VIDEO Şerban Ionescu şi Victor Rebengiuc, amintiri amuzante de la filmările pentru „Pădureanca“

Rolul Sofron,din „Pădureanca“, este un alt punct de referinţă din cariera lui Şerban Ionescu FOTO Mediafax

Cariera lui Şerban Ionescu a fost marcată de rolul Ion, din filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii“, o ecranizare după romanul „Ion“, scris de Liviu Rebreanu. Însă memorabilă este şi interpretarea personajului Sofron, din alt film de referinţă al cinematografiei româneşti, „Pădureanca“.

În filmul din 1986, regizat de Nicolae Mărgineanu, Şerban Ionescu joacă alături de Victor Rebegiuc, Manuela Hărăbor şi Adrian Pintea. De altfel, acesta din urmă a fost unul dintre modelele lui Şerban Ionescu, după cum el însuşi a mărturisit.

Busuioc (Victor Rebengiuc), un ţăran bogat din Curtici îşi trimite fiul, pe Iorgovan (Adrian Pintea), împreună cu servitorul Sofron în satul vecin pentru a găsi oameni la muncă câmpului. Iorgovan este îndrăgostit de Simina (Manuela Hărăbor), fiică unui ţăran sărac, iar aceasta îi împărtăşeşte sentimentele. Însă tânărul servitor Sofron se îndrăgosteşte şi el de Simina, astfel că înfruntarea dintre cei doi pretendenţi la inima tinerei este inevitabilă.

Cunoscut pentru umorul său, Şerban Ionescu a povestit în urmă cu câţiva ani o întîmplare de pe platoruile de filmare.

Pelicanul, porecla lui Şerban Ionescu

„Filmam «Pădureanca», un film bine făcut şi bine primit la vremea aceea, curat, cu nişte secvenţe bine legate. Trebuie să recunoaştem că în trecut s-au făcut şi lucruri frumoase, iar ceea ce am pierdut noi astăzi este echipa omogenă şi felul de a comunica al actorilor – un întreg sistem al relaţiilor interumane care acum nu mai există. Aşadar, munceam împreună la turnarea filmului. Lume multă, multă aparatură, oameni cărora le plăcea ceea ce se întîmpla acolo. După vreo trei săptămîni de filmare, s-a făcut o vizionare la un cinematograf din Arad . După o oră de vizionare, domnul Victor Rebengiuc zice: «Măi Pelicane (asta-i porecla mea), e o persoană aicea care apare mai des în film decît noi!» Era vorba de o doamnă din figuraţie, care gătea acolo, ba făcea cozonaci, ba jumulea curcani, ba gâşte, ba găini de curte. Prezenţa activă a doamnei ne-a amuzat în momentul respectiv“, îţi amintea Şerban Ionescu.

„A doua zi, am mers iarăşi la filmare. Acelaşi personaj, de altfel un om deosebit de drăguţ, de agreabil şi cu drag de actori, a venit la Victor Rebengiuc: «Domnule Victor, nu doriţi un ceai, un soldăţel?» (ştiţi cum e soldăţelul în Ardeal – bucăţele de pîine cu slănină). «Nu doresc nimic!», răspunde Rebengiuc, încercînd să fie amabil. La jumătate de oră, iar apare doamna : «Nu doriţi un ness café, o dudă, o măslină, ceva»? «Vă rog foarte mult, nu vă deranjaţi, nu doresc nimic“, răspunde destul de sec Rebengiuc. «Pelicane – îmi zice – hai să plecăm douăzeci de metri mai încolo să scăpăm de cucoana asta şi să ne vedem de următoarea secvenţă.“ Aşadar, ne-am dus mai încolo ca nişte oameni civilizaţi, preocupaţi în acel moment de filmare. Însă doamna nu s-a lăsat convinsă de această retragere ostentativă şi apare din nou: «Domnule Rebengiuc, nu doriţi o clemboată, mai ştiu eu ce…» Deşi este un tip foarte dintr-o bucată, Rebengiuc nu prea jigneşte lumea. S-a străduit să-i răspundă politicos: «Domnişoară dragă sau doamnă dragă, nu vă supăraţi, eu sînt o persoană dezagreabilă, şi v-aş ruga foarte mult să-mi menajaţi această dezgrablea, dezagablea, dezgrablea, dez... du-te-n p***a mă-tii…» Da, asta este o chestie, care-l caracterizează… E un tip crud, aş spune“, a povestit actorul, în volumul „Victor Rebengiuc – Omul şi actorul“, editat de Humanitas.