Spider-Man schimbă costumul şi devine băiat rău

Comicsurile sau benzile desenate constituie o sursă tot mai importantă pentru maşinăria Hollywoodului. Nici nu am apucat bine, noi, spectatorii, să ne dezmeticim după înfruntările lui Ghost

Comicsurile sau benzile desenate constituie o sursă tot mai importantă pentru maşinăria Hollywoodului. Nici nu am apucat bine, noi, spectatorii, să ne dezmeticim după înfruntările lui Ghost Rider cu demonii sau după noua şi aiuritoarea suită de aventuri a Ţestoaselor Ninja, că, iată, reintră în scenă şi Omul-Păianjen, publicul-ţintă fiind acelaşi, tineretul, adolescenţii, iar scopul urmărit - distracţia, amuzamentul şi nimic mai mult. De altfel, la ora actuală, în lume, tineretul formează majoritatea celor care (mai) frecventează sălile de cinema, aşa încât marile studiouri nu fac decât să se conformeze noilor tendinţe.

Fascinaţia benzilor desenate

Adevărul este că nicicând filmele bazate pe benzi desenate nu au fost mai populare. Superman, Batman, Wonder Woman, X-Men, The Fantastic Four, Hulk şi nenumăraţi alţi supereroi îşi taie astăzi partea leului în producţia cinematografică de peste Ocean. Această fascinaţie se datorează, potrivit unui autor (David Hughes) care s-a aplecat asupra fenomenului, faptului că, în America, o întreagă generaţie nu şi-a făcut educaţia citind operele literare clasice, ci acele broşurele, "comic books", tipărite în sute de milioane de exemplare şi preamărind isprăvile unor personaje ca acelea amintite mai sus, care alcătuiesc mitologia nouă a vremurilor noastre.

Iar ca urmare a globalizării, tendinţa se observă şi în Europa (în Franţa şi Belgia, benzile desenate au chiar o îndelungată tradiţie, fiind însă mai puţin axate pe supereroi) şi în alte părţi ale lumii, în special Japonia, unde fenomenul "manga" atinge proporţii incredibile. Ar fi de aceea greşit să ignorăm rolul pe care, dincolo de caracterul lor infantil, benzile desenate, comicsurile sau manga, spuneţi-le cum doriţi, îl ocupă în cultura pop(ulară), cu aria ei de cuprindere incomparabil mai largă decât cea a culturii clasice.

Negrul, noua culoare la modă

În această cultură populară, Omul-Păianjen figurează la loc de cinste. Dovadă şi succesul la box-office de care s-au bucurat Spider-Man (încasări de peste 800 milioane de dolari) şi Spider-Man 2 (încasări apropiate de această cifră), fiind de presupus că noul film, Spider-Man 3, care păstrează cuplul de interpreţi Tobey Maguire (Peter Parker, alias Omul-Păianjen) şi Kirsten Dunst (prietena sa, Mary Jane), nu se va situa mai prejos. Pentru a introduce un element nou, regizorul Sam Raimi a avut ideea să schimbe culoarea costumului de păianjen al lui Peter din roşu cu inserţii albastre în negru, ca urmare a contaminării cu o substanţă nocivă, ceea ce se va reflecta şi în comportarea eroului, dând la iveală latura mai întunecată a personalităţii sale.

El va deveni irascibil, ranchiunos şi vindicativ, fiind nevoit să ducă o adevărată luptă cu sine însuşi, cu demonii săi interiori, pentru a-şi recăpăta cumpătul şi a-şi regăsi echilibrul sufletesc. Freud ar zâmbi cu indulgenţă dacă ar şti că psihanaliza a pătruns şi în universul comicsurilor. Pe de altă parte, această schimbare de registru este pusă de unii şi pe seama severului examen de conştiinţă prin care trece America în încercarea de a-şi recâştiga încrederea în sine, pierdută din cauza dezastrului din Irak.

Adversari redutabili şi o colegă de şcoală

Pe parcursul povestirii, Spider-Man se va înfrunta cu noi adversari redutabili, Omul de nisip, un delincvent care, în urma unui experiment chimic nereuşit, are darul ca, în situaţii primejdioase, să se transforme în pulbere, şi Venom (Venin), un obscur fotograf care dobândeşte şi el puteri miraculoase prin expunerea la aceeaşi substanţă care i-a înnegrit costumul Omului-Păianjen. Apare şi Gwen Stacy, colega de pe băncile şcolii a lui Peter, care pune în pericol idila acestuia cu Mary Jane. O nouă încercare, aşadar, de "umanizare" a unor personaje prin excelenţă schematice. Inutil însă de a-i critica pe realizatori. Ei au reuşit din nou să îmbine spectaculosul cu puerilul, iar publicul adolescentin este mulţumit că îşi revede eroul favorit. Între timp au început pregătirile pentru Spider-Man 4...

"Părintele" Omului-Păianjen are rădăcini româneşti

Personaj de legendă în lumea comicsurilor americane, octogenarul Stan Lee (foto), cel care, împreună cu desenatorii Steve Ditko şi Jack Kirby, a dat viaţă Omului-Păianjen, are rădăcini româneşti. El s-a născut la New York, în 1922, într-o familie de imigranţi evrei provenind din România. A debutat încă de la vârsta de 19 ani cu un text pentru una din benzile desenate ("Captain America") publicate de compania "Marvel Comics". De-a lungul anilor, a creat o întreagă galerie de supereroi, între care The Fantastic Four, The Incredibile Hulk, Iron Man, Mighty Thor, X-Man, cel mai cunoscut dintre aceştia fiind, desigur, Spider-Man. Prima dată, popularul erou şi-a făcut apariţia acum 45 de ani, în august 1962,în revista "Amazing Fantasy". Peter Parker era la început un timid elev de liceu, care, muşcat de un păianjen radioactiv în cursul unei experienţe de laborator, capătă puteri magice, putându-se deplasa aidoma unui păianjen.

Pentru a nu fi recunoscut îşi confecţionează un costum anume în două culori: roşu şi albastru. În cursul anului următor, aventurile sale apar într-o revistă de sine stătătoare, "The Amazing Spider-Man", care devine cea mai populară publicaţie a companiei "Marvel", Omul-Păianjen transformându-se în brandul principal al acestei companii, aşa cum Superman era şi este brandul companiei rivale "DC Comics". Aventurile lui Superman au fost transpuse pentru micul şi marele ecran, la început sub formă de desene animate, iar apoi de filme cu personaje în carne şi oase, în acestea din urmă având apariţii episodice şi Stan Lee.

Spre deosebire de ceea ce a fost până la el, eroii acestuia, în frunte cu Omul-Păianje, sunt înzestraţi cu sentimente omeneşti, iubesc, suferă, au accese de melancolie, sunt preocupaţi de micile probleme cotidiene, de unde şi succesul lor în rândurile aşa-numiţilor "baby-boomers", cei născuţi imediat după al Doilea Război Mondial.

"Spidey e de-al nostru"

Un sondaj efectuat în 1965 de revista "Esquire", în campusurile universităţilor din SUA, îl plasa pe Spider-Man ca favoritul studenţilor americani, alături de cantautorul Bob Dylan şi de revoluţionarul cubanez Che Guevara. Unul dintre participanţii la sondaj şi-a explicat opţiunea afirmând că "Spidey are parte de necazuri, nu este scutit de probleme băneşti şi alte probleme ale existenţei de zi cu zi. Cu alte cuvinte, e de al nostru".