#rezist... în Islanda

Astǎzi, într-o societate supercontrolatǎ prin mijloace sofisticate, ce mai poate face un cetǎţean onest, neînregimentat politic şi supǎrat pe sistemul care încearcǎ sǎ-i schimbe legile şi mediul natural de viaţǎ, cu scopul de a obţine profit pentru grupuri de interese sus-puse?

Protesteazǎ şi rezistǎ în faţa asaltului direct sau parşiv al profitorilor. Iese în piaţa publicǎ, fiindcǎ dreptul de a protesta paşnic îi este protejat de Constituţie (orice legi contrare ar adopta autoritǎţile), sau alege calea gherillei şi a acţiunii solitare.

Este ceea ce face Halla, personajul principal din superba peliculǎ Femeie în rǎzboi, pe care, dupǎ premiera din mai 2018, la Festivalul de la Cannes,  Transilvania Film a lansat-o rapid pe ecranele din România, într-o atmosferǎ socialǎ foarte potrivitǎ pentru reflecţia la astfel de dileme privind viitorul, pus în cumpǎnǎ, al unei comunitǎţi.

Regizorul islandez Benedikt Erlingsson ne plaseazǎ de la început în inima conflictului: o eco-activistǎ se aflǎ în plinǎ acţiune solitarǎ, de sabotare a liniilor electrice, care asigurǎ producţia de aluminiu dintr-o mare uzinǎ. Trebuie sǎ lucreze repede, eficient şi sǎ disparǎ în tundra islandezǎ, fiindcǎ acţiunile ei de sabotaj au alertat deja poliţia, care o cautǎ pe „Femeia din munţi“, fǎrǎ sǎ o cunoascǎ. Ea face totul, pentru cǎ, asemenea multor concetǎţeni ai ei, crede în pǎstrarea naturii şi a echilibrului ecologic, pus în pericol şi de perspectiva unui mare contract energetic, cu investitori chinezi.

Apoi descoperim cu surprizǎ cǎ dura eco-activistǎ duce o existenţǎ dublǎ, fiindcǎ în viaţa de zi cu zi este o simpaticǎ şi anodinǎ dirijoare de cor, care, chiar în vârful activitǎţii ei de terorism economic, primeşte ceea ce nu mai aştepta, dupǎ patru ani, adicǎ aprobarea de a adopta o fetiţǎ din Ucraina lovitǎ de rǎzboi. Ceea ce introduce al doilea centru al conflictului, care mǎreşte proporţional tensiunea dramaticǎ. Cum conciliezi o existenţǎ periculoasǎ, de luptǎtor de gherilǎ, cu cea calmǎ şi mult aşteptatǎ, de mamǎ cam târzie, aflatǎ la jumǎtatea vieţii? Halla discutǎ despre drumul în viaţǎ, cu sora ei geamǎnǎ (interpretatǎ de aceeaşi excelentǎ actriţǎ, Halldóra Geirharðsdóttir) şi care este opusul ei: nu crede în acţiunea socialǎ directǎ, ba chiar o condamnǎ, alegând pentru sine drumul împlinirii spirituale, într-un ashram din India (doar pentru ca, la final, tocmai ea sǎ-şi salveze sora, printr-un şiretlic „ashramic“). 

Filmul are atmosfera unui thriller, dar cu o curgere bine temperatǎ, fǎrǎ accentele stridente, obţinute prin filmǎri agitate sau montaje sacadate, cultivate de multe producţii hollywoodiene, pentru efectul lor scontat la public. Şi aceasta se întâmplǎ şi pentru cǎ atât regizorul, cât şi directorul sǎu de imagine, Bergsteinn Björgúlfsson, cu care a lucrat şi la Despre cai şi oameni, apreciatul lui debut în lung metraj, din 2013, se dovedesc a fi continuatorii tradiţiei creatorilor de film nordici, care au un sentiment special pentru peisaj, descriindu-l cinematografic cu mare emoţie şi redându-i frumuseţea conţinutǎ, ce a modelat de secole, sufletul locuitorilor din nordul continentului. Iar în acest film, peisajul dramatic al Islandei, nu este doar fundal al acţiunii, ci devine chiar personaj, în acest conflict dintre o apǎrǎtoare înfocatǎ a naturii şi forţele de securitate (aduse chiar şi din America şi Israel), care protejeazǎ interesele capitalismului global. Fiindcǎ doar cunoscând relieful largilor zone nelocuite, ale acestei ţǎri-insulǎ, cu gheizerele, vulcanii şi ţinuturile de lavǎ, se poate ascunde activista, de forţele de securitate, ce o urmǎresc din avion, cu drone, cu arme cu lunetǎ şi camere cu termoviziune, pentru a o aresta.     

Scriind povestea acestei rezistente solitare, care îşi riscǎ viaţa, fiindcǎ se poate electrocuta oricând sau poate fi arestatǎ, vrând sǎ ţinǎ piept progresului industrial ce dǎuneazǎ mediului, regizorul nu a creat doar un expresiv portret de femeie la 50 de ani, ci a devoalat şi mecanismele prin care astfel de cauze ecologiste sunt torpilate de establishment. Fiindcǎ dincolo de acţiunile în forţǎ al agenţilor trimişi în teritoriu, dezvoltatorii de proiecte energetice cuceresc mintea publicului, ocupând prim planul emisiunilor de ştiri, cu versiunea lor despre evenimente, ce o transformǎ pe Halla într-un agent al rǎului, fiindcǎ acţiunile ei duc la posibila dispariţie a locurilor de muncǎ.

Dar Benedikt Erlingsson nu construieşte un maniheist discurs anticapitalist, o poveste în alb şi negru, în care doar o parte are dreptate, în disputa dintre dezvoltarea industrialǎ şi conservarea naturii. Filmul debuteazǎ cu un prim plan al Hallei, trǎgând cu arcul în stâlpii de electricitate, care aminteşte semnificativ de cadrajele lui Carl Dreyer, din clasicul sǎu film Ioana d’Arc, sugerând vizual o similitudine între destinele celor douǎ eroine. Regizorul stabileşte astfel arhitectura punctelor de interes, cu aceastǎ Ioana d’Arc islandezǎ ocupând aproape integral spaţiul poveştii, care este istoria rezistenţei ei periculoase la invazia industriei globale. Cei trei susţinǎtori, care îi cunosc secretul –un posibil vǎr fermier, sora geamǎnǎ şi informatorul ei, susţinǎtor ascuns al eco-campaniei, care face parte chiar din guvern- apar şi îşi spun istoria, numai dacǎ are legǎturǎ cu activitǎţile protagonistei.

Dar regizorul coscenarist nu îşi lasǎ spectatorul sǎ se scufunde emoţional complet în aceastǎ eco-dramǎ poliţistǎ, ci îl intrigǎ încǎ de la începutul filmului, când, la sfârşitul primei acţiuni de sabotaj a Hallei, camera panorameazǎ şi descoperǎ în pustietatea tundrei o formaţie de trei muzicieni cântând muzicǎ islandezǎ. Sunt parcǎ ieşiţi dintr-un tablou de Magritte. E doar o fentǎ comicǎ? Se va dovedi cǎ nu, fiindcǎ mai târziu apare şi un cor de trei cântǎreţe ucreinene. Spirit ludic, apreciat actor şi autor de teatru el însuşi, Erlingsson recurge la un construct simbolic de tip suprarealist, mai puţin utilizat în film. El exploateazǎ la început aceastǎ inserţie nondiegeticǎ, pentru sensurile ei de comic absurd, dar o integreazǎ treptat în ţesǎtura emoţionalǎ a poveştii, cǎci aceşti muzicieni ciudaţi, mereu plasaţi unde nu le e locul, devin comentatori ai stǎrilor afective ale eroinei şi prevestitori ai destinului. Şi tot la acest capitol semantic intrǎ apariţiile unui turmentat turist sud-american, aflat şi el mereu la locul nepotrivit, dar destul de aproape de locul atacurilor ecologistei, pentru a fi mereu arestat de poliţie. Apariţii de un comic picaresc, dar care adaugǎ o nouǎ semnificaţie acestei poveşti despre societatea islandezǎ, fiindcǎ turistul este suspectul de serviciu, arestat tocmai pentru cǎ e stǎin.

Aceastǎ poveste comicǎ şi dramaticǎ, în acelaşi timp, este al doilea lung metraj al regizorului Benedikt Erlingsson şi a 39-a încercare a Islandei de a obţine nominalizarea şi de a câştiga Oscarul pentru film strǎin, ceea ce dovedeşte aprecierea de care se bucurǎ filmul la el acasǎ. Dar tematica sa este una arzǎtoare pentru întreaga planetǎ, cǎci încǎlzirea globalǎ se face resimţitǎ peste tot, chiar dacǎ unele guverne îi neagǎ existenţa, iar, conform unui recent raport al Organizaţiei Interguvernamentale pentru Schimbǎri Climatice, omenirea mai are doar 12 ani, pentru a lua mǎsuri menite a evita o catastrofǎ.

Şi chiar dacǎ în România, din ignoranţǎ şi interese ilicite, chestiunile legate de ecologie sunt mereu împinse în fundal, cu partide ecologiste practic inexintente, acest film trebuie vǎzut, pentru a înţelege cum, prin creatorii ei, o ţarǎ cu o populaţie un pic mai mare decât cea a oraşului Cluj poate sǎ se plaseze la nivelul dezbaterii mondiale, privind temele importante ale momentului,având şi un partid ecologist. membru în coaliţie de guvernare. Apoi, chiar dacǎ este o ficţiune, dat fiind actualul climat de ne-pace socialǎ din ţara noastrǎ, acest film trebuie vǎzut, pentru a observa gradele de libertate şi implicare socialǎ, ale cetǎţeanului occidental.

Dar mai presus de toate, filmul meritǎ vǎzut, fiindcǎ este o operǎ de primǎ calitate, ce dovedeşte cǎ la cei patruzeci şi nouǎ de ani ai sǎi, regizorul Benedikt Erlingsson are capacitatea narativǎ şi mǎiestria  stilisticǎ de a oferi publicului o comedie care te pune pe gânduri, cǎci te întrebi de ce lumea merge în aceastǎ direcţie şi câţi oameni reponsabili mai sun dispuşi sǎ apere calea cea dreaptǎ.

Femeie în rǎzboi

Producţie: Islanda-Franţa-Ucraina
Regia: Benedikt Erlingsson.
Scenariul: Benedikt Erlingsson, Ólafur Egill Egilsson.
Imaginea: Bergsteinn Björgúlfsson.
Editare: Davíð Alexander Corno.
Muzica: Davíð Þór Jónsson.

Distribuţia: Halldóra Geirharðsdóttir, Jóhann Sigurðarson, Davíð Þór Jónsson, Magnús Trygvason Eliasen, Ómar Guðjónsson, Iryna Danyleiko, Galyna Goncharenko, Susanna Karpenko, Jörundur Ragnarsson, Juan Camillo Roman Estrada, Charlotte Bøving, Björn Thors, Hilmir Snær Guðnason, Jón Jóhannsson, Þorsteinn Guðmundsson, Helga Braga Jónsdóttir, Halla Margrét Jóhannesdóttir, Jón Gnarr, Vala Kristín Eiríkssdóttir