„Spectre“ este cea de-a 24-a peliculă din franciza creată pe baza scrierilor britanicului Ian Fleming, care se dovedeşte astfel una dintre cele mai longevive serii din istoria cinematografului. Totodată, filmul este cel de-al doilea din serie regizat de britanicul Sam Mendes, după „Skyfall“ (2012). La bază un reputat regizor de teatru al scenei londoneze, Mendes a dat lovitura în 1999, pe sfârşit de mileniu, cu „American Beauty“, pentru ca după aceea, după alte câteva filme neconvingătoare, să cedeze cântecului de sirenă al studiourilor şi să realizeze aceste două Bonduri (se pare cu succes, din moment ce contractul i s-a reînnoit pentru „Spectre“ şi circulă zvonuri şi pentru „Bond 25“).

Încă un lucru stabil: interpretul rolului titular, cel al iconicului agent 007 aflat „în slujba Majestăţii Sale“, este pentru a patra oară englezul get-beget (născut în Chesire, de unde vine şi pisica) Daniel Craig, socotit unul din cei mai buni Bond ai seriei, un 007 pentru mileniul III. Important este şi că „Spectre“ deţine recordul de a fi al doilea cel mai scump film turnat vreodată, la egalitate cu ultimul „Piraţii din Caraibe“.

Crimă la nivel global

Întrebarea întotdeauna în cazul acestei serii atât de longevive, mai ales după relansarea din anii '90, este: dar de acum încolo? Cu ce să umplem scenariul în care introducem figurile şi gadgeturile iconice create acum peste o jumătate de secol de Fleming? Primele cărţi şi filme erau un produs subsidiar al Războiului Rece, agentul 007 luptând în principal cu uneltele Imperiului sovietic al Răului, motiv pentru care au şi fost interzise în ţările lagărului comunist (inclusiv în neutra Finlandă, aflată prea aproape de URSS). După ’90, scenariile au trebuit să se adapteze noilor realităţi, localizând noi inamici şi noi probleme de interes global. Noul „Spectre“ alege să nu se ocupe prea mult de problemele actualităţii, ci mai degrabă să jongleze cu câteva din constructele anterioare ale seriei, oricum toată pelicula având un aer foarte retro.

Este readusă pe tapet organizaţia teroristă Spectre, un veritabil sindicat al crimei, care nu a mai fost pomenită explicit de la „Diamonds Are Forever“ (1971), dar a cărei prezenţă fusese oarecum simţită sau anunţată în precedentele filme cu Craig. Totodată, este reînviat, pe postul negativului, maleficul Ernst Stavro Blofeld (unul din principalii, dacă nu cel mai important, inamic al lui Bond), interpretat de această dată de austriacul Christoph Waltz, cu aerul său supercabotin, care i-a fost speculat cu succes şi de Tarantino sau Polanski. Un alt element nou este prezenţa, în ceea ce se cheamă „Bond girl“, a franţuzoaicei Léa Seydoux, care tinde să devină din ce în ce mai mult ceea ce se cheamă o divă. O apariţie de efect este, într-o secvenţă secundară, şi cea a iconicei Monica Bellucci.

Rule, Britania

Armata de scenarişti decide să puncteze actualitatea doar într-o singură privinţă: cea a obsesiei zilelor noastre pentru supravegherea globală şi controlul total astfel obţinut. Cel care pune la cale un astfel de plan este C, şeful european al britanicului M (interpretat acum de Ralph Fiennes, care a luat rolul de la Judi Dench), şeful direct al lui Bond. Îi vor împiedica planurile M (un subordonat, englez să nu uităm, care gândeşte cu capul lui), Q (un alt subordonat cu personalitate) şi Bond însuşi. În rest, nu se înţelege prea mult din scenariu, care-i rolul lui Spectre aici şi care-s legăturile dintre organizaţie, Blofeld şi C. Cei care au scris au preferat, probabil, să pedaleze mai mult pe aura mitică, de instituţie intangibilă, a unei astfel de organizaţii şi a unui astfel de „geniu al crimei“ (de la Moriarty al lui Conan Doyle citire).

Important este că filmul are tot ceea ce se aşteaptă spectatorul să aibă un film cu Bond: celebra replică „Bond... James Bond“, urmăriri, explozii şi gadgeturi, fete frumoase care niciuna nu-i scapă lui 007, replici cu sevă umoristică, confruntări la limită cu geniul malefic, când totul pare pierdut etc. Dar, din păcate, doar atât, pentru că seria aceasta este, de fapt, una foarte obosită şi inutilă. Simţind probabil acest lucru, Mendes alege mai mult să omagieze peliculele anterioare decât să creeze ceva cu adevărat original. Filmul se deschide cu un superb plan-secvenţă de aproximativ 10 minute (secvenţa pre-generic), imaginea este tot timpul granulată pentru a obţine aspectul peliculei de celuloid, cadrele cu Bond şi cu partenera sa – eroi legendari ieşind ca nişte fenicşi din flăcări – sunt tipice pentru producţiile anilor ’70 ş.a.m.d.

Info

Spectre (Marea Britanie-SUA, 2015)
Regia: Sam Mendes
Cu: Daniel Craig, Christoph Waltz, Léa Seydoux, Monica Bellucci, Ralph Fiennes

3 stele