INFOGRAFIE Un nou „măcel“ marca Tarantino

Jamie Foxx, într-o scenă emblematică pentru „Django dezlănţuit“ FOTO: outnow.ch

Dacă v-a plăcut „Inglourious Basterds“/ „Ticăloşi fără glorie“, atunci veţi fi mulţumiţi de cel mai recent film al regizorului Quentin Tarantino, „Django Unchained“/ „Django dezlănţuit“, pe care-l puteţi vedea de mâine în cinematografele noastre.

Tarantino spune despre cel mai recent lungmetraj al său că nu e un western, ci un „southern“, pentru că acţiunea nu se petrece în Vestul sălbatic, ci în Sudul la fel de sălbatic, al sclaviei şi al plantaţiilor de bumbac. Oricum l-am numi, filmul este unul care împrumută stilistica unui western şi citează, ironic şi admirativ totodată, din alte pelicule de acţiune, multe de serie B. Aşa cum de altfel face Quentin Tarantino în mai toate filmele sale.

Povestea în sine e simplă: un vânător de recompense, Schultz (Christoph Waltz), răscumpără un sclav, Django (Jamie Foxx), să-l ajute să-i găsească pe nişte indivizi pe capul cărora se pusese o sumă de bani. Acesta din urmă se dovedeşte a avea un talent înnăscut de pistolar şi cei doi rămân parteneri. După ce colaborează cu succes ca vânători de recompense, Schultz îl ajută la rândul lui pe Django să-şi găsească şi să-şi salveze soţia, vândută unui mare latifundiar din zonă. (Pe soţie o cheamă Broomhilda, că avusese o stăpână nemţoaică, şi Schultz, el însuşi de origine germană, e impresionat să regăsească pe tărâm american vechea legendă din ţara lui natală, în care Broomhilda trebuie salvată de Siegfried.)

OMORURI ŞI UMOR NEGRU
Desigur, pentru că vorbim de Quentin Tarantino, asta nu e tot. Avem în plus împuşcături din belşug, sânge şi bucăţi de carne care sar din corpurile lovite de glonţ şi o groază de scene „tari“, nerecomandabile celor slabi de înger. Totul, topit în umor şi în dialoguri savuroase.
Pe scurt, un „Inglourious Basterds“ translatat în America pistolarilor. Acelaşi tip de umor negru, aceleaşi carnaje, acelaşi joc al aparenţelor. Inclusiv acelaşi tip de situaţii tensionate, care par să se rezolve, dar pe care un amănunt le face să se transforme în măceluri incontrolabile (aşa cum e scena cu cartonaşele pe frunte, din „Ticăloşi fără glorie“).

Îl ţineţi minte pe Hans Landa, colonelul acela extrem de politicos şi care cere un pahar cu lapte, dar care e un sângeros şi fără scrupule „vânător de evrei”? Christoph Waltz e, în „Django Unchained“, la fel de politicos şi de amabil la prima vedere, dar de fapt o redutabilă maşină de ucis.

ROL ÎN ROL
De data aceasta, jocul aparenţelor e şi numit şi explicat în film. Schultz îi spune la un moment dat lui Django că trebuie să joace de fiecare dată un rol şi-l şi învaţă cum să nu iasă din personajul pe care-l interpretează. Tarantino ne face, desigur, cu ochiul, trimiţând la relaţia regizor-actor şi la felul cum lui însuşi îi place să joace roluri. Să joace şi să se joace, ca de obicei.

INFO
„DJANGO UNCHAINED“/  „DJANGO DEZLĂNŢUIT“
Regia: Quentin Tarantino
Distribuţie: Christoph Waltz, Jamie Foxx, Leonardo DiCaprio, Samuel L. Jackson, Kerry  Washington