Doi fraţi pătaţi

Billy Crudup revine spectaculos în rolul „fratelui bun“ din „Blood Ties“

RETRO O copie nereuşită a marilor filme americane din anii ’70 produce actorul francez Guillaume Canet, în calitate de regizor al filmului „Legături de sânge“, cu Clive Owen şi Billy Crudup în rolurile a doi fraţi de sânge.

Guillaume Canet este, în primul rând, un înzestrat actor francez; vezi splendidul „Jeux d’enfants“, din 2003, în regia lui Yann Samuell, unde făcea echipă – amândoi fiind, la acea vreme, cvasi-necunoscuţi – cu aceeaşi Marion Cotillard, pe care o dirijează acum, devenită între timp partenera sa de viaţă. De la un moment dat (mai exact din 2002, dacă ne referim la lungmetraje), el a început să regizeze filme, cu un succes destul de rezervat.

„Legături de sânge“ / „Blood Ties“ este cel de-al patrulea lungmetraj al său şi primul vorbit în engleză, turnat în New York şi realizat în coproducţie cu studiourile americane. Pelicula este, de fapt, un remake după un film francez din 2008, regizat de Jacques Maillot, în care Guillaume Canet a interpretat unul dintre rolurile principale, alături de François Cluzet.

Remember anii ’70

Nu este greu de ghicit ce a intenţionat Canet cu acest „Legături de sânge“, a cărui acţiune este plasată în Brooklyn-ul (cartier newyorkez) anului 1974: să facă un film cu poliţişti şi mafioţi, dar unul „greu“, cu conţinut, aşa cum nu prea se mai fac acum, dar se făceau în acea vârstă fastă a cinematografului american care au fost anii ’70, chiar o parte din anii ’80. În spatele filmului se află, de altfel, un alt nume, cel al regizorului newyorkez James Gray, reputat pentru reînvierea acestui gen de film, în producţii precum „Little Odessa“ (1994), „The Yards“ (2000) sau „We Own the Night“ (2007).

Gray apare pe genericul „Legăturilor de sânge“ în calitate de producător executiv şi de coautor al scenariului, alături de Canet însuşi. Un alt indiciu este distribuirea, în rolul tatălui celor doi fraţi, a reputatului actor american James Caan (74 de ani), celebru pentru partitura lui Sonny Corleone din seria „Naşul“ (dar distribuit şi de Gray în „The Yards“).

Regie de suprafaţă

Acestea fiind spuse, rezultatul este că, din păcate, pariul nu îi reuşeşte lui Canet. Toate ingredientele sunt la locul lor, dar niciodată filmul nu îţi dă impresia că asişti la vreuna din marile secvenţe turnate, la vremea lor, de Scorsese, Coppola, Cimino sau De Palma, care-s evident modelele actorului cu veleităţi de regizor. Este clar că francezului îi lipseşte „greutatea“ regizorală necesară, rămâne în primul rând un actor (nu e cazul unor Clint Eastwood sau Robert Redford, cu o carieră regizorală cel puţin la fel de valoroasă ca cea de actor).

O situaţie oarecum similară, de film „nestrunit“ de o mână regizorală fermă, este cea a recentului „The Two Faces of January“ / „Jocul dragostei şi al morţii“, cu o poveste interesantă (după Patricia Highsmith), dar în care regizorul Hossein Amini, la bază scenarist, debutant în regie, este complet depăşit de situaţie şi de lucrul cu vedetele din distribuţie.

Vocea sângelui

„Legăturile de sânge“ din film sunt complexe şi pe mai multe paliere. Ca în „Om bogat, om sărac“, este vorba de doi fraţi, unul „bun“, altul „rău“: unul ajunge poliţist, celălalt infractor şi după gratii, eliberat condiţionat după nouă ani. Frank (Billy Crudup), poliţistul, încearcă să-l ajute pe Chris (Clive Owen), dar de multe ori cei doi intră în conflict deschis, fără a se menaja unul pe celălalt.

În acelaşi timp, Frank îl bagă la închisoare pe concubinul fostei sale iubite, Vanessa (Zoe Saldana), şi reia legătura cu aceasta. Chris are doi copii cu imigranta italiană Monica (Marion Cotillard), acum narcomană şi prostituată, şi începe o relaţie „proaspătă“ cu candida Natalie (Mila Kunis). Morala este că, până la urmă, „vocea sângelui” nu dispare şi cei doi se vor sprijini unul pe altul în momentele decisive.

Distribuţie ofertantă

Problema nu este că povestea este previzibilă, nu ne-ar deranja să vedem nişte scene de urmărire sau de conflicte interfamiliale (frate cu frate sau copii cu părinţi) cu adevărat bine realizate. Însă, aşa cum spuneam, din niciuna din secvenţe nu transpare dramatismul pe care, în mod evident, felul în care a fost gândită în scenariu îl presupunea – aşadar, filmul nu e „strunit“, e scăpat din mână de regizor. Până la urmă, senzaţia aproape permanentă este de trenare şi de plictiseală.

Mai degrabă prezintă interes distribuţia filmului: britanicul Clive Owen într-o postură atipică, newyorkezul Billy Crudup, pe care nu l-am mai văzut de mult (departe însă de „Almost Famous“ sau „Big Fish“, cu toate eforturile evidente), franţuzoaica Marion Cotillard, o prostituată cu accent italian.

Există şi alte „legături de familie“: Cotillard (distribuită, şi ea, de James Gray în rolul principal din cel mai nou film al său, „The Immigrant“, din 2013) e, cum spuneam, partenera lui Canet şi, din 2011, mama fiului său; ea a jucat, în 2004, ca soţia lui Crudup în „Big Fish“, iar alături de Matthias Schoenaerts (aici Scarfo, partenerul Vanessei) a strălucit în „De rouille et d’os“ (2012), puternicul film al lui Jacques Audiard.

Info

Legături de sânge / Blood Ties (Franţa-SUA, 2013)
Regia: Guillaume Canet
Cu: Clive Owen, Billy Crudup, Marion Cotillard, Mila Kunis, Zoe Saldana, James Caan, Lili Taylor
Rulează la: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

3 stele