Genisys este Skynet

HARABABURĂ Noua producţie dedicată războiului dintre oameni şi maşini, „Terminator: Genisys“, dă peste cap tot ceea ce ştiam până acum, lăsând mai degrabă un gust nesatisfăcător.

Primele două filme ale seriei „Terminator“, regizate de James Cameron în 1984 şi 1991, sunt considerate, pe bună dreptate, ca fiind printre producţiile de referinţă ale science fiction-ului cinematografic; aceasta şi, probabil, pentru că scenariul aceluiaşi Cameron combină două dintre temele fundamentale, de mare impact, ale genului: călătoria în timp, implicit paradoxurile temporale rezultate de aici, şi inteligenţa artificială, mai precis conflictul dintre oameni şi propria lor creaţie. În plus, cele două filme sunt revoluţionare şi ca filme de acţiune şi în ce priveşte efectele speciale, mai ales „2“-ul.

Până acum, pentalogie

În mod surprinzător, deşi scenariul lui „Terminator 2: Judgment Day“ părea să lămurească totul şi să nu mai lase loc de vreo continuare, în 2003 ne-am trezit cu un „Terminator 3: Rise of the Machines“, care anula fără menajamente tot ceea ce se construise în „2“. Dacă acesta a mai fost totuşi pasabil, nu acelaşi lucru se poate spune despre reinstalarea francizei din 2009, „Terminator Salvation“ (singurul fără prezenţa lui Arnold Schwarzenegger), regizată de neinspiratul McG, care poate fi considerată un eşec (deşi se bucura de prezenţa lui Christian Bale în rolul lui John Connor).

Filmul este mai mult o cronică din războiul din viitor dintre oameni şi maşini, lipsindu-i călătoriile temporale şi chiar prezenţa Terminatorilor. Trilogia a devenit astfel tetralogie, iar aceasta devine acum pentalogie, odată cu „Terminator: Genisys“, intenţionat ca punct de plecare al unei noi trilogii. Aşteptările fanilor erau mari, ţinând cont şi de insuccesul filmului din 2009, şi se poate spune că „Genisys“ posedă atât calităţi, cât şi defecte; din păcate, acestea din urmă sunt covârşitoare faţă de părţile bune.

Arnold se întoarce

Evident, principalul atu este revenirea lui Arnold Schwarzenegger în rolul unui T-800, desigur aflat de partea binelui, adică a oamenilor. Arnie are acum 67 de ani şi scenariştii nu îl întineresc deloc, găsind o modalitate de a justifica uzura pielii cyborgului (ţesut organic, de!). Principalele momente de umor ale peliculei sunt, de altfel, cele în care actorul îşi parodiază sau face aluzie la replicile sale clasice din primele două părţi.

Un alt punct important de interes este şi folosirea din nou pe scară largă a călătoriilor temporale şi a paradoxurilor implicate (chiar pe scară prea largă, pentru că vom vedea că aici stau şi principalele hibe ale peliculei), ceea ce până la urmă constituia „sarea şi piperul“ filmelor din seria „Terminator“, pentru că punea mintea privitorului la contribuţie. Aş mai adăuga la „bile albe“ prezenţa într-un rol secundar savuros, al poliţistului O’Brien, a lui J.K. Simmons, actor de cursă lungă recompensat recent cu un Oscar pentru „Whiplash“.

Peste doi ani vine Armageddonul

Dincolo de toate imperfecţiunile filmului, ceea ce este cu adevărat deranjant este că scenariul aruncă în aer absolut tot ceea ce ştiam din precedentele pelicule, fără a oferi însă nicio justificare plauzibilă pentru aceasta. John Connor nu mai este acum liderul Rezistenţei umane din viitor, ci a devenit un fel de super-Terminator, fiind transformat astfel de Skynet pentru a trece de partea lui. Sarah Connor este antrenată pentru a lupta împotriva maşinilor încă de la vârsta de 9 ani, când şi-a pierdut părinţii şi a fost crescută de Terminatorul bun, interpretat de Arnold. Apocalipsa (Ziua Judecăţii) nu mai are loc în 1997, ci în 2017, fiind declanşată de lansarea aplicaţiei Genisys, care-şi propune să unească într-un singur software toate device-urile de pe planetă.

Practic, sunt aruncate la gunoi, nu mai există, trebuie uitate toate filmele începând cu al doilea, dar şi cea mai mare parte din primul. Nu mai rămâne valabil decât faptul că în anul 1984 sunt trimişi din viitor o maşină de ucis şi un soldat uman, cu scopul de a o elimina, respectiv de a o proteja pe Sarah Connor (de altfel, secţiunea aceasta a filmului copiază fidel secvenţele introductive din „Terminatorul“ de acum 30 de ani). Problema este că, dacă paradoxurile temporale sunt luate la bani mărunţi, nu funcţionează nimic, spre deosebire de primele două părţi, unde totul era impecabil. Călătoriile şi paradoxurile temporale sunt probabil cea mai ofertantă parte a SF-ului, nu este locul acum de detalii, şi este păcat că „Terminator: Genisys“ face din tot ceea ce s-a construit până acum o salată. Eroii pleacă din 1984 în 2017 pentru a împiedica sfârşitul lumii – unde se confruntă şi cu maleficul acum Connor – şi, reuşind să schimbe nu atât trecutul cât viitorul, totul se duce spre un happy-end stupid, în dispreţul complet al rigorii şi al logicii temporale.

Unde-i Sarah de altădată?

Important în „Terminator“ nu este John Connor, importantă este Sarah Connor, şi realizatorii înţeleg asta, din moment ce nu se sfiesc să-l transforme pe fostul Mesia al umanităţii într-un T-1000 mai performant (Jason Clarke nu-i rău în rolul grotesc al monstrului). Din păcate, distribuirea rolurilor principale, cu excepţia lui Schwarzenegger, nu-i ajută: Emilia Clarke (afirmată până acum doar cu „Urzeala tronurilor“) nu convinge ca Sarah Connor, fiind departe de interpretările legendare ale Lindei Hamilton (partenera lui Cameron la acea vreme), iar Jai Courtney (Eric din „Divergent“&„Insurgent“), în rolul lui Kyle Reese, joacă prost un personaj oricum prost scris.

„Urzeala tronurilor“ (2011-2) este şi cel mai recent efort în televiziune al regizorului Alan Taylor, cu o îndelungată carieră în acest mediu. Cred că conformismul devenit a doua natură este ceea ce-l împiedică pe Taylor să speculeze momente din scenariu care puteau fi realizate ori în cheie parodică, ori ca aluzii subtile. De exemplu, secvenţa în care Connor îi spune lui Reese: „Vino cu mine, să luptăm pentru Skynet“ pare o parodie, cred inconştientă, la situaţia care-i implica, în „Star Wars“, pe Darth Vader, Luke şi Împărat; de data aceasta, însă, replica lui Connor către Reese nu mai este „eşti fiul meu“, ci „eşti tatăl meu“! Mesajele pe care Sarah şi Kyle adulţi le transmit lui Kyle copil (deşi nu au bază, nici ştiinţific, nici ca logică temporală) mi-au amintit de „La jetée“ al lui Chris Marker şi de „12 Monkeys“, probabil fără rost.

Info

Terminator: Genisys (SUA, 2015)
Regia: Alan Taylor
Cu: Arnold Schwarzenegger, Jason Clarke, Emilia Clarke, Jai Courtney, J.K. Simmons

3 stele