Acest film, oarecum biografic, despre prinţesa Grace de Monaco ar putea fi încadrat, fără a greşi prea mult, în seria „e greu să fii prinţesă“. Este o serie lungă şi un subiect care mereu i-a atras pe creatorii de cinema, pe autorii de ficţiuni populare, de la, să zicem, „Vacanţă la Roma“, cu neuitata Audrey Hepburn, până la „Brave“ / „Neînfricată“, recenta animaţie Pixar. E greu să fii prinţesă, dar mai ales e greu să devii prinţesă, şi despre asta este vorba în toate aceste filme, despre cum ajungi să-ţi conştientizezi rolul şi să ţi-l iei în serios.

Regizorul francez Olivier Dahan este cel care acum câţiva ani, în 2007, a readus-o la viaţă, cu un succes uriaş, pe o altă figură populară, emblematică, „iconică“ a secolului XX, cântăreaţa franceză Edith Piaf, în filmul „La môme“ / “La vie en rose“. Este filmul care a transformat-o, după câştigarea Oscarului pentru rol feminin, într-un star internaţional pe actriţa franceză Marion Cotillard, până atunci cunoscută mai mult în Hexagon. Pentru Grace de Monaco, însă, Dahan merge la sigur şi apelează la o vedetă consacrată, actriţa de origine australiană Nicole Kidman.

Din Philadelphia la Monte Carlo

„Grace of Monaco“ / „Grace de Monaco“ se intitulează filmul, dar mai potrivit ar fi fost doar „Grace“, pentru că problemele de identitate ale eroinei (găsirea adevăratei sale naturi) şi devenirea ei ca prinţesă sunt principalul subiect al poveştii. Grace Kelly a fost o actriţă celebră la Hollywood şi în întreaga lume – favorită, pentru câteva filme din anii ’50 („Dial M for Murder“, „Rear Window“, „To Catch a Fief“), a reputatului regizor Alfred Hitchcock, care o solicită în continuare (pentru un scenariu intitulat „Marnie“).

A renunţat însă la tot pentru a accepta cererea în căsătorie a prinţului Rainier de Monaco şi a deveni, astfel, prinţesă a micului şi bogatului principat din sudul Franţei. Grace este, de fapt, doar o fată americancă, relativ bogată, din oraşul Philadelphia, care, aşa cum îi reaminteşte mama sa, a ajuns mai departe decât oricare dintre congenerele sale din capitala Pennsylvaniei. Prin urmare, peste câţiva ani, atunci când nori grei se adună asupra căsniciei sale, Grace începe să se întrebe cine este ea cu adevărat şi ce înseamnă să fii prinţesă.

Cum devii prinţesă

Filmul nu redă întreaga biografie a lui Grace Kelly, ci se opreşte doar asupra câtorva luni din vara şi toamna anului 1962. Este momentul când principatul monegasc se află într-o criză diplomatică şi constituţională majoră, generată de motive în primul rând economice (Monaco era şi este complet scutit de taxe fiscale) – dar şi, evident, politice (orgolii, luptă pentru supremaţie, nostalgii imperiale ale „marelui vecin“ de la nord) –, fiind ameninţat cu invazia de puternica Franţă, al cărei fotoliu prezidenţial era ocupat de generalul de Gaulle. Sunt luni decisive, însă, atât pentru viitorul principatului şi al dinastiei Grimaldi, cât şi pentru destinul prinţesei Grace de Monaco, fostă Grace Kelly.

În acelaşi timp, cum spuneam, Hitchcock o recheamă la Hollywood pentru a turna împreună „Marnie“, şi proiectul pare să prindă contur. În cele din urmă, salvarea principatului va veni nu de la diplomaţia clasică, ci de la cea „graţioasă“ a prinţesei, care-şi asumă identitatea princiară şi îşi ia rolul de om de stat în serios. Grace va renunţa, în acest context, la întoarcerea la Hollywood (filmul „Marnie“ va fi turnat de Hitchcock cu o altă blondă, Tippi Hedren).

Înapoi în anii ’50-’60

Desigur, filmul nu redă şi tragicul deznodământ al poveştii, pentru că, după cum se ştie, Grace Kelly a murit într-un tragic accident de automobil în anul 1982, aşadar peste încă 20 de ani (la un moment dat este arătată, totuşi, o riscantă cursă cu maşina a prinţesei pe stânca unde, mai târziu, şi-a pierdut viaţa, ca o anticipare a viitorului ei sfârşit).

Nu prea s-a speculat asupra paralelei dintre Grace Kelly şi prinţesa Diana: amândouă venite din exterior într-o familie cu imensă tradiţie aristocratică, amândouă cu mari eforturi de adaptare, amândouă dispărute într-un accident de automobil (prinţesa britanică a fost, de altfel, interpretată recent, chiar anul trecut, de o altă englezoaică, Naomi Watts, în filmul biografic „Diana”, regizat de germanul Oliver Hirschbiegel – ! –, care s-a „bucurat“, la rândul său, de cronici destul de rezervate).

Din punct de vedere stilistic, regizorul apelează la un truc care era oarecum previzibil: introduce des mărci stilistice ale cinemaului din anii respectivi, cu alte cuvinte ale filmelor din perioada în care a jucat Grace Kelly: culoarea granulată, exterioare (plimbări cu maşina, de exemplu) filmate în studio, gros-planuri, panoramări de cameră etc. Nu abuzează însă de astfel de procedee, astfel încât acestea nu ajung să obosească spectatorul, căruia i se spune povestea într-un mod aşezat, oarecum previzibil.

Hitchcock, Onassis, Callas

Acelaşi spectator se poate delecta cu recunoaşterea unor figuri istorice reale, care intervin în diverse momente ale acţiunii: în primul rând prinţul Rainier III de Monaco (englezul Tim Roth), apoi generalul Charles de Gaulle (André Penvern), regizorul englez Alfred Hitchcock (Roger Ashton-Griffiths), armatorul grec Aristotel Onassis (Robert Lindsay) şi, nu în ultimul rând, o altă „icoană“ a secolului XX, soprana de origine greacă Maria Callas – Diva par excellence –, jucată de actriţa spaniolă Paz Vega (neuitată interpretă a Luciei, în filmul „Lucia şi sexul“, al lui Julio Medem).

La un moment dat, Olivier Dahan se joacă cu actriţa sa, Nicole Kidman, şi cu expresiile pe care le poate reda figura acesteia, cu aceeaşi plăcere – îţi trece prin minte, toutes proportions gardées – precum cea a lui Hitchcock, la vremea lui, când o filma pe Grace Kelly. Rămâne, totuşi, o întrebare după ce se termină filmul: cum ar fi arătat „Marnie“ făcut de Hitch cu Grace Kelly?!

Info

Grace de Monaco / Grace of Monaco (Franţa-SUA-Belgia-Italia-Elveţia, 2014)
Regia: Olivier Dahan
Cu: Nicole Kidman, Tim Roth, Paz Vega, Derek Jacobi, Frank Langella
Rulează la: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

3 stele