citesc şi le apreciez. Critica o împart în două categorii: dacă ai sesizat o greşeală şi îmi dai un mesaj, atunci o să apreciez, dacă îmi dai un comentariu să vadă toată lumea, atunci înseamnă că tu nu vrei să-mi spui mie că am greşit, ci vrei să arăţi întregii lumi. Şi în acel moment nu-mi eşti prieten. E foarte simplă diferenţa, ori îmi zici mie, ori le zici celorlalţi.

Se poate trăi de pe urma vânzărilor de albume?

Nu, dar eu nu fac muzică doar pentru a vinde albume. Eu merg în concerte, urmează emisiunea, pun muzică. Dacă îţi place muzica găseşti lucruri în această zonă pe care să le faci şi din care să scoţi profit, dacă vrei să fii vedetă, da, găseşti o chestie, o faci până începe lumea să te creadă bun şi atât. O poţi duce aşa.

Dispariţia underground-ului

Cum priveşti hip-hop-ul autohton? Mai are el un cuvânt de spus în prezent?

Nu sunt foarte atent la ce se întâmplă în muzica din România. Cred că e rolul nostru să-l facem să aibă o voce. Trebuie să ne mobilizăm, să facem lucruri, dacă doar comentăm, nu e o atitudine constructivă şi nu se va întâmpla nimic. Hai să-l facem să crească cumva, asta încerc să fac. Lumea ştie de cât de mult timp mă zbat să vină trupe la noi în ţară, să fie hip-hop-ul ăla care trebuie. Lumea se ascunde spunând că hip-hop-ul e aşa la noi pentru că e hip-hop românesc. Nu, e aşa pentru că e nasol, e urât, e prost. Faptul că nu vrei tu să-l compari cu hip-hop-ul de afară e pentru că nu ar avea nicio şansă, noi trebuie să-l aducem la un anumit nivel, nu trebuie să ne mulţumim cu faptul că aşa e hip-hop-ul, prost. O să facem să fie bine. Noi trebuie să aduce hip-hop-ul din România la un nou nivel. Nu mă bazez pe nimeni, doar pe prieteni, Doc, Deliric, DJ, restul brigăzii.

Se mai poate vorbi despre underground în era internetului?

Nu cred că-şi mai are rostul discuţia, pentru că noi putem atinge o audienţă la fel sau poate chiar mai mare decât un post de radio sau TV. Mă gândesc la faptul că un sponsor, în urmă cu zece ani, nu ar fi acceptat niciodată să fie o emisiune online.  

Tu te-ai ocupat de tot ce a ţinut de album. Crezi că materialul ar fi avut un alt impact dacă apelai la ajutorul unei case de discuri mari?

Nu cred că era momentul, în cazul celui de-al doilea album o să fiu ajutat de o casă de discuri. Vreau să fie mai bun decât primul şi am nevoie de fonduri. Mi-ar plăcea. Mă uit la ce a făcut Grasu cu albumul lui, e foarte bine promovat şi asta contează. 

Odată cu vârsta şi cu vechimea în domeniu apar şi responsabilităţile. Resimţi acum presiunea anilor de muzică?

Un viitor album CTC: „Anul viitor vor fi măcar nişte piese, dar sper că şi un material“

Nu am nicio treabă, eu fac muzica pe care o consider eu bună, spun ce am pe suflet, câteodată conştient fiind că nu e un lucru tocmai bun, dar e treaba oamenilor să-şi ia din muzică ceea ce au ei nevoie. E ca o unealtă, dacă eu îţi vând un ciocan, tu poţi să mergi să baţi un cui, să faci o sculptură, să dai cuiva în cap, e treaba ta ce faci, eu ţi l-am vândut, tu faci ce vrei cu el.  

Eşti şi beatmaker, DJ şi organizator de concerte. Cum se împacă toate aceste roluri?

Foarte bine, mai ales că nu sunt genul care să facă un lucru foarte mult timp, mă plcitisesc foarte repede. Îmi aleg multe activităţi, aşa nu mă plictisesc niciodată.

Pe când un album în formula completă CTC?

E foarte greu, noi am evoluat în direcţii foarte diferite, de câte ori e greu să găsim un sound comun, ei mi-au dat mie această misiune, să mă ocup de album. Va fi un concept al meu, iar ei vor modifica să ni se potrivească tuturor. Am început să adunăm subiecte, beat-uri. Am fi vrut anul acesta, dar, din păcate, nu este posibil. Anul viitor vor fi măcar nişte piese, dar sper că şi un material.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: