FOTO VIDEO “NU”: Inteligenţa care a învins o dictatură militară
0
Unul dintre cele mai bune filme care au intrat în cinematografe în ultima vreme, “NU” este o producţie chiliană, cu Gael Garcia Bernal în rolul principal. Limbajul din reclame este pus în slujba unui concept politic.
Foarte bine tensionat, filmul “NU” este, el însuşi, un mod degajat de a spune cu bucurie o poveste tristă. Regizorul chilian Pablo Larain nu a vrut să facă o mărturie încrâncenată a căderii unei dictaturi, ci o poveste credibilă şi emoţionantă despre puterea inteligenţei şi a creativităţii.
Filmul a fost nominalizat la premiile Oscar din 2013, la categoria Cel mai bun film străin.
Scenariul este inspirat din realitatea anului 1988, când, sub presiunea criticilor internaţionale, generalul Augusto Pinochet organiza în Chile un simulacru de referendum. Poporul era chemat să spună “DA”, pentru continuarea regimului de dictatură, sau “NU”. A fost prima dată când opoziţia avea drept de emisie la televiziune, timp de 15 minute.
Între DA şi NU era teroarea. Forţele armate controlau societatea, iar serviciile speciale se ocupau de răzvrătiţi. Puţini oameni ieşeau în stradă, mai ales activiştii radicali, iar manifestările erau repede înăbuşite.
Campania de susţinere a lui Pinochet semăna teribil cu propaganda de dinainte de ’89 de la noi.
Pentru campania opoziţiei, este chemat, “să-şi spună părerea”, fără contract, cel mai bun copywrighter dintr-o agenţie de publicitate, René Saaverda (Gael Garcia Bernal). I se oferă postura de consultant pentru că responsabilii campaniei ştiau că publicitarul este un tip inteligent şi nonconformist, că nu poate fi controlat. René este genul rebel, care merge prin oraş cu un skatebord, care îşi creşte singur băiatul, după ce soţia, o activistă radicală, a plecat de acasă.
Bucuria de a spune NU
René crede că oamenii s-au săturat de teroare şi moarte, că vor speranţă şi bucurie. Cele 15 minute de emisiune la televizor, la care are drept opoziţia, NU trebuie umplute cu bilanţul terorii unei dictaturi militare, ci cu veselie, cu credinţa că se poate trăi într-o ţară liberă. Pune un curcubeu pe siglă şi concepe programul ca şi cum ar fi o reclamă de produs, ca şi cum ar vinde o băutură energizantă.
Campania NU este un manifest DA pentru viaţă, bucurie şi speranţă. Chiar dacă trezeşte reacţii violente în rândul opoziţiei, care consideră atitudinea ca fiind ireverenţioasă, filmuleţele pline de muzică, dans şi culoare au cea mai mare audienţă. Au atât de mare succes la public, încât şefii de campanie ai lui Pinochet schimbă şi ei stilul de abordare, iar serviciile speciale se ocupă de intimidarea lui René şi a colegilor lui. Acesta este semnalul, pentru toată lumea, că se află pe un drum bun şi că dictatorul se simte ameninţat.
Gael Garcia Bernal, un actor mexican şcolit la Londra
Gael Garcia Bernal este un actor incredibil de talentat, lucru pe care l-a văzut şi comisia de selectare a studenţilor de la Central School of Speech and Drama din Londra, care a acceptat primul mexican în celebra şcoală de actorie. A fost premiat încă de la debut, în filmul nominalizat la Oscar, “Amores Perros - Iubiri şi câini” din anul 2000, al lui Alejandro Gonzalez Iñarritu (“Babel”).
A jucat apoi în alt film nominalizat la Oscar în 2001, “Y tu mama tambien - Şi mama ta la fel”, al lui Alfonso Cuaron, dar a acceptat şi roluri în filme americane, ca “Scrisori către Julieta”, în care a jucat cu Amanda Seyfried, sau “Un colţ de Rai”, unde era partenerul lui Kate Hudson.
A lucrat cu regizori celebri, ca Pedro Almodovar, în filmul “La Mala Educacion - Proasta creştere”, din 2004, sau Jim Jarmusch, “The Limits of Control - Fără limite, fără control” din 2009.
Acum filmează pentru “Hands of Stone”, unde joacă împreună cu Robert de Niro. Chiar dacă este un tip scund, are doar 1,7m, Bernal are o faţă inteligentă şi expresivă, dar şi un talent actoricesc formidabil. Pe aceste calităţi s-a bazat şi regizorul Walter Salles când l-a distribuit în rolul lui Che Guevara din deja clasicul “The Motorcycle Diaries - Jurnal de călătorie” din 2004.
Gael Garcia Bernal este mexican şi locuieşte în Argentina, împreună cu logodnica Dolores Fonzi şi cei doi copii, dar se simte cetăţean al întregului continent sud-american. Povestea căderii dictaturii din Chile l-a atras în mod special.
“Cred că ceea ce s-a realizat în acel moment a fost unul dintre cele mai importante şi pure acte de fraternitate înregistrate de democraţie la nivel global. Deşi ştiau că se angrenau într-un proces electoral pe care marea majoritate îl considera a fi fraudulos de la bun început, oamenii au avut încredere că, indiferent de cost, merită să se facă auziţi, odată pentru totdeauna: pentru ei înşişi, pentru părinţii şi copiii lor”, a mărturisit el.
Împreună cu prietenul lui din copilărie Diego Luna (“Milk-Preţul curajului) şi cu producătorul Pablo Cruz, Bernal a fondat compania de producţie Canana Films, care susţine cinematografia mexicană şi sud-americană independentă.
Se încarcă comentariile...
