La avion mai toata industria! Un fel de preTiff, ca tot se poarta preOscarurile, Tudor Giurgiu, cu Oana, dar si cu Paula Hotea şi cu maestra prăjituricilor care venise cu calculatorul în loc de cuptor, şi corsicanul Antoine de la Independenţa Film şi soţii Tarnoveţchi, şi Ruxi Cernat de la Media ori Laura de la AperiTiff. 

La Kar Wai deja nu mai erau locuri şi în primul moment am refuzat şi oferta de a merge la o vizionare cu subtitluri nemteşti, ceea ce, noaptea fiind sfetnic bun, am reevaluat şi am decis să fac un efort (iar mă ajunsese din urmă blestemul foştilor profesori de germană). Aşa că am urmărit atent subtitlurile celorlalte pelicule, ca să-mi reîmprospătez bruma de limbă complicată. Am aflat că omU nu-i un cuvânt comun cu româneasca, însemnând pelicule în original cu traducere scrisă. 

"The Grandmaster", două ore de fericire cinematografică 

Dar există un Dumnezeu al cinefilului pasionat, şi “Grandmaster”, deşi se anunţase în mandarină şi cantoneză, cu tălmăcire autohtonă, s-au “băgat” cele englezeşti. Au fost un pic de mârâieli la Casa de cultură berlineză, dar au trecut repede, pentru că intriga şi ţesătura de mătase fină a maestrului te învăluia de la primul cadru şi nu-ţi mai dădea drumul până la ultima pictogramă a genericului. Două ore şi un pic de fericire cinematografică absolută, cu o coregrafie a artelor marţiale care l-ar fi făcut invidious şi pe Diaghilev, cu o poveste de dragoste, de o subtilitate infinită, cu o cascadă de culori atent şi măiestrit îmbinate. Pe toate le veţi putea savura şi pe marile nostre ecrane de la vară! La câţi ani au durat filmările, merită un bob zăbavă!

"Tărâmul făgăduinţei”

O referire la Bruce Lee apare şi la Gus Van Sant, în "Tărâmul Făgăduinţei"/ "Promised Land", după scenariul şi cu Matt Damon, care, ca si “fratele” de altădată întru statuetă, Ben Affleck, ar fi trebuit să-l regizeze chiar el. Nu ştiu dacă autorul s-a inspirat după tărăşenia de la Roşia Montana, dar seamană ameţitor. O să vedeţi că Roimage-ul a fost foarte pe fază şi are deja premiera peste o săptămână şi la noi. Frances McDormand are mult din Luminiţa Gheorghiu, adică este din rasa marilor interpreţi.

"Paradis"-ul din tabăra cu adolescenţi supraponderali

Ulrich Seidl, care se încăpăţânează să-şi boteze trilogia "Paradis" , deşi e un Infern, a anunţat că va face un film de groază ca şi cum cele de până acum ar fi fost nişte comedii savuroase! “Speranţa”, pentru că până într-acolo merge cinismul autorului, este despre dramele dintr-o tabără de adolescenţi supraponderali, care sunt chinuiţi mai ceva ca în lagărele de tristă amintire, le-aş zice, dacă n-ar fi omniprezente la cinema. Ca şi Haneke, tot un austriac, încearcă să ne demonstreze că Mengele, dacă ar fi trait în zilele noastre, s-ar fi făcut regizor.

Nanouk”, o peliculă sumbră

La Panorama special a deschis o olandeză cu nume de film mut "Nanouk (Leopold)" care a demonstrat că are umor pe scena la Friedrichstadtpalast, unde a mărturisit că la producţia precedentă n-a avut decât 3000 de spectatori. La Berlin deja, cu cel nou, a făcut jumătate. Din păcate, e o peliculă sumbră. Nu ştiu de ce toată lumea care trece printr-o drama cu părinţi bolnavi şi neajutoraţi, trebuie s-o şi ecranizeze şi să mai adauge şi detalii stânjenitoare şi neapărat şi un incident gay. 

Polonezul care a deschis competiţia “În numele...” e oarecum un amestec de “După dealuri” la masculin şi viitorul în care cred cu tărie, “Cu un pas în urma serafimilor”, pentru care a venit, ales, la Berlinală, pentru un pitching (adică o prezentare suficient de convingătoare ca să atragă un coproducător) Daniel Sandu.

Dar despre asta în relatarea viitoare că fug acum să-mi locul la margine în sala de proiecţie!