„Cel mai mare spectacol de pe faţa Pământului“ e o formulă care s-a aplicat deseori în lumea showbizului (exact aşa se numea un film al lui Cecil B. DeMille din 1952, despre spectacolul de circ). Pare că ea se potriveşte perfect şi celui mai recent film al mult-apreciatului regizor de origine mexicană Guillermo del Toro, intitulat „Pacific Rim“ (tradus la noi „Cercul de foc“, complet fără sens).

Nu alta a fost intenţia declarată a autorului filmului, care a spus în numeroase interviuri că îşi doreşte cu această producţie să rea-lizeze ceva care nu s-a mai văzut în sala de cinema, cel puţin la nivel vizual. Reperele cele mai recente care ne vin în minte după o astfel de declaraţie sunt filmele „Matrix“ (1999), al Fraţilor Wachowski, şi „Avatar“ (2009), regizat de James Cameron, fiecare reprezentând un fenomen durabil din momentul premierei.

Din abis

„Din Oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic“, spunea un cântecel pentru copii de pe vremuri. De data aceasta, în filmul lui Del Toro, din oceanul respectiv nu mai ies peştişori inofensivi, ci nişte monştri din ce în ce mai distrugători, ale căror forţă şi brutalitate depăşesc orice imaginaţie. Primele lor atacuri distrug câteva dintre cele mai cunoscute oraşe din bazinul Pacificului.

Sigur, ne putem gândi – ca posibilă sursă – la filmul SF „Abisul“, realizat de
James Cameron în 1989, care muta scena întâlnirilor cu extratereştri din spaţiul cosmic în cel suboceanic, dar aici e vorba de altceva. Treptat, oamenii realizează că zona respectivă este de fapt un loc de trecere spre o altă lume, un culoar prin care ajung pe Pământ fiinţe din altă dimensiune.

Maşini versus monştri

Ingeniozitatea umană este pusă la treabă, conflictele dintre naţiuni sunt abandonate şi în scurtă vreme oamenii creează nişte maşini de luptă uriaşe, de formă umană, singurele care se pot confrunta în mod eficient cu teribilele creaturi. Nu este vorba despre nişte roboţi, pentru că aparatele respective sunt coordonate de câte un om aflat în interiorul acestora, practic un pilot (dar şi un luptător) de elită.

Filmul redă confruntarea finală dintre oameni şi aceşti reprezentanţi ai unei rase extraterestre, ale cărei scopuri rămân permanent obscure (deşi se presupune că vor să ne ocupe şi să ne exploateze planeta).

Poveste inexistentă

Din punct de vedere vizual şi al tehnologiei efectelor speciale, pariul lui Guillermo del Toro este unul reuşit. Filmul acesta se cere văzut în cele mai bune condiţii tehnice, pe un ecran IMAX, nu are sens altfel.

Nu îi va plictisi nici pe cei complet neinteresaţi de cursa perfecţionării accelerate a efectelor speciale, în care s-a angajat cinemaul comercial de ceva vreme. Vor ajunge, şi ei, să aprecieze mai mult secvenţele de acţiune, de luptă decât pe cele de dialog sau „psihologice”, considerate, pe bună dreptate, „umplutură“.

Filme ca „Matrix“ sau „Avatar“ aveau, însă, şi o poveste în spate (sau chiar un mesaj ideologic discret). Este ceea ce îi lipseşte total lui „Pacific Rim”, care nu se ia niciun moment în serios. Acesta nu e, până la urmă, un lucru rău, astfel încât neseriozitatea devine atât o calitate, cât şi un defect pentru „Pacific Rim“. ;

Cercul de foc / Pacific Rim (SUA, 2013)

Regia: Guillermo del Toro

Cu: Charlie Hunnam, Idris Elba, Rinko Kikuchi, Ron Perlman

Rulează la:  IMAX Cotroceni