INTERVIU Alec Secăreanu, zilier român gay în „God's Own Country“: Ştiu că am crescut într-o societate homofobă, dar am avut noroc de părinţi deschişi la minte

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Actorul Alec Secăreanu (32 de ani) a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul“ despre cum a fost ales să joace în multi-premiatul film britanic „Tărâmul binecuvântat/God's Own Country“, cum s-a pregătit pentru acest rol, care este mesajul filmului, dar şi despre ce implică profesia de actor.

Filmul britanic „Tărâmul binecuvântat/God's Own Country“, cu Alec Secăreanu în rolul principal, a intrat din 17 noiembrie în cinematografele din România. Lungmetrajul prezintă povestea de dragoste dintre fermierul britanic Johnny Saxby (jucat de Josh O'Connor) şi muncitorul român Gheorghe Ionescu (interpretat de Alec Secăreanu). 

„God's Own Country“, regizat de Francis Lee, este unul dintre cele mai discutate şi premiate filme ale anului 2017, fiind comparat în presa internaţională cu celebrul „Brokeback Mountain” – câştigător a trei premii Oscar, cu Heath Ledger şi Jake Gyllenhaal în rolurile principale.

Filmul a fost lansat la Sundance Film Festival (Utah/SUA), la începutul anului, şi a participat apoi la un număr impresionant de festivaluri, luând şi numeroase premii: Männer Jury Award la Berlinale, Premiu pentru cea mai bună regie de film internaţional – dramă la Sundance Film Festival, Cel mai bun film britanic la Festivalul Internaţional de la Edinburgh, Premiul Special al Juriului la TIFF Cluj, Cel mai bun film la Frameline San Francisco International LGBTQ Film Festival, Premiul pentru cel mai bun debut la Toronto Inside Out Lesbian and Gay Film and Video Festival.

Castingul pentru „God's Own Country“ a durat şase luni în România, iar regizorul Francis Lee a văzut peste 40 de actori români pentru acest rol alegându-l pe Alec Secăreanu.

Alec Secăreanu a absolvit UNATC în 2007. În România a jucat într-o serie de scurtmetraje („Candy Crush“, „Mătăsari“, „My Name Is ...“, etc), seriale TV („Daria, iubirea mea“, „Cu un pas înainte“, „Pariu cu viaţa“) şi lungmetraje: „Love Bus: Cinci poveşti de dragoste din Bucureşti“, „Visul lui Adalbert“.

„Adevărul“: Cum ai ajuns să joci în acest film britanic?

Alec Secăreanu: Am dat probă, am trimis un self-tape. Eu şi încă vreo 40 de actori. Francis Lee căuta un român pentru acest personaj. A venit în Bucureşti, a vrut să cunoască o parte din aceşti actori, iar eu mă număram printre ei. Atunci mi-a trimis şi scenariul, l-am citit pentru prima oară, mi-a plăcut foarte mult şi am vrut neapărat să fac parte din proiectul ăsta şi din povestea asta. M-am întâlnit cu el, am lucrat aproape o oră împreună, după care am zburat la Londra, eu şi încă trei actori români, ca să facem un test de chimie cu Josh O’Connor, celălalt actor principal. Testul a mers foarte bine şi eu am luat proba.

Ce ţi-a spus regizorul? De ce te-a ales pe tine?

Mi-a spus că am rezonat cel mai mult cu personajul, că am fost ce avea el nevoie pentru personajul Gheorghe. I-a plăcut că am înţeles nişte substraturi ale lui Gheorghe.

Vorbeşte-ne despre Gheorghe Ionescu.

Gheorghe este un român născut şi crescut undeva la ţară, în zona Timişoarei. El ajunge în Anglia să muncească, precum mulţi alţi români. După ceva timp, îl găsim în film pe Gheorghe care se angajează la ferma lui Johnny pentru începutul primăverii, sezonul în care se nasc mieii. Este un tip cu capul pe umeri, aşezat, pentru care contează foarte mult calitatea vieţii animalelor pe care le are în grijă, un tip sensibil care investeşte în persoane, dar şi foarte cerebral. 

Cum te-ai pregătit pentru rolul ăsta?

Am început să lucrăm la personaje cu aproape trei luni înainte de filmare. După ce am luat proba, am făcut un skype cu Francis care a început să-mi pună tot felul de întrebări despre personaj, despre biografia lui, părinţi, alte relaţii, şcoală, cum a ajuns în Anglia. I-am construit toată biografia, din momentul în care s-a născut până în momentul în care îl vezi prima oară că apare pe ecran, am stabilit toată viaţa asta împreună cu Francis. După care, am ajuns în Yorkshire şi au urmat două săptămâni de pregătire a personajelor, în care am lucrat în fiecare zi la fermă, de dimineaţă, de la prima oră, până seara. În cele două săptămâni în care am lucrat, practic am înţeles ce înseamnă viaţa la fermă, ne-a dat calitatea personajelor, pentru că a trebuit să lucrăm foarte mult afară, iar în Yorkshire primăvara nu este ca cea din România. Acolo vremea este bipolară, cum i-am zis eu, adică ai patru anotimpuri într-o singură zi: începe cu ninsoare, după care grindină, după care furtună, după care iese cinci minute soarele şi apoi o ia de la capăt. Lucrând foarte mult în exterior, bineînţeles că mediul ăla ne-a afectat şi pe noi, pentru că toată umezeala şi tot frigul ne-au intrat cumva în oase şi ne-au schimbat şi modul de a merge, postura. Toate lucrurile astea ne-au ajutat pentru a construi personajele. Am lucrat la două ferme diferite. Eu la ferma tatălui lui Francis, Josh la ferma unde s-a tras şi filmul. Francis a încercat să ne ţină cât mai departe unul de celălalt, pentru că voia ca prima întâlnire de pe ecran să fie cât se poate de autentică, să fie încărcată de tensiune, de stângăcie. Abia după o perioadă de când am început filmările, eu şi Josh ne-am mutat în aceeaşi casă şi relaţia noastră de prietenie a început să se dezvolte în acelaşi timp cu relaţia de pe ecran. Am filmat cronologic şi asta ne-a ajutat foarte mult. 

Cum te-ai pregătit pentru rolul unui homosexual?

Nu cred că orientarea sexuală este caracteristica definitorie a personajului meu. Am încercat să abordez personajul tridimensional şi să văd exact ce este în spatele persoanajului. Orientarea lui sexuală există, şi-o acceptă, e confortabil cu ea.

Deci personajul ştie de orientarea lui sexuală sau o descoperă?

Nu, nu este un film despre coming out. Este un film în care ambele personaje sunt confortabile cu orientarea lor sexuală şi este un film în care, de fapt, personajele astea sunt închise emoţional şi filmul surprinde lupta lor de a se deschide emoţional şi a se lăsa să iubească şi să fie iubiţi înapoi. 

image

Josh O'Connor, Francis Lee şi Alec Secăreanu la Festivalul Internaţional de Film de la Edinburgh FOTO Facebook

Cum a fost primul contact cu Josh?

Ne-am întâlnit la casting, a fost foarte drăguţ. Am lucrat foarte bine încă de la probă, am stat cred că o oră şi jumătate împreună. La un moment dat a fost drăguţ că am luat o pauză şi am ieşit cu el să fumăm, iar Francis ne-a povestit că a ieşit după noi şi s-a ascuns să vadă dacă vorbim în continuare sau dacă stăm cu nasul în telefon. Josh este un tip foarte mişto, cu care am dezvoltat o frumoasă relaţie de prietenie. Nu are nicio legătură cu personajul de pe ecran, el este un tip super drăguţ şi deschis şi am lucrat foarte bine împreună.

De ce crezi că au ales un actor român pentru personajul ăsta? Au vrut cumva să sublinieze că sunt foarte mulţi imigranţi români?

Personajul este inspirat oarecum dintr-o cunoştinţă pe care a avut-o Francis. El a ştiut de când a scris scenariul că vrea un outsider pentru personajul ăsta. El înainte să se apuce de film, a lucrat într-un depozit de vechituri şi acolo a găsit un român pe nume Tavi. L-a impresionat foarte mult povestea lui şi anume cât de mult a trebuit el să îndure tot felul de atitudini xenofobe din partea angajaţilor, a şefilor, asta doar pentru a-şi duce la bun final scopul lui – să-şi întreţină familia, să poată să o aducă şi pe ea în Marea Britanie. În timp a reuşit să o aducă şi pe soţie, să-şi cumpere un apartament şi să-şi facă o viaţă bună.

Având în vedere că în România homosexualitatea este încă un subiect tabu, te-ai gândit la reacţiile pe care o să le primeşti de aici?

Nu, nu m-a interesat niciodată asta. Nu e nici primul personaj gay pe care îl joc. Am o atitudine protolerantă şi nu mă interesează ce crede lumea despre lucrul ăsta. Ştiu că am crescut într-o societate homofobă, dar am avut noroc să am nişte părinţi deschişi la minte care să mă înveţe că nu este absolut nicio problemă cu orientarea sexuală a unei persoane. Tocmai ce au văzut filmul acum câteva zile şi le-a plăcut la nebunie.

   

Tu ce ai învăţat după acest rol?

Că trebuie să fii autentic şi adevărat, cu tine ca persoană, în primul rând, şi mai ales ca actor, dacă practici meseria asta. Am avut norocul să lucrez cu nişte oameni care sunt foarte pasionaţi de ceea ce fac şi am învăţat multe de la ei referitor la ce înseamnă să faci un film, să nu trădezi procesul, să te concentrezi asupra poveştii pe care vrei să o spui şi să fii cât mai autentic şi mai organic în direcţia asta. M-a ajutat pe mine mult ca actor, dar bineînţeles şi ca persoană, pentru că am câştigat prieteni foarte buni din filmul ăsta, ceea ce nu întâlneşti foarte des.

image

FOTO Cinemagia

Ai observat o diferenţă între modul în care lucrează echipele din afară faţă de cum lucrează cele din România?

Da, este o diferenţă, dar este o diferenţă impusă. Oamenii ăia au reglementate foarte multe lucruri, sunt organizaţi în sindicate care le protejează drepturile. Şi lucrurile astea bineînţeles că le simţi pe set pentru că ţi se creează absolut toate condiţiile ca tu să poţi să livrezi ceea ce ţi se cere. Lucrul ăsta l-am simţit din prima zi în care am ajuns acolo. Vorbesc de la zilele pe care le-am petrecut în fermă, până la lucruri de care aveam nevoie de platoul de filmare.

„God’s Own Country“ este comparat în presa internaţională cu „Brokeback Mountain“. Te aşteptai la o reacţie atât de pozitivă?

Ne onorează comparaţia asta, îţi dai seama. „Brokeback Mountain“ este un film superb, numai că sunt două filme total diferite, cu problematici diferite. Dacă în „Brokeback Mountain“ ai două personaje care nu sunt confortabile cu sexualitatea lor, şi-o descoperă, sunt căsătoriţi amândoi cu femei şi au probleme despre cum cred ei că o să le privească lumea relaţia, aici nu se pune niciodată problema despre asta. Ambele personaje sunt confortabile cu cine sunt, este o poveste despre a te lăsa să iubeşti şi să fii iubit înapoi, despre vulnerabilitate până la urmă. 

Care a fost cel mai greu lucru în ceea ce priveşte acest rol?

Lucrul la fermă, cu totul. Mi-am dat seama cât de greu e să fii fermier. Oamenii care au o fermă nu au absolut deloc timp liber, nu au weekend-uri, nu au zile libere, nu au vacanţe. Şi nu sunt numai fermieri, sunt şi zidari, mecanici şi toată munca asta fizică pe care am făcut-o acolo mi s-a părut cea mai grea parte din toată pregătirea şi din tot filmul.

Faptul că „God's Own Country“ a fost apreciat de critici ţi-a adus proiecte mai mari? Ai simţit o schimbare?

Am simţit o schimbare în sensul în care îmi sună telefonul mai des şi primesc mail-uri mai multe. Da, s-au întâmplat foarte multe de când a ieşit filmul ăsta. Este un punct foarte important în cariera mea, filmul ăsta m-a ajutat foarte mult ca vizibilitate şi să ma dezvolt ca actor.

De ce ar trebui românii să meargă să vadă filmul?

Cred că ar trebui să meargă să-l vadă pentru că este un film despre speranţă, este o poveste foarte frumoasă de dragoste între două persoane care aparent vin din două lumi diferite, dar de fapt au atât de multe lucruri în comun. Sper să le redea speranţa în dragostea adevărată, că despre asta e vorba în film.

Ai primit până acum vreo reacţie, de aici sau din afară, din partea comunităţii LGBT?

Da, am fost şi la o grămadă de festivaluri LGBT. Am fost la Inside Out, Toronto, Outfest în L.A., NewFest în New York ş.a.m.d. Comunitatea a primit foarte bine filmul şi cred că este un an foarte bun pentru filmele queer, cum nu s-a mai întâmplat până acum. Din feedback-ul pe care l-am primit, comunitatea cred că avea nevoie de un film precum „God’s own country“ pentru că este un film despre speranţă şi de cele mai multe ori filmele cu tematică queer se termină cu o tragedie. Era nevoie de un film cu happy end.

Ce părere ai despre Coaliţia pentru Familie?

Cred că ar trebui să se ocupe de lucruri cu adevărat importante pentru familie, cum ar fi abandonul şcolar, familiile monoparentale, copiii care sunt părăsiţi de părinţi pentru a pleca să muncească în străinătate, în niciun caz cu referendumul ăsta care este total inutil şi costisitor şi care, de fapt, instigă la ură şi intoleranţă.

În vara acestui an ai apărut şi într-un film american, „The Saint“, în care joacă şi Roger Moore. Scopul tău este să ajungi un actor celebru la Hollywood?

Scopul meu, ca actor, este că creez personaje cât mai autentice şi să spun poveşti. Pentru asta m-am pregătit, asta fac şi asta ştiu să fac. Încerc să le iau moment cu moment, pentru că s-ar putea să sar nişte etape dacă încep să mă gândesc unde vreau să ajung. Vreau să lucrez mai mult în film, vreau să fac şi teatru, dar le iau moment cu moment şi văd unde mă duce. Mi s-au întâmplat multe anul ăsta. Am acum un agent la Londra, am unul în L.A., primesc scenarii, citesc, mi se propun lucruri. Vreau să o iau încet şi să-mi construiesc cariera.

Cum vezi ce se întâmplă acum la Hollywood, în contextul şirului de acuzaţii de hărţuire sexuală? Tu te-ai confruntat vreodată cu aşa ceva?

Am auzit de situaţii de hărţuire sexuală şi la noi în ţară din partea unor regizori către colegele mele actriţe şi am asistat la momente de hărţuire verbală şi fizică la multe repetiţii. Nu ştiu dacă este o practică, un obicei, dar lucrurile astea se întâmplă şi nu cred că e OK să fie aşa. Cred că lucrurile se pot întâmpla şi într-un context civilizat. Oamenii au devenit în ultima perioadă mai vocali pentru că lumea începe să aspire spre un soi de normalitate. Încurajez lumea să spună atunci când se întâmplă ceva în neregulă într-o instituţie, într-o echipă, pentru că nu este OK şi trebuie să se ia atitudine.

image

FOTO Facebook

   

Te-ai gândit vreodată la un rol pe care ţi-ar dori să-l joci?

Da, vreau foarte mult să-l joc la un moment dat pe Platonov din „Piesă fără titlu“ a lui Cehov. Am avut ocazia în facultate să lucrez puţin pe acest personaj şi mi-a rămas acolo undeva. 

Care e cel mai preţios lucru pe care l-ai învăţat în facultate?

Să fii adevărat şi sincer cu tine şi să nu trădezi, că dacă minţi se vede imediat. Ca actor tu nu înveţi să minţi, ci să spui adevărul. Şi cu cât eşti mai sincer cu tine, cu atât reuşeşti să depăşeşti acea barieră şi oamenii încep să te creadă realmente.

Pe tine ce te-a împins spre teatru?

Cred că m-am hotărât în liceu. Am făcut un liceu cu profil de Matematică-Informatică ca părinţii mei şi fratele meu mai mare. Şi la un moment dat, prin clasa a X-a, am descoperit că există un cerc de teatru şi am început să mă duc la el, după ceva timp mi-am dat seama că pot să şi chiulesc de la ore ca să mă duc la teatru şi m-am cam îndrăgostit de chestia asta. Eu cumva eram un performer de când eram mic. Şi în clasa a XII-a am zis „OK, sigur asta vreau să fac“. A urmat o perioadă puţin ciudată cu părinţii mei, care nu au fost de acord să fiu actor, ne-am certat o perioadă destul de lungă până într-un punct în care au văzut că sunt chiar hotărât şi din momentul ăla m-au susţinut până la capăt şi în continuare mă susţin şi sunt foarte mândri de ce fac. Eu i-am înţeles cumva, că totuşi eram un adolescent şi mulţi adolescenţi trec prin toane şi înţeleg de ce a trebuit să fie cumva siguri că asta îmi doresc şi că nu glumesc, nu e doar o fază prin care trec. Există inconsistenţă în această meserie, există întotdeauna un risc să nu ai proiecte. Ai perioade în care eşti foarte aglomerat şi perioade în care nu faci absolut nimic. Dar în perioada aia în care nu faci nimic şi aştepţi să-ţi sune telefonul trebuie şi atunci să încerci totuşi să fii pregătit, să fii încălzit, să citeşti, să repeţi, să te dezvolţi, să te preocupe în continuare. 

Ai avut vreodată un impas în profesie?

Le-aş putea numi impasuri momentele în care a trebuit să-mi găsesc alt job ca să-mi plătesc facturile şi m-am apucat să aduc maşini second hand din Germania sau să lucrez ca barman sau ca ospătar şi îţi dai seama că te amărăşti, că ştii că vrei să lucrezi, ştii că eşti actor şi asta vrei să faci. Şi la un moment dat, de fiecare dată când mi-am dat seama că job-ul îmi ocupă mult prea mult timp şi deja nu mă mai concentrez pe meseria mea, am renunţat la job şi m-am întors la actorie şi am încercat să mă preocup mai mult. Am lucrat aproape cinci ani şi în casting şi am învăţat foarte mult din experienţa asta, ca proces şi ce se întâmplă în spatele camerelor. Ca actor intri în camera de casting şi ai emoţii, uneori ratezi probe din cauza emoţiilor, pentru că ai 5 minute să dai tot. Dar fiind de partea cealaltă a camerei, am învăţat foarte multe de la colegii mei actori care luau probele şi mă gândeam ce au făcut ei ca să obţină proba şi am început să-mi dezvolt o conduită despre cum să mă prezint la casting, iar asta m-a ajutat.

Este vreun rol pe care ţi l-ai dorit foarte mult şi nu ai luat castingul?

Primul lucru cu care trebuie să se obişnuiască un actor este cu respingerea şi să încerce să n-o ie personal, pentru că de multe ori te duci la probă şi poate nu eşti potrivit pentru rolul ăla sau poate regizorul avea altceva în minte. Am învăţat să tratez toate probele cu profesionalism, să mă duc să dau tot ce pot eu în momentul ăla şi apoi dacă iese – bine, dacă nu - iarăşi bine. OK, am o miză la fiecare casting la care mă duc, dar încerc să nu fiu dezamăgit dacă nu iau proba, pentru că altfel aş pica în depresie.

Care e cel mai greu lucru pentru un actor?

Să „keep your sh*t together“. (Râde) E delicat, pentru că de multe ori, mai ales când lucrezi destul de intens, îţi iei psihicul şi dai cu el de toţi pereţii şi devii foarte vulnerabil. E important ca după un proiect să ai şi o perioadă de decompresie, în care să laşi toate lucrurile alea la o parte, să poţi să respiri, să poţi să fii un om cu preocupări normale. Cred că asta e cel mai greu, să-ţi ţii capul pe umeri. De multe ori se pot întâmpla lucruri care să te deturneze de la drumul tău.

image

Alec Secăreanu, alături de Paul Ipate, în piesa „Fight Club“ FOTO Facebook

Te-ar putea interesa:

Un „proiect nebunesc“ al lui Erdogan face valuri pe Bosfor

Mister cu privire la scopul tactic al uneia dintre cele mai ciudate arme dezvoltate de către Rusia: o super-torpilă nucleară

VIDEO Cum a fost împuşcat militarul nord-coreean în timp ce încerca să fugă în Coreea de Sud. Imagini surprinse de camerele de supraveghere de la graniţă

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite