Povestea lui Steve McQueen, regizorul filmului „12 ani de sclavie“, de la copilul dislexic la cineastul cu şanse la Oscar

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cu
toate că duce în spate povara unei persecuţii îndreptate
împotriva rasei de culoare, încă de la o vârstă fragedă, Steve
McQueen nu resimte furie sau supărare FOTO Reuters
Cu toate că duce în spate povara unei persecuţii îndreptate împotriva rasei de culoare, încă de la o vârstă fragedă, Steve McQueen nu resimte furie sau supărare FOTO Reuters

Steve McQueen, cineastul apreciat pentru drama istorică „12 ani de sclavie“ poate să devină primul regizor de culoare care să câştige Oscarul la categoria Cel mai bun film, la gala de pe 2 martie. Acest fapt poate să mai reducă din amploarea unei perioade negre a istoriei afro-americanilor, marcată de sclavie şi despre care acesta a stabilit, recent, o adevărate dezbatere publică.

Steve McQueen, regizorul peliculei „12 ani de sclavie/Twelve Years a Slave“, în calitate de fiu al unor indieni americani, a cunoscut istoria sclaviei de-a lungul întregii sale existenţe. Cu toate că duce în spate povara unei persecuţii îndreptate împotriva rasei de culoare, încă de la o vârstă fragedă, McQueen nu resimte furie sau supărare.

„Să fiu supărat? Nu, în situaţia asta poţi să te simţi doar rănit. A fost durereos? Desigur. Am fost rănit? Absolut. Nu cred că toate acestea pot să fie o supărare. Pot să spun doar că sunt supărat pe nedreptate, iar sclavia a fost injustiţie“, spune regizorul pentru publicaţia britanică „The Guardian“.

Ca mulţi alţi artişti, Steve McQueen a experimentat lumea dintr-o perspectivă extrem de singulară. Acesta a crescut într-o suburbie a anilor 1980 din Londra, în sânul clasei de mijloc, acolo unde „nu existau exemple de artişti care să fie ca mine. Aţi mai pomenit un om de culoare care să facă, în acea perioadă, ce fac eu?“, arată el. Tatăl său era destul de sceptic cu privire la planurile sale şi nici măcar atunci când a avut succes nu a fost pe deplin convis. Primul film al lui McQueen, „Bear/Ursul“, avea o durtă de zece minute, fiind un film mut, în care personajele se alergau în cerc.

La şcoală, lui McQueen i se puneau mereu etichete, mai ales din cauza unor defecte pe care, pentru mult timp, le-a ascuns. „Nu am mai spus asta până acum, dar eram dislexic (n.r. - tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greşeli de lectură). Am ascuns asta, îmi era atât de ruşine. Mă credeam prost. De asemenea, aveam un ochi leneş, aşa că mi-l acopeream. Dacă eram în faţa tablei nu vedeam nimic, iar colegii începuseră să facă judecăţi de valoare rapide. Începusem cu stângul şi eram catalogat repede“, povesteşte regizorul.

Dincolo de preferinţele mainstream

McQueen spune că nu a fost niciodată interesat să satisfacă dorinţele publicului mainstream, dar indiferent de compromisuri a început să devină din ce în ce mai popular. După ce a câştigat în 1999 un premi Turner cu un videoclip filmat din interiorul unui butoi vechi de ulei care a fost aruncat pe străzile din Manhattan, Steve McQueen a fost distins cu Ordinul Imperiului Britanic. Primul său lungmetraj, „Hunger“, lansat în 2008, portretul unui deţinut care se înfometează până la moarte, nu a fost, la început, bine primit, însă criticii l-au apreciat, fapt care i-a adus un premiu BAFTA. Cel de-al doilea lungmetraj, „Shame“, un studiu despre dependenţa de sex, a avut încasări de 12 milioane de euro.

Pentru ultimul său film, McQueen s-a folosit de o singură cameră de luat vedere şi a avut la dispoziţie un buget de doar 10 de milioane de dolari şi o durată de 35 de zile. Dacă la început regizorul era destul de nesigur în priviţa distribuţiei, una destul de curajoasă, de altfel, filmul „12 Ani de Sclavie“ a primit nominalizări la Premiile Oscar şi a fost distins cu Globul de Aur şi Premiul Criticilor Americani de Film.

steve mcqueen foto reuters

Steve McQueen, alături de actorii din distribuţia filmului „12 Ani de Sclavie” FOTO Reuters

„Putem face faţă Holocaustului, dar nu şi sclaviei. A fost atât de hidos ce s-a întâmplat, oamenii nu vor să-mi amintească“ Steve McQueen, regizor

O coincidenţă de succes 

Inţial, pentru filmul „12 ani de sclavie“, McQueen a pornit de la o idee personală, aceea a unui afro-american răpit şi vândut în sclavie. Ca prin minune, soţia lui, Bianca Stigter, a dat de o carte care se mula perfect pe ideea sa. Autorul cărţii, Solomon Northup, a avut exact aceeaşi soartă precum cea trasată de McQueen: un afro-american liber, drogat de doi oameni de afaceri din New York, vândut în sclavie şi care după 12 ani de chinuri scapă ca mai apoi să-şi detalieze întâmplările într-o carte. „Cartea era identică cu ideea mea, dar cu fiecare pagină se producea o revelaţie cu privire la sclavie. Îţi deschidea ochii“, spune McQueen.

„A fost un soi de amnezie până de curând în ceea ce priveşte sclavia. Sau nu s-a dorit să se vorbească despre asta pentru că a fost o perioadă dureroasă. Putem face faţă Celui De-al Doilea Război Mondial sau Holocaustului, dar nu şi acestei părţi a istoriei. A fost atât de hidos ce s-a întâmplat, oamenii nu vor să-mi amintească“, a mai declarat pentru „The Guardian“.

Critica şi folosirea simbolurilor

Cu toate acestea, filmul regizorului britanic a stârnit o adevărate dezbatere publică cu privire la o perioadă neagră a istoriei. Mai mult, McQuuen a fost aruncat în „vâltoarea Hollywood-ului“, la doar 44 de ani. Astfel, la premiera filmului de la New York, acesta a fost înconjurat de oameni precum Benedict Cumberbatch, Michael Fassbender, Chiwetel Ejiofor, Brad Pitt sau Madonna.

steve mcqueen foto reuters

Chiwetel Ejiofor, Brad Pitt şi Steve McQueen FOTO AFP

Pe de altă parte, gurile rele l-au numit „o sculă care acţionează ca şi cum ar fi un nume important al industriei“, iar criticii au observat că în fiecare lungmetraj foloseşte simbolul corpului pentru a expune o problemă: înfometarea din închisoare, în „Hunger“, compulsiile în „Shame“ şi urmele de bici lăsate de proprietarii de sclavi pe spatele acestora, în „12 Ani de Sclavie“. Deşi poate să fie numit un artist, McQueen se fereşte de această titulatură pentru a nu părea grandoman.

Întrebat dacă încearcă să aducă în prim-plan idei sau emoţii atunci când realizează un film, McQueen spune că aceasta este marea putere a cinematografiei. „Am fost mereu interesant de vizualizarea unei poveşti adevărate. Niciodată până acum, mai ales în cazul peliculei «12 Ani de Sclavie», povestea nu a fost realizată în acest fel. Voiam să fac filme în acest mod, este foarte important, acesta este marea putere a cinematografiei“, încheie Steve McQueen.

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite