Primesc email-uri în continuare de la artişti la început de drum. Îmi face plăcere să răspund, în limita timpului. Pe majoritatea îi sfătuiesc să citească ”Hit Yourself”, cartea pe care am scris-o cu gândul la tinerii artişti, cu dorinţa de a dezvălui cât mai multe secrete din spatele succesului internaţional în muzica românească.

Şi acum scriu acest articol pentru a spune câteva lucruri pe care le tot repet. Lucruri dureroase, mai puţin optimiste decât ce scriu de obicei pe acest blog.

Eşti pregătit să afli ce nimeni nu are inima să-ţi spună când te apuci de muzică?

1. Totul o să sune prost şi o să arate prost (la început)

De multe ori privim concertele vedetelor internaţionale şi credem că aşa au fost mereu aceşti artişti: geniali, inspiraţi, îmbrăcaţi perfect, relaxaţi, amuzanţi, fără greşeală. Dar nu e deloc aşa. Toţi, chiar toţi au fost începători la un moment dat.

Ţin minte un citat dintr-un director de casă de discuri care spunea despre The Beatles, atunci când i-a auzit pentru prima dată: ”Trupa nu are niciun viitor în muzică”. Dincolo de anecdotica istorioarei, eu cred că era un adevăr în acea frază! Mai exact, eu cred că ACEA trupă, în ACEL moment, era într-adevăr doar o sămânţă a trupei legendare care a devenit în timp. [Ca să nu mai zic că toboşarul de atunci a fost apoi înlocuit cu Ringo Starr, care a adus un plus de valoare trupei]

Altă poveste despre începuturile trupelor de succes este spusă chiar de Bono, în cartea lui auto-biografică, citez din memorie: ”Ne-am adunat mai mulţi colegi de clasă la un prieten mai mare decât noi, care avea un mic garaj unde puteam repeta. La prima repetiţie nimic nu suna bine şi ne-am prins târziu care era motivul: gazda noastră care cânta la bas... nu ştia să cânte deloc! A ales basul doar pentru că i se părea cool”. Solistul trupei U2 vorbea despre celebrul Adam Clayton care, de atunci a primit împreună cu trupa irlandeză 22 de premii Grammy!

Aşadar nu-ţi fie teamă că muzica ta va suna prost, la început. Nu-ţi fie teamă că vei fi penibil, la început. Toţi am fost aşa. Chiar şi idolii noştri din UK şi Statele Unite.

Cu siguranţă la început totul va fi nasol! Pregăteşte-te sufleteşte pentru asta.

U2 trupa shutterstock_179672492


 

 

 

 

2. O să cedezi (la un moment dat)
 

Vei compune muzică.
Vei căuta cele mai bune versuri.
Vei orchestra de mai multe ori aceeaşi melodie.
Vei tăia şi vei adăuga.
Vei schimba totul, ca apoi să reconstruieşti.
Vei înregistra instrumente şi voci. Vei retrage voci. Vei alege track-uri şi vei finisa sunete.
Vei mixa, vei remixa, vei reface.
Vei negocia procente, condiţii, termene.
Vei semna mii de hârtii, vei sta la cozi, vei da telefoane.
Vei căuta regizor de videoclip, vei face un clip, vei aştepta montajul.
Vei merge la zeci de emisiuni, vei spune aceeaşi poveste, vei încerca să fii fresh de fiecare dată.
Vei cânta gratuit, vei cânta pe bani puţini, vei cânta pe bani mulţi.
Vei transpira, vei cădea, vei obosi, vei răguşi, vei zâmbi, vei face poze ore întregi.
Vei merge milioane de kilometri.

Îţi propun să:

- citeşti cu voce tare, în ordine, cu răbdare, lista de mai sus
- o iei de la capăt când termini şi citeşte încă o dată cu voce tare toată lista
- repeţi asta de 50-100 de ori.

După ce termini acest exerciţiu o să începi să înţelegi câtă muncă e în spatele a 4 minute de muzică - durata medie e unei melodii. Şi atunci vei înţelege de ce, la un moment dat, te vor lăsa nervii şi vei ceda.

Pentru că vei ceda, la un moment dat, îţi promit. Dar nu-ţi fie teamă, face parte din joc. Şi după ce vei ceda te vei ridica şi o vei lua de la capăt: vei începe o melodie, vei căuta cele mai bune versuri, vei orchestra ş.a.m.d.

Sau vei ceda de tot şi gata cariera ta în muzică. Am destule exemple de oameni incredibil de talentaţi care s-au lăsat bătuţi. Pământul se învârteşte în continuare şi fără ei.

3. Iubitul/a te va părăsim, iar familia şi prietenii nu te vor mai plăcea
 

O spun clar şi răspicat: O să te părăsească iubita/iubitul. O sa fie nasol. Vei pierde prieteni mulţi, probabil pe toţi. Va fi nasol. Părinţii nu vor fi de acord sau chiar se vor ruşina cu tine. Va fi nasol. Aşa va fi.

Eu am o teorie: nu poţi da TOTUL pentru un proiect şi apoi să te aştepţi să mai ai timp pentru altceva/altcineva. Iar uneori muzica te devorează cu totul, aşa încât zilele şi nopţile vor trece şi tu vei sta în studio sau în sala de repetiţii sau în maşina de turneu, visând la următorul hit, la următorul refren, la următorul public.

Lunile şi anii vor trece altfel pentru tine, iar prietenii se vor întreba de ce îi suni mai rar, de ce nu ajungi la fotbalul de joi seară, de ce nu mai stai la bere cu ei?...

”Te dai vedetă? Te crezi diferit acum, că ai dat de bani?
Ai uitat de unde ai plecat? Lasă-l, bă, că se crede diferit de noi!
S-a schimbat, a luat-o razna, i s-a urcat la cap.”

Iubita iese în oraş cu prietenii, în weekend, exact când tu eşti plecat din oraş. Prietenele o întreabă de tine şi te vorbesc de rău, băieţii îi fac avansuri şi bat apropo-uri. Câteva weekend-uri nu va fi greu să iasă singură, dar ea nu va mai rezista când lunile se transformă în ani şi ea e tot singură la petreceri, chefuri şi în cluburi.

Mai grav: exact când toată lumea petrece cu prietenii, iubiţii şi familia, de 1 Mai, de Crăciun şi Revelion, tu eşti prin ţară sau pe drumuri, de multe ori răspunzând greu la telefon şi la mesaje, prins cu munca.

Te vei simţi prost şi vei fi părăsit. Apoi te vei simţi şi mai prost.

4. Dacă nu ştii ce vrei, o s-o păţeşti
 

Sunt deja clasice poveştile din studiourile de înregistrări unde vin tinerii artişti ca să ”se lanseze”. Mulţi nu înţeleg că în studio ”se compune”, ”se munceşte” şi ”se crează”. Înainte să te lansezi trebuie să ai muzica ta, să ai produsul tău, să ai ”cu ce”.

Nişte puştani mi-au spus că vor să se lanseze în muzică acum mulţi ani. I-am întrebat ce fel de muzică vor să facem împreună. Mi-au răspuns ”Nouă ne place Animal X”. Am insistat: ”Şi cum vreţi să fie muzica voastră, mai exact?”. Mi-au răspuns: ”Animal X”. Ăsta nu e un răspuns bun...

Ca să fie clar: nimeni nu ştie la început care va fi drumul lui în muzică! Trupa mea, Hi-Q a început ca un proiect hip-hop format din doi liceeni. Noi credeam că suntem West Coast Rap. Primul album a ieşit ceva între Soft Rap, Teen Dance şi Funky Disco. Al doilea album a fost Pop Dance. Al cincilea album a fost Acoustic Pop. Nu ştii niciodată unde te va duce drumul tău profesional.

Beatles au început cu melodii uşurele în stilul Rock'N'Roll care era atunci în mare vogă. Au evoluat într-un rock mai matur, experimentând cu folk rock, funky, baroque rock, psychedelia. Din patru puştani simpatici şi zâmbitori au devenit nişte inovatori şi au influenţat întreaga industrie muzicală mondială.

Nu vei ştii la început care va fi drumul tău, dar trebuie să ai un plan! Orice plan, nu doar legat de stilul muzical [care, vezi exemplele de mai sus, oricum nu îl vei respecta]. Iată câteva idei de plan iniţial:
- voi face muzică ce va inspira oamenii să viseze
- voi face oamenii să danseze
- vom fi cei mai buni prieteni şi nimeni nu ne va despărţi, orice s-ar întâmpla
- voi cânta doar melodii compuse de mine
- voi vorbi mereu despre ţara/etnia/oraşul mea/meu

Acest plan îţi va fi folositor nu doar ţie, ci şi celor cu care vei lucra - colegi, instrumentişti, ingineri de sunet, manageri etc. Cei din jur vor să vadă că ai un plan solid, altfel nu vor crede în tine.

Poate că acesta este cel mai important sfat al acestui articol, succesul vine doar când oamenii din jur cred în tine.

5. Fanii vor vrea să te ştie boem, dar te vor critica dacă vrei să faci bani
 

Un alt ”secret” pe care nimeni nu vrea să ţi-l spună: oamenii ascultă muzică pentru ei, pentru sufletul lor şi pentru inspiraţia lor. Fanii nu te susţin şi nu te plătesc pentru că sunt generoşi, ci pentru că le oferi ceva LOR -  o experienţă, o senzaţie, o amintire, un motiv de a ieşi din casă.

Ascultătorii muzicii tale se gândesc: What's in it for me?

Ascultătorii tăi te vor admira la început şi te vor lăuda tuturor. Apoi vor fi mândri că ai dat lovitura. Mulţi spun ”Acum i-ai descoperit pe Muse? Îi ascult de la primul album, sunt buni de tot, am crezut mereu în ei”. Apoi vor vedea reclama Nike cu Matthew Bellamy şi vor vedea fotografii cu el în vacanţă în Caraibe, pe un yacht. Şi atunci vor spune că ”s-a vândut”, că ”s-a stricat”, că e ”sell out”. Muzica trupei e aceeaşi, dar artiştii au devenit prea bogaţi [pentru gustul fanilor].

  • party drinks shutterstock_271501124
  •  

 

 

 

 

 

Fanilor le place să vadă calitate în muzica, videoclipurile şi concertele artiştilor preferaţi. Le place chiar să vadă lux în vieţile artiştilor preferaţi.

Dar nu vor ca artistul să fie sponsorizat pentru un turneu sau să endorseze un brand... Un turneu costă zeci de mii de dolari şi artiştii au nevoie de banii aceştia ÎNAINTE să înceapă concertele, iar sponsorii se conving greu dacă nu eşti o trupă de mare succes comercial. E aproape imposibil să organizezi concerte fără un ajutor iniţial. Vezi de exemplu cheltuielile şi veniturile turneului Pomplamoose. [Pomplamoose este o trupă americană de succes mediu care s-a lansat în mod independent pe YouTube].

Artiştii fac artă, dar multă lume înţelege greşit această industrie muzicală: artiştii sunt şi ei oameni, au chirii de plătit, au credite şi angajaţi. Fanii adevăraţi susţin artiştii inclusiv financiar, pentru ca aceştia să continue să creeze muzică pe viitor. Dar fanii adevăraţi sunt puţini iar tu, artist la început de drum aşteaptă-te să fi criticat dacă vei pune mâna pe nişte bani.

Ca şi cum ai putea trăi doar cu aer şi apă de la robinet.

Dacă întrebi publicul cum trebuie să fie un artist îţi vor spune ceva de genul: să facă muzică bună, să lanseze des melodii şi albume noi, dar să nu ia bani de la nimeni pentru că muzica lui e o artă. Artiştii trebuie să fie nişte sfinţi şi nişte martiri.

Nu e corect. Dar aşa e.

6. O să dureze muuuuult mai mult decât crezi

Ştii cum se zice: overnight success usually takes 15 years.

Când apare câte un artist nou şi dă lovitura în topul Billboard Hot 100 ziarele şi fanii spun că ”a dat lovitura peste noapte”. De fiecare dată aflăm că, de fapt, artistul respectiv a urcat o scară dificilă şi anevoioasă până când a spart gheaţa. De obicei între 5 şi 10 ani. Uneori 15 ani. Chiar şi în cazul artiştilor care au dat lovitura foarte devreme, precum Justin Timberlake, Miley Cyrus şi Britney Spears, povestea e aceeaşi: locul 1 a venit după 6, 7 respectiv 9 ani de la începutul carierei lor.

Dar nu e o regulă doar la artişti!

Autorul Malcolm Gladwell scrie în cartea lui ”Outliers” [”Excepţionalii” în limba română] că orice succes vine după aproximativ 10.000 de ore de muncă în acel domeniu. Din studiile lui, aceste 10.000 de ore înseamnă între 8 şi 10 ani. În carte autorul dă exemple celebre precum Bill Gates, Steve Jobs, The Beatles, J. R. Oppenheimer.

De exemplu: fondată în 1976, compania Apple a lansat primul produs de succes abia după 7 ani. Acum este cea mai bogată companie din lume cu peste 160 de miliarde de dolari în conturi. Dar au trecut 30 de ani de la primul succes.

Povestea mea: m-am apucat de muzică în 1995, primul succes în afara oraşului nostru a fost în 1999, primul hit naţional a venit în 2001 - ”Un minut”. Adică după 6 ani. Marele hit al trupei Hi-Q s-a numit ”Gaşca Mea” şi a venit în 2005, la zece ani de la momentul în care am plecat la drum.

Unii văd această regulă de 10.000 de ore ca o realitate dezamăgitoare... Adică te apuci azi de muzică şi trebuie să munceşti minim zece mii de ore până vei culege roadele? E descurajant pentru unii.

Eu văd speranţă în această regulă şi o citesc ca un corolar: orice vei vrea să faci, trebuie doar să munceşti 10.000 de ore şi vei deveni cel mai bun! E atât de simplu, dacă vrei să priveşti aşa.

Sisif munte shutterstock_248863174

 

 

 

 

 

 

7. Sunt mari şanse să nu dai lovitura niciodată

Adică nici după cei 5-10 ani de muncă?!?

Statisticile spun că 92% din startup-urile americane mor în primii trei ani. Pe internet se vorbeşte despre regula 90-9-1: doar 9% din proiecte prind formă, doar 1% au cu adevărat succes. Privind în urmă pe blog descopăr că doar 18 articole din cele 5700 au trecut de 2000 de vizualizări - adică 0,3%. În Hi-Q am cântat aproape 200 de melodii, din care 8 au fost hituri naţionale - adică 4% rată de succes.

Astea sunt doar statistici, drumul tău poate fi diferit. Dar trebuie să ştii din start că şansele sunt foarte mici şi asta e o realitate.

Dacă ultimele două ”dezvăluiri” ţi se par prea dure să ştii că nu sunt decât realitatea.

Sunt şanse mari să munceşti mult şi să nu ai niciodată succes la nivelul pe care ţi-l doreşti. De fapt, şansele ca tu, cel care citeşti acest articol să dai lovitura în muzică sunt aproape nule.

Te-am deprimat? Nu am vrut asta. Dar să nu-mi zici că nu te-am avertizat.

Eu cred că te vei distra pe parcurs, vei cunoaşte foarte mulţi oameni interesanţ, vei crea şi vei iubi, vei călători şi vei descoperi locuri noi, vei aduna poveşti şi amintiri nepreţuite. Ajuns la finalul celor 10.000 de ore poate vei trage linie şi rezultatul nu va fi cel dorit de tine la început. Atunci priveşte în inima ta şi vezi câte experienţe ai adunat de-a lungul acestor ani.


Articolul acesta nu îşi doreşte să dezamăgească tânărul care vrea să intre în industria muzicală. Sunt un om optimist şi un idealist incurabil. Dar sunt de asemenea un admirator al realităţii şi al sincerităţii. Iar realitatea este cea expusă mai sus. Cele 7 ”secrete” pot părea descurajante, dar e bine să ai informaţii relevante la început de drum.

Nimeni nu ştie de acum, dar poate tu vei fi acel Paul McCartney, Bono, Justin Timberlake sau Matthew Bellamy. Şansele sunt mici, dar cine sunt eu să judec visele unui om?

Articol inspirat de un articol de Mandela S. Hodge. Fotografii via Shutterstock