Un fel de fascinaţie pentru tortură şi nebunie, o ambiţie de a urâţi orice lucru care natural nu este urât - modul preferat al Academiei de a ataca iubirea democratică de confort şi siguranţă...

McConaughey, altădată un tânăr bărbat, puternic şi atrăgător, găsit în comedii romantice îndeobşte sau în filme de acţiune, s-a transformat într-o apariţie famelică, scheletică şi a luat Oscarul. Niciodată nu a fost nominalizat înainte de această schimbare sinistră. Jared Leto, alt actor altădată tânăr, chipeş, încrezător, a luat Oscarul pentru că a jucat un transvestit (în acelaşi film). Nici el nu a fost nominalizat vreodată înainte de acest film.

Matthew McConaughey

Citeste mai mult: adev.ro/n1uuoj
Matthew McConaughey

Citeste mai mult: adev.ro/n1uuoj

Matthew McConaughey a câştigat Oscarul la categoria Cel mai bun actor, pentru rolul din drama „Dallas Buyers Club“ FOTO Reuters

Matthew McConaughey a câştigat Oscarul la categoria Cel mai bun actor, pentru rolul din drama „Dallas Buyers Club“ FOTO Reuters

Citeste mai mult: adev.ro/n1uuoj
Matthew McConaughey a câştigat Oscarul la categoria Cel mai bun actor, pentru rolul din drama „Dallas Buyers Club“ FOTO Reuters

Citeste mai mult: adev.ro/n1uuoj
Jared Leto este câştigătorul categoriei Cel mai bun actor în rol secundar, pentru interpretarea din filmul „Dallas Buyers Club“ FOTO Reuters
 

La Oscaruri, un comic introduce spectacolul - probabil, asta arată lumii rolul servil al comediei. Anul acesta, Ellen DeGeneres a oficiat, cu un monolog banal, soporific. A convins o duzină de celebrităţi să îşi facă o poză care acum deţine recordul de reciclare pe Twitter - repetând ce ştia oricine, că orice proximitate fizică sau emoţională cu celebrităţile ne aduce tuturor aminte cât de disperat avem nevoie să fim iubiţi. Este un miracol că celebrităţile nu sunt un dezastru mai mare, având în vedere că sunt centrul acestei pasiuni oarbe.

Pentru a arăta că sunt toţi oameni normali, DeGeneres apoi a comandat pizza. Evident, un om care e invitat la Oscar să servească pizza celebrităţilor ar putea fi încurcat şi, din nou, toată lumea se poate emoţiona. Dar glume constă din nou în faptul că nimeni nu crede că populaţia americană - lăsând deoparte restul planetei - trăieşte în aceeaşi lume cu aceste celebrităţi. Momentul nu exaltează consumul de pizza. Nici nu schimbă relaţia dintre celebrităţi şi populaţia care îi adoră. Arată numai cât de vulgară poate fi această pasiune.

Ellen DeGeneres FOTO Reuters

Pentru a arăta că celebrităţile sunt mai bogate, mai frumoase, dar şi mai morale decât restul planetei, monologul a inclus plecăciuni comice pentru numărul foarte mic de actori, actriţe, regizori negri nominalizaţi. Revenind la această temă, concluzia monologului a fost această glumă: Posibilitatea unu, 12 ani de sclavie câştigă Best Picture. Posibilitatea doi, sunteţi toţi rasişti.

Gluma atrage atenţia asupra unui adevăr urât: Toată lumea ştie că nu meritul, ci acuzaţia implicită aduce premiul. Ce e ridicol la Oscar este doar o exagerare comică a ridicolului american: Marea problemă în 2014 este de rezolvat prin încă un gest care să declare că americanii nu sunt rasişti. Şocant este că şi comicii participă la drama naţională. Atunci când până şi comicii servesc să apropie celebrităţile de oameni, nimeni nu pare să aibă curajul şi inteligenţa să le dărâme idolii.

Pe cale de consecinţă, actriţa în rol secundar şi premiile pentru producător şi scenariu au fost luate de filmul despre sclavie. Încă un spectacol inutil despre suferinţă. Oameni a căror abilitate de a înţelege istoria politică a Războiului Civil American este de o inocenţă infantilă dau lecţii de morală. Obiceiul de a căuta 'poveşti adevărate' şi a le folosi pentru a ignora istoria în care poveştile s-au întâmplat satisface nevoia artiştilor de a denigra trecutul şi pasiunea democratică de a primi confirmări sentimentale şi brutale pentru opiniile contemporane.

Luciditatea este înlocuită de isterie şi revedem un trecut lipsit de gloria şi nobilitatea oamenilor care au luptat şi s-au sacrificat. Sclavii l-au înlocuit pe măreţul Lincoln, cel mai mare politician modern, în panteonul pe care Hollywood-ul era dator să îl îngrijească. când oamenii vor moralitate dar nu sunt capabili să simtă ruşine, evită să vadă tocmai oamenii la care ar trebui să se uite în sus...

Scenă din „12 ani de sclavie” FOTO Ascot Elite

Dar Gravity a câştigat şapte premii - pentru regizor, Alfonso Cuaron, pentru fotografie, editare şi premiile audio - video. Singurul film premiat care merita fi premiat. Singurul film nominalizat la Oscaruri care a fost cu adevărat popular. Aici este speranţa Oscarurilor.

Aceasta este posibilitatea de a uimi oamenii prin felul în care le spui povestea şi, în acelaşi timp, să le spui o poveste în sine uimitoare. Democraţia respinge comedia pentru că respinge orice e enervant, dar este deschisă în faţa posibilităţii de a descoperi ceva mai important decât confortul în circumstanţe extraordinare - este deschisă posibilităţii religiei, a revelaţiei divine.

„Gravity”, cel mai premiat film la Oscarurile de anul acesta FOTO The Atlantic

Atât despre lucrurile serioase. Lucrurile neserioare, din nefericire au fost aproape complet absente. Comedia, ignorată în ultimul deceniu, a ajuns şi mai rău. Dezastrul serii a fost American Hustle. Zece nominalizări, zero premii. Regizorul şi actorii îşi vor reveni - au un viitor asigurat - filmul lor a fost singura comedie nominalizată în categoriile mari.

În fine, singura comedie premiată anul acesta, Frozen, a luat premiile pentru animaţie şi cântec. Poate că animaţia va înlocui fascinaţia morbidă care degradează dramele. Poate sugerează o diferenţă foarte mare de perspectivă între două generaţii diferite.

Închei aici. Vă aştept comentariile despre premii şi, de asemenea, despre comentariile mele. Pentru amatorii de cântece populare vechi: Hooray for Hollywood, cel mai apropiat lucru de un imn pentru Oscaruri, cântat de Doris Day. Glume şi explicaţii de Mark Steyn pentru cei interesaţi