VIDEO Superman reloaded în “Man of Steel: Eroul”

Printre multele personaje Marvel care sunt campioni de box office cu poveştile lor cuceritoare, Superman era un fel de rudă săracă. Vine cu un bagaj destul de trist şi cam prăfuit.

Începând cu vieţile chinuite ale creatorilor personajului, Jerry Siegel şi Joe Shuster, care au rămas şomeri pentru că şi-au revendicat drepturile de autor, câştigate abia în 1999 de către urmaşii lor, până la destinele tragice ale actorilor care au intrat în costumul cu capă roşie. George Reeves (“Aventurile lui Superman”, 1952) s-a sinucis la 45 de ani, iar Christopher Reeve (Superman I, II, III, IV) a rămas paralizat după un accident de călărie.

Încercarea ambiţiosului regizor Bryan Singer de a renova imaginea lui Superman, în 2006, cu un tânăr şi frumos actor, Brandon Routh, n-a avut lipici la public şi a devenit un eşec financiar. Bryan Singer fusese declarat copilul-minune al cinematografului american, după apariţia filmului “Usual Suspects - Suspecţi de serviciu” şi a regizat multe filme din seria “X-Men”, care a devenit o franciză de succes. S-a “împiedicat” doar cu acest erou. “Superman”-ul lui Singer a intrat în cinematografe după ce, în 2005, “Batman Begins - Batman: Începuturile” regizat de Christopher Nolan, avusese un foarte mare impact la public şi la critica de film.

Nolan cel creator

Se pare că, după 75 de ani de la crearea benzilor desenate, Superman iese la lumină în “Man of Steel”. Intervenţia lui Christopher Nolan, “băiatul cu creier de aur”, care transformă un personaj în campion de box office, a fost de bun augur. Nolan a lucrat la scenariu, a pus un titlul în care nu este numele personajului, la fel ca la Batman, şi a rămas producător, nu a vrut să regizeze filmul. El este “vinovat” pentru atmosfera mai întunecată de la începutul poveştii, criticată de unii cronicari, dar care mi se pare justificată artistic.

Naşterea lui Superman se întâmplă pe o planetă îndepărtată, Krypton, în momentul extincţiei acelei lumi. Planeta se prăbuşeşte în ea însăşi, din cauza neghiobiei conducătorilor de a fora în adâncuri pentru resurse. Avem aici un mesaj pentru noi?!

Sumbru versus luminos

Superman se naşte din dragoste şi pe cale naturală, ceea ce nu se mai întâmplase de sute de ani pe Krypton. Tatăl Jor-El (Russell Crowe) reuşeşte să-şi salveze pruncul, trimiţându-l pe Pământ, şi se sacrifică pentru a reuşi. Conflictul cu Generalul Zod (Michael Shannon) îi aduce moartea, dar şi victoria, pentru că fiul Kal-El (Superman) va supravieţui. Toată această parte a povestirii este întunecată, cu personaje îmbrăcate în negru şi metal, cu umbre, ură şi focul final, e terifiantă, ca orice apocalipsă.

Evoluţia lui Kal-El ca “pământeanul” Clark Kent e luminoasă şi colorată, iar Henry Cavill e frumuşel şi plin de muşchi. Superman este un erou între două lumi. E extraterestru prin naştere şi puteri, este pământean prin adopţie. Versiunea de acum a poveştii dezvoltă mai mult legăturile terestre care îl motivează. Kal-El este reprezentantul unei familii de conducători kryptonieni, al cărei blazon e simbolul speranţei, dar a crescut printre oameni şi a învăţat să-şi controleze puterile.

Lista lui Henry Cavill

Cavill este un băiat norocos, pentru că acest film i-a împlinit două dintre ţelurile lui în viaţă. Toată lumea ştia că rolul vieţii lui e Superman. A dat audiţii pentru filmul lui Singer din 2006, dar a pierdut în favoarea lui Brandon Routh. Acum a câştigat rolul, chiar dacă e englez, iar eroul trebuia să fie un american, şi cred că englezul Christopher Nolan are o contribuţie şi aici.

A doua mare dorinţă a lui Henry Cavill era să joace cu Russell Crowe, modelul lui actoricesc. În “Man of Steel”, Crowe e tatăl biologic al lui Superman. Bonus, aş adăuga eu, e tatăl adoptiv de pe Pământ, care e interpretat de Kevin Costner. Pe lista de părinţi celebri ar trebui să-l punem şi pe Bruce Willis, care a fost tatăl lui Cavill în “Lumina rece a dimineţii”.

Henry Cavill arată senzaţional, cu şi fără cămaşă, şi seamănă cu eroul din benzile desenate în urmă cu 75 de ani. Ca actor, e bine în rol, dar nu mi se pare că străluceşte. Chiar dacă are ochii albaştri, nu i se citeşte furia în privire, e prea cuminte. Probabil că succesul filmului o să-i aducă mai multă încredere în sine şi relaxare în abordarea rolului. Scena finală, în care Clark Kent se angajează la ziarul “ Daily Planet”, promite.

Reţeta de blockbuster

Filmul regizat de Zack Snyder are toate ingredientele din reţeta succesului la public. Snyder şi-a dovedit măiestria în realizarea unui blockbuster cu “300”, din 2006, care a avut un buget de 70 de milioane dolari şi încasări de 210 milioane, şi care l-a propulsat pe Gerard Butler, alt englez musculos, la statul de vedetă.

Bineînţeles că “Man of Steel:Eroul” este impecabil filmat şi montat, are efecte spectaculoase, iar bugetul de 225 de milioane dolari e justificat. În două săptămâni de rulare, filmul are încasări de 227 de milioane dolari.

Cu toate astea, scenele de luptă seamănă teribil cu scene similare din alte filme, vezi “Avengers - Răzbunătorii”. Aceleaşi urmăriri printre zgârie-nori, aceleaşi treceri prin multe geamuri, aceleaşi maşini care zboară prin aer. Oraşul arată după luptă ca după un eveniment apocaliptic, chiar dacă “binele învinge”.

Industria de film americană funcţionează după o regulă simplă - dacă publicul vrea scene de luptă, să avem scene de luptă, cât mai dese şi cât mai lungi, chiar prea lungi, iar Zack Snyder n-a fost prea creativ.

O singură dată se strecoară o umbră de ironie, la care sala unde am văzut filmul a reacţionat cu râsete şi aplauze. E vorba de o secvenţă de luptă crâncenă între kriptonieni şi armata americană, debusolată de faptul că nicio armă nu avea efect mortal asupra inamicului. Un general american ajunge la confruntare directă cu o luptătoare kryptoniană şi, în disperare de cauză, scoate un cuţit.

Îmi plac filmele de acţiune şi, uneori (“Dark Knight”), le revăd. “Man of Steel” nu m-a entuziasmat, dar m-a făcut să aştept continuarea.