Nane, la Adevărul Live: „Muzica m-a scutit de foarte multe rahaturi. Puteam să intru la închisoare de la 15 ani“ VIDEO

Interviu Nane. Nane, pe numele real Ştefan Avram Cherescu (24 de ani), a fost prezent în studioul Adevărul Live, unde şi-a prezentat cel mai nou album, „Plecat de Acasă“, şi-a povestit experienţa de viaţă şi a trasat planurile de viitor.

Nane s-a născut în oraşul Orşova, acolo unde nu a avut o viaţă tocmai uşoară. Acesta a trăit într-o familie modestă şi a ales să înveţe „tainele“ străzii, având şi unele probleme cu legea. Deşi a fost criticat că nu avea propriile beat-urile, Nane şi-a continuat drumul şi a atins succesul odată cu alăturarea în grupul Okapi Sound. 

Nane s-a alăturat Okapi Sound în 2013, imediat după ce a lansat videoclipul „Modalitate“, în colaborare cu Guess Who. Anterior, acesta a fost remarcat pe YouTube şi fiind remarcat de sute de mii de fani din România. După single-urile „Mai Aproape“ şi „Volum“, Nane a contribuit la mixtape-ul „OkapiTati“ cu două piese „Plouă“ (feat Zhao) şi „Instincte Primare“. În 2016, Nane şi-a lansat albumul „Plecat de Acasă“.

Despre maturizarea profesională şi cea umană, despre planuri de viitor, dorinţe şi aspiraţii, Nane a vorbit la Adevărul Live. 

Interviu Nane. Cele mai importante declaraţii: 

„Adevărul“: Vremuri noi, album nou. Spune-mi câteva cuvinte despre materialul ăsta.

Nane: Este chiar primul album, după o serie de mixtape-uri, sunt materiale pe care efectiv m-am descărcat. Nici nu conta că am negativele mele. Se numeşte „Plecat de Acasă“, am muncit doi ani şi jumătate, de când am venit la Okapi Sound. Tranda e responsabil cu artwork. Nu mă opresc la albumul ăsta, deja lucrez la alt album. Deja am ceva nou pe ţeavă.

Eticheta de a fi raper în România

Eu am identificat câteva piese care ar putea intra pe radio. O să încerci să faci asta?

Dacă mi s-ar da o şansă ar intra. Nu ni se dau şanse pentru că suntem raperi. Avem o stigmă pe noi. Pentru că suntem asociaţi cu toate chestiile nasoale. Din cauza asta există o recticenţă a oamenilor din radio şi TV. Trebuie să fie vorba de diversitate. Multe piese sună la fel, asta e o regulă pentru radio. Eu nu pot să fiu de accord cu asta. Muzica e artă, iar arta nu are limită. E ceva individual, e vorba de exprimare liberă, pentru asta fac muzică, simt nevoia să mă exprim.

Grasu XXL spunea că vorbeşti mult despre cartier. DJ Oldskull spunea că albumul arată o maturizare a ta. Tu cum priveşti lucrurile?

Oldskull a spus aşa pentru că mă ştie de mulţi ani. Da, e o oarecare maturizare. Fac 25 de ani în curând şi nu cred că aş putea să cânt ca la 16 ani. Mi s-au întâmplat chestii în viaţă care m-au maturizat. Am învăţat multe despre flow, inflexiuni. Mereu învăţ. Când am pornit treaba la album nu ştiam că aşa va ieşi. Am făcut multe piese şi s-au ales cele mai bune. După ce am avut toate piesele mi-a venit şi ideea de titlu. 

FOTO Eduard Enea

Maturizarea lui Nane

Mai are rost să vorbim în 2016 despre cartier?

Bineînţeles, întotdeauna va avea rost, întotdeauna va exista viaţă de cartier. E 2016 şi acolo lucrurile s-au updatat. Întotdeauna se va putea vorbi despre asta. Cu atât mai mult că eu am copilărit în cartier. O să vorbesc despre cartier şi când voi fi milionar în euro, dacă se va întâmpla vreodată (râde).

Cânţi despre Orşova Sud pe album. Cum era viaţa ta acolo?

Acolo am copilărit, la 19 ani am plecat de acolo. Ăla era universal meu. Făceam muzică şi stăteam pe maidan toată ziua. A fost sursa mea de inspiraţie numărul unu. Străzile, fetele, mentalităţile. Sunt mereu atent la mediul înconjurător şi pun mereu pe piese.

Am citit că ai o colecţie impresionantă de casete. Ai început să le colecţionezi de la 10 ani.

Taică-miu are o colecţie. A lucrat mulţi ani în Germania. Primul casetofon l-am primit tot de la el. De la casetele lui taică-miu a pornit pasiunea, cu Guns N Roses, AC/DC, Lenny Kravitz. Taică-miu ascultă tot felul de muzică. În fiecare zi auzeam muzică la mine acasă. Şi dacă nu o auzeam acasă, o auzeam la bodega de la scara blocului. De-asta am dorit să fac asta. Am fost fan Linkin Park, Metallica. Mă inspire din tot felul de muzică, nu mă limitez la rap. Alte stiluri de muzică mă duc în alte zone. Caută muzică să mă stimuleze, uneori rapul mă încarcă cu informaţii. Uneori poate vreau să ascult ceva light, să mă duc cu gândul unde vreau.

Povesteşte-mi despre familia ta. Te-au înţeles când ai ales muzica asta?

Nu cred că a fost un moment al alegerii. A fost dintotdeauna în viaţa mea. Părinţii mei ştiau că sunt atras. La un moment dat am primit tot de la tata un reportofon. Când prindeam o piesă o înregistram şi cântam şi peste. Maică-mea are o mulţime de casete cu mine când făceam aşa. BUG Mafia a fost prima alegere. Acolo s-a produs şi declicul. La mine la bloc era o bodegă unde se adunau toţi golanii. Acolo mergeam şi petreceam majoritatea timpului. Am auzit un album de la Mafia, nu mai ştiu exact care. Era un limbaj atât de explicit că m-a şocat şi am zis să fac asta. A rămas lipit de mine până acum. 

Cum a trăit Nane printre gândaci şi în condiţii neprielnice

La facultate cum a fost?

A fost foarte greu pentru că nu vin din cea mai înstărită familie. M-am lovit de panică, confuzie, mi se părea că nu o să împrietenesc cu nimeni niciodată. Pe piesa „Căminul 1-2“ povestesc experienţa asta. Acolo am stat cu un vecin, dar el a stat doar două zile şi a plecat de tot.

Am stat din Căminul 1-2 de Medicină, din Timişoara, am plătit o şpagă de 700 de euro administratorului din cămin. Era o cameră mică cu un pat supraetajat din metal. Mai aveam un hol, la fel de mic, care ducea spre un fel de duş zidid în perete. Nu puteam să fac duş acolo. Cabina asta zididă era plină cu c***t şi p***t. Mirosează foarte urât la mine în cameră. Mirosea a mucegai, a igrasie. În unele zile îmi era ruşine să deschid gura să vorbesc cu o fată pentru că aveam impresioa că miros. A fost o experienţă de care nu îmi aduc aminte cu plăcere. A fost o perioadă în care am realizat pentru prima oară în viaţă că sunt singur şi că trebuie să fac eu ce trebuie să fac pentru mine. Mi-am dat seama că nu mai e valabil niciun sfat. Era în mâinile mele absolut tot. A, şi pe lângă mirosuri era şi o invazie de gândaci. Foarte mulţi cred că ştiu cum sunt condiţiile în camine. Nu doar în Timişoara. Sunt nişte jeguri de oameni, sunt supărat că aşa merg lucrurile la noi în ţară. După ce a plecat colegul acela de care îţi ziceam a venit un altul care ieşise din închisoare. Ne-am ajutat reciproc.

Acolo am compus mare parte a mixtape-ului „Motivaţie“. Acolo am scris multă muzică, tocmai pentru a evada. M-a întărit foarte tare. Mi-am promis că nu o să mai ajung acolo sau în poziţia de a face unele chestii.

„Foarte mulţi prieteni au încercat să scape de sărăcie făcând lucruri riscante şi au sfârşit în închisori“

Chiar spuneai că „Muzica şi facultatea m-au ţinut în frâu“. Cum adică?

Orşova nu este un oraş cu multe posibilităţi. Foarte mulţi prieteni au încercat să scape de sărăcie făcând lucruri riscante şi au sfârşit în închisori. Fiind acolo am avut tendinţa de a face la fel. A fost o chestie de acceptanţă. Faptul că am plecat de acolo şi că tot timpul m-am ţinut de muzică m-au făcut să mă gândesc de două ori înainte să încerc ceva.

Lecţia oferită de tată: „Am simţit o ruşine până în măduva oaselor“

Ai avut şi ceva probleme cu legea, de la o vârstă fragedă. Tatăl tău te-a tratat ca pe un om matur, nu ca pe un copil după toate evenimentele. Bănuiesc că te-a motivat enorm.

DIICOT-ul m-a luat de acasă pentru trafic, deţinere şi consum de stupefiante. După ce am stat la poliţie 20 de ore, unde era presat să declar ce voiau ei, taică-miu nu avea nicio ideea despre ce vorbesc oamenii ăia. „Eşti cu droguri, cu arme sau cu prostituate?“, m-a întrebat. „Nimic, niciuna, nu ştiu de ce m-au luat“. După ce am dat declaraţii, taică-miu m-a luat la bodega aceea şi ne-am îmbătat. Mi-a explicat că dacă o să fac astfel de chestii nu o să se vorbească despre mine frumos. A contat mult felul în care a tratat problema. Am simţit o ruşine până în măduva oaselor. Maică-mea era în Italia, a aflat când a venit. Ca să mă facă să înţeleg şi mai bine, taică-miu m-a pus pe mine să îi zic. 

Să nu se înţeleagă că vorbesc ca pe ceva cu care sunt mândru. Nu e bine să te duci în direcţia asta. E bine să faci ceva constructiv. Chestiile astea te fac să te duci în cap, cum se zice pe stradă. Sunt un om noroc că am i-am avut pe amândoi pe lângă mine. Foarte mulţi din cartier nu aveam un tată. Au învăţat unele chestii de la un father figure, care nu îndeplinea statutul de tată.

Dacă ai fi luat alte decizii crezi că mai erai aici, acum?

Muzica m-a scutit de foarte multe rahaturi. De foarte multe ori, când prieteni de-ai mei făceau nenorociri eu scriam despre asta. Dacă eram mai ghinionist era nasol. Puteam să intru la închisoare de la 15 ani. Dar nu se va mai repeta.

Energia Okapi Sound

A venit şi clipa în care te-ai găsit cu băieţii de la Okapi.

În 2010 m-am întâlnit cu băieţii, de fapt cu DJ Oldskull. După ce ne-am împrietenit, m-am întâlnit cu Maxi şi cu Grasu XXL la un bal în Timişoara. A fost dragoste la prima vedere. Am vibrat, energiile asemănătoare se atrag. Am început să fac naveta Timişoara - Bucureşti. La sfârşitul anului trei de facultate i-am zis lui Grasu că mai am şase restanţe. „Dacă eşti over cu facultatea de ce nu vii în Bucureşti?“, mi-a zis el. Şi asta am făcut, am făcut bagajul şi am plecat spre Bucureşti. În vară se fac trei ani de la chestia asta.

Ţi-ai dat seamă după toată vremea asta ce înseamnă, de fapt, hip-hop-ul în România?

Fiecare raper ar trebui să aibă definiţia lui. Eu nu mă identific cu părerile oamenilor avizaţi din rap. Nu îmi place să mă limitez doar la rap, cum îţi spuneam. Nu mă interesează părerile lor. Mulţi nu consideră rap discul meu. Unii cred că rapul trebuie să fie într-un fel, dar eu cred că trebuie să fie şi un rap făcut de Nane.

„Nane, ca personaj, are două variante: ori îl iubeşti, ori îl urăşti“

Ai început prin a face mai multe mixtape-uri. Unii ţi-au reproşat că nu ai propriile beat-uri. Te-a deranjat asta?

Americanii făceau asta de multă vreme, de acolo şi am preluat. Cine nu îşi permitea lua beat-uri de pe internet, dar asta nu m-a oprit să fac muzică. Nu m-a oprit faptul că nu aveam ce să mănânc în unele zile, că am stat în căminul ăla oribil, nu m-a oprit că nu a crezut nimeni în mine. Nane, ca personaj, are două variante: ori îl iubeşti, ori îl urăşti. Muzica e muzică, contează şi ce gusturi are fiecare. 

FOTO Eduard Enea

Modelul din cartier

În unele piese aminteai de Stelian, prietenul tău. Ce a însemnat el pentru tine?

A reprezentat un model în viaţă. Avea 19 ani când a murit. Moartea lui ne-a marcat pe toţi. Era cel mai nebun personaj. Nu avea frică, era nebun, îi plăcea caterinca. A fost un personaj important. Nu am atât de apropiat de el, căci eram mai mic. El ca personaj a rămas în mintea şi în sufletele tuturor. Am simţit să pun asta în muzică. A fost o persoană care trebuie ţinută minte. Mi-a influenţat o bună parte din caracter. E trist că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, dar cred că zâmbeşte unde e, înţelege toate chestiile pe care le zic eu.

„Muzica mea e pentru oameni simpli, exact ca mine“, spuneai chiar tu.

Muzica mea e punctul meu de vedere asupra aspectelor din viaţa mea. E perspectiva mea asupra plecării de acasă, întâlnirea cu Bucureştiul. Dacă nu mă împing trăirile mele să scriu nu pot să mă iau după alte piese. Să îţi dau un exemplu. Ascultam beat-uri într-o seară, în timp ce rulau, am primit un mesaj, după ce trimisesem un mesaj unui prieten care se eliberase. Piesa „Ca Acasă“ e exact ce mi-a scris el în mesaj. În jumătate de oră am scris-o, am tras-o şi asta a fost!

„Pentru prima oară în viaţă simt că nu fac ceva greşit şi prind şi mai mare încredere în mine“

Orşova e aproape de Serbia. Te-ai gândit să pleci din România?

Am fost tentat să plec din ţară. Mă loveam de multe probleme, în timp ce prieteni de-ai mei erau pe afară şi îmi ziceau că fac o grămadă de bani.

Urmează un turneu pe viitor?

Urmează un concert în Londra, pe 26 februarie. O să fac o lansare în Bucureşti şi în aprilie, apoi poate fac şi un turneu prin ţară. Îmi iau un vibe bun când văd că albumul e în top. Pentru prima oară în viaţă simt că nu fac ceva greşit şi prind şi mai mare încredere în mine.