În franceză şi engleză, filmuluii îi zice „Fluierătorii“! Tatăl lui Corneliu Porumboiu, când era arbitru, fluiera şi era fluierat, avea deja în ADN chestiunea! Ingeniosul regizor a găsit o insula prin Spania, unde există un fel de alfabet Morse, dar pe alt principiu, pe care îl explică pe larg, o creatură de vis: Catrinel Marlon, pe o tablă, cu cretă, un clin d’oeil pentru fermecătoarea lui mamă, profă de română. Şi nu doar la asta, la afecţiunea maternă (întruchipată la spanioli de Penelope Cruz, iar la români de Julieta Szonyi ) se rezumă marile spirite, care se întâlnesc, în aceeaşi competiţie, la o zi distanţă, ci la iubirea de cinema, şi Corneliu îşi aminteşte cu umor şi nostalgie, nu de „Niagara“ şi „Spendoare în iarbă“,  ci de John Wayne, într-un western, dar şi de Sergiu Nicolaescu, într-o peliculă de acţiune.

Dacă Antonio Banderas s-a subţiat pentru rol, la fel a făcut şi Vlad Ivanov, ambii cu siluete de invidiat!  Oare personajul Gilda, e împrumutat, ca nume, de la Rita Hayworth sau din Rigoletto? Cristi pare fi acelaşi din „Poliţist ajdejectiv“, doar că nu-l mai joacă Dragoş Bucur! Iar muzica pe care o asculta în buclă Irina Săulescu e înlocuită ce cea rafinată de Operă, într-un motel: Opera! Ca să mai cultive clienţii, ceea ce nu-l încântă pe tânărul poliţist Alin, jucat impecabil şi ambiguu de George Piştereanu, din  „Eu când vreau să fluier… fluier“, de la Casa Fraţilor Mitulescu, premiat cu ani în urmă la Berlinală. Cătălin Mitulescu, care lua un Palme d’Or, cu scurtmetrajul „Trafic“, e acum în juriul de la scurtmetraje plus Cinefondation! Foarte frumoase coincidenţe! Şi procuroarea (Rodica Lazăr) merge la Cinematecă, dacă tot e la doi paşi de Poliţia Capitalei! Şi urmăririle cu microfoane şi camere video, la ordinea zilei, plus un preot Daniel, şi doi bruneţi la fel de greu de definit, dar teribili de bun în ce fac: Istvan Teglas (recepţionerul meloman) şi Jolt: Sabin Tambrea, cu banii la saltea şi o iubită halucinantă!

Şi apoi aluzia sofisticată la Psycho, dar şi un fel de autocitat, la final, unde nu se mai aprind doar Luminile oraşului… Vaslui, ci pe ecran apare o adevărată cascadă, caleidoscopică de un altfel de artificii, pe valsuri vieneze!  

În plus Vlad, dacă la Radu Mihăileanu a luat ore de violoncel, acum de ciripeală, pe un fel de păsărească, iar e legat, ca-n „Concertul“, şi pierdut în adâncuri, ca în „Principii de viaţă“! Şi  totuşi mereu altul, imposibil să- ghiceşti gândurile!

La petrecerea de după, din nou pe plajă, ca şi cea dinainte, ca să prindă cinefilii mai apropiaţi curaj, cu şampanie şi trandafiri albi (mărturisesc că la plecare am şterpelit unul, ca să-l presez în amintirea unei seri chiar ca-n filme! ), era periculos să vii cu tocuri (ceea ce pe covorul roşu e teoretic obligatoriu) că puteai deveni brusc o Cenuşăreasa, care-şi caută prinţul pe Coasta de Azur, în caz ca nu l-a găsit altcineva! De remarcat la proiecţia, care-i urma lui Claude Lelouche , cu un alt Bărbat şi o femeie/ Cei mai frumoşi ani ai unei vieţi, cu aceeaşi protagonişti, octogenari acum: Jean –Louis Trintignant şi Anouk Aimee, dar şi cu Dujardin (din Artistul), sau Monica Bellucci, de remarcat prezenţa Excelenţei Sale domnul Luca Niculescu, ambasadorul României, la Paris! Un adevărat senior, din rasa seniorilor, că tot a sosit şi Delon, pentru mult aşteptata sa ceremonie, în care fiica sa, Anoushka îi va înmâna onorificul simbol, rupt din stema oraşului! Şi dacă tot am pomenit de ea, o franco-daneză, mi-am amintit de Eurovision! Să ştiţi că nici cu muzica nu stăm rău: „Dragostea din tei“ e încă fredonată şi adorată în Hexagon!