„Din culisele cinematografiei“. Cum a scăpat actorul Constantin Codrescu de teroarea Securităţii

„Din culisele cinematografiei“. Cum a scăpat actorul Constantin Codrescu de teroarea Securităţii

Constantin Codrescu

După ce a fost urmărit ani buni pentru „activitate duşmănoasă la adresa regimului“ şi dat afară din Teatrul Armatei în 1958, actorul Constantin Codrescu a fost nevoit să semneze un angajament cu Securitatea Statului în 1962, însă o întâlnire providenţială cu Leonte Răutu, şeful Direcţiei de Propagandă şi Cultură a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, l-a ajutat să scape de acest coşmar după doar câteva luni.

Ştiri pe aceeaşi temă

21 februarie 1962. Locotenentul de Securitate Nicolae Păunescu redacta un referat prin care propunea recrutarea ca „agent al organelor Securităţii Statului“ pe Constantin Codrescu, actor la Teatrul pentru Copii şi Tineret din Capitală (viitorul Teatru Mic), întrucât „se manifestă din ce în ce mai vizibil unele aspecte negative în ceea ce priveşte regimul de economii, criteriile de distribuire a unor actori în diferite roluri, precum şi în modul de folosire a forţelor actoriceşti de care dispune teatrul“.

Ofiţerul amintea că actorul Constantin Codrescu „încă din facultate devenise cunoscut ca un element reacţionar“, iar după venirea sa în Teatrul Armatei „comenta în mod duşmănos orice eveniment politic care avea loc pe plan intern şi internaţional“, făcând „propagandă artei şi culturii occidentale şi în special filmelor occidentale“.

De asemenea, acesta era acuzat că „răspândea în rândul colegilor o serie de bancuri reacţionare“ şi că ar fi susţinut „discursuri“ în faţa muncitorilor din teatru şi a celor cu salarii mici, spunându-le că „el dacă n-ar lucra şi la radio ar flămânzi fiindcă cu leafa sa nu poate face faţă scumpetei care creşte din zi în zi“. Pe de altă parte, locotenentul explica că „asupra lui Codrescu Constantin a avut o mare influenţă faptul că după scoaterea din teatru a stat un an de zile fără nicio ocupaţie, nesatisfăcându-i-se cererea de angajare în niciun teatru“, astfel încât  „în prezent adoptă o atitudine justă faţă de muncă şi nu se mai manifestă duşmănos, deşi face parte dintr-un anturaj de elemente duşmănoase“.

„Recrutarea sus-numitului va fi efectuată de către Lt. Păunescu Nicolae şi Cpt. Olar Dionisie – locţiitorul şefului de birou – pe bază de material compromiţător, folosindu-se metoda constrângerii (...) Locul unde se va desfăşura recrutarea va fi sediul M.A.I. unde candidatul va fi adus cu maşina de acasă într-o zi în care nu are repetiţie sau spectacol“, se mai arată în referatul menţionat.

Despre cum a decurs realmente întâlnirea din 28 februarie 1962 a povestit chiar Constantin Codrescu. „Au venit într-o dimineaţă şi m-au dus la sediul Miliţiei Capitalei, unde m-au ţinut ore-n şir. S-a folosit un ton agresiv şi ameninţător. Mi s-au prezentat mai multe acuze, unele de care ştiam, altele de care atunci aflam. La fârşitul zilei, un ofiţer superior a venit şi m-a pus să semnez ceva, că nu o să spun nimănui despre anchetă şi că, la nevoie, o să furnizez informaţii despre persoanele indicate de ei, bineînţeles, duşmani ai regimului. M-au eliberat după 15-16 ore. Semnasem!“, a rememorat actorul, care povestit şi cum decurgeau întâlnirile cu ofiţerul care-l avea în grijă. „Mi se cerea obsesiv să-i dau în scris ce am aflat din viaţa de zi cu zi a teatrului. Nu o dată am relatat adevăruri binecunoscute din viaţa colegilor, deci nimic nou, dar care nu putea mulţumi. Reprezentantul acelei instituţii voia să mă transforme într-un instrument abject, criminal, să fiu îngenuncheat, distrus de sistemul monstruos. La un moment dat, nu am mai putut rezista. La o premieră, a venit la teatru toată protipendada, în frunte cu tovarăşul Leonte Răutu (n.r. -  şeful Direcţiei de Propagandă şi Cultură a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român). Eu îmi terminam rolul în actul al III-lea, aşa că în actul al IV-lea m-am spălat, m-am îmbrăcat şi am ieşit în faţa maşinii lui. Când a apărut Răutu, l-am rugat să-mi ierte îndrăzneala, dar că trebuie neapărat să-i vorbesc într-o problemă de viaţă şi de moarte. Disperarea, lacrimile mele l-au convins şi mi-a spus să prezint la cabinetul său de la Comitetul Central, a doua zi. M-a întâmpinat un tânăr cu prestanţă, tovarăşul Roşianu: Tovarăşul Răutu a fost trimis de urgenţă la Moscova, într-o delegaţie. Mi-a spus despre dumneavoastră şi vă poftesc pentru a rezolva problema. Era extrem de politicos şi de civilizat. M-a condus în birou, unde i-am spus tot ce mi se întâmplase. M-a ascultat cu atenţie când i-am spus că nu pot să mint, să înşel, să distrug vieţile unor oameni nevinovaţi şi că nu există for superior care să mă oblige la un asemenea act pe care îl condamnam cu toată fiinţa, m-a privit cu atenţie, apoi s-a ridicat şi mi-a spus să merg liniştit acasă: Duceţi-vă liniştit, nu o să vă mai deranjeze nimeni, vă promit! M-a condus la fel de civilizat, mi-a strâns mâna bărbăteşte şi s-a ţinut de cuvânt. Din ziua respectivă nu m-a mai terorizat nimeni, niciodată“, a povestit actorul.

372/22.XI.1962

REFERAT
cu propunere de scoatere din reţeaua informativă a agentului „Crăciun“

La data de 9 martie a.c. organele noastre au recrutat ca agent pe numitul CODRESCU CONSTANTIN, actor la Teatrul Tineretului, pentru a stabili cauzele care generează unele nereguli privind organizarea şi desfăşurarea procesului de producţie a teatrului.

Sus-numitul a acceptat bucuros propunerea de a colabora cu organele noastre şi în timpul colaborării s-a dovedit a fi conştiincios. Cu excepţia a două luni cât a fost plecat în provincie pentru filmare, întâlnirile cu el s-au ‘inut săptămânal la început şi la două săptămâni în ultimul timp.

Animat de încrederea pe care organele noastre i-au acordat-o, Codrescu Constantin a devenit mai optimist, mai activ în activitatea sa profesională. El însuşi a afirmat că după scoaterea sa din fostul Teatru al Armatei (pentru atitudini reacţionare) avea impresia că va fi considerat întotdeauna un duşman de clasă, dar că s-a convins că nu este aşa.

Consecinţele faptului că Codrescu Constantin s-a angrenat mai mult în activitatea profesională: actor la teatru şi cinematografie, regizor, instructor al unei brigăzi artistice de amatori, etc. au fost acelea că, în ultimul timp, a început să se scuze din ce în ce mai des că nu poate veni la întâlniri din lipsă de timp, iar în ultimă instanţă să ne roage să renunţăm la această formă de colaborare întrucât îl sustrage de la alte probleme.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că s-a primit ordin de a se înceta legătura cu sus-numitul,

PROPUNEM
Să se aprobe scoaterea din reţeaua informativă a organelor noastre a agentului „Crăciun“ şi clasarea dosarului la Serviciul „Crăciun“, fără angajament.

(C.N.S.A.S. Fond „R“, dosar nr. 36912, f. 29)

A debutat în filmul „Nepoţii gornistului“

Constantin Codrescu a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1951, remarcându-se încă de atunci ca unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale. Actor de mare profunzime, cu o voce caldă, inconfundabilă, a avut o carieră prolifică în teatru şi film.

Pe marile ecrane a debutat cu rolul din „Nepoţii gornistului“ (regia Dinu Negreanu, 1953) şi a continuat cu „Răsare soarele“ (1954), de acelaşi regizor, apoi cu rolul Ghiţă din „La Moara cu noroc“ , filmul lui Victor Iliu selecţionat la Festivalul Internaţional de la Cannes în 1957. Filmografia sa mai include titluri precum „De-aş fi Arap Alb“  (regia Ion Popescu-Gopo, 1965), „Răscoala“ (regia Mircea Mureşan, 1966), „Mihai Viteazul“ (regia Sergiu Nicolaescu, 1971), „Haiducii lui Şaptecai“ (regia Dinu Cocea, 1971), „Bietul Ioanide“ (regia Dan Piţa, 1980), „Capcana mercenarilor“ (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), „Martori dispăruţi“  (regia Dan Mironescu, 1989), „Terente - regele bălţilor“ (regia Andrei Blaier, 1995) sau „Magnatul" (regia Şerban Marinescu, 2004).

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: