„Din culisele cinematografiei“. Povestea filmului „Moromeţii“: sabotat de Titus Popovici, salvat de Elena Ceauşescu

„Din culisele cinematografiei“. Povestea filmului „Moromeţii“: sabotat de Titus Popovici, salvat de Elena Ceauşescu

Elena Ceauşescu

Filmul lui Stere Gulea, una dintre cele mai apreciate pelicule din istoria cinematografiei româneşti, a putut ajunge pe marile ecrane doar datorită intervenţiei ocupantei Cabinetului 2, în competenţa căreia intra şi aprobarea planurilor de producţie anuale ale cinematografiei, după ce scenaristul filmelor „Mihai Viteazul“ şi „Setea“ încercase să blocheze realizarea sa.

Ştiri pe aceeaşi temă

În ciuda popularităţii sale, romanul „Moromeţii”, a cărui primă versiune a volumului întâi Marin Preda a scris-o în 1949 şi a publicat-o în 1955, a fost ecranizată târziu, abia în anii ‘80 ai secolului trecut.

De fapt, până la moartea sa, în 1980, scriitorul şi-a exprimat în repetate rânduri temerile în legătură cu eventuala aducere pe ecran a „Moromeţilor”. În 1976, Marin Preda s-a lăsat cu greu convins şi să accepte ca „Marele singuratic”, un alt roman ce completează saga„Moromeţilor”, să fie transformat într-un lungmetraj. Scenariul l-a scris chiar el, însă filmul lui Iulian Mihu, care a avut premiera pe 26 septembrie 1977, l-a dezamăgit profund. „Mă nemulţumesc şi le consider nereprezentative pentru literatura mea aproape toate secvenţele de flash-back care ilustrează viaţa satului, copilăria şi tinereţea lui Niculae Moromete. De asemenea, modul de relatare a poveştii de dragoste este defectuos, incoerent. Rog să se facă un efort, refilmându-se secvenţele de amintire (sau renunţându-se la unele dintre ele), cât şi adăugându-se unele cadre şi secvenţe care să dea coerenţă povestirii, în miezul ei cel mai dramatic”, nota Preda pe 26 iulie 1976, într-o scrisoare adresată Casei de Filme nr. 4.

Întâlnirea cu Marin Preda

Puţină lume ştie astăzi că filmul ar fi putut fi regizat de Stere Gulea. Un cvasidebutant la vremea respectivă, el l-a cunoscut pe Marin Preda prin intermediul lui Toma Caragiu, aromân ca şi el. „Toma a propus ca eu să fac un film după «Marele singuratic». La ora aceea, Marin Preda era un om care putea decide cine şi ce poate să facă după opera lui şi nu a îmbrăţişat ideea, dar în felul acesta l-am cunoscut şi am fost în preajma lor un timp, până când Caragiu s-a prăpădit. Cât timp era în viaţă Marin Preda, nu mi-a trecut prin minte că pot nădăjdui la ecranizarea «Moromeţilor». El avea alte repere cinematografice, ţinea de altă generaţie, se ducea rar la film. Dar opera lui Marin Preda m-a marcat profund, pot spune că a contribuit la formarea mea. Aşa stând lucrurile, evident că tânjeam să pot face un film după una din cărţile sale”. Astfel, în 1984, la patru ani de la dispariţia lui Marin Preda, Stere Gulea, le-a propus ştabilor cinematografiei ecranizarea primului volum din „Moromeţii”, după un scenariu propriu. Turnarea acestei pelicule a fost una plină de peripeţii. Producţia, care a debutat în ianuarie 1985, a fost oprită mai întâi la sfârşitul lunii februarie, din dispoziţia Suzanei Gâdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, motivându-se oficial că „nu toţi membrii comisiei cinematografice care au citit scenariul au depus referatele cu opţiunea pentru scenariu”, conform unei note a Securităţii Statului, existentă într-unul dintre dosarele dedicate cinematografiei, aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Neoficial, conform aceleiaşi note nesemnate, „realizarea filmului «Moromeţii» a fost oprită datorită intervenţiilor scriitorului Titus Popovici, nemulţumit de faptul că se realizează un film după romanul lui Marin Preda, în regia şi scenariul lui Stere Gulea”. „Scenariul filmului a fost acceptat cu greu, cu scandal, cu opoziţie. Multă lume era pornită – din motive diverse – să nu se realizeze acest film. De-abia aşteptau să-mi rup gâtul. Au existat într-adevăr şi «lucrăturile» lui Titus Popovici. El a fost un romancier promiţător, iar Marin Preda era concurenţa. Titus era membru în Comitetul Central, se bucura de foarte multă influenţă. Culmea, ştiţi care-a fost şansa scenariului? Elena Ceauşescu! Ea era responsabilă cu partea de ideologie. Atunci se făceau nişte planuri de producţie. În toată incultura ei, o fi auzit şi ea de «Moromeţii», aşa că a zis: «Păi, să-l facem p-ăsta»”, a mărturisit regizorul Stere Gulea. Pelicula a avut premiera pe 28 septembrie 1987 şi a fost vizionată de 2.239.554 de spectatori în cinematografe.

„Stere, am vorbit cu Victor şi cred că o să te sune el”

Până la urmă, filmările s-au reluat în vara anului 1985, în satul Talpa-Ogrăzile, judeţul Teleorman, la 45 de kilometri distanţă de Alexandria. Iniţial, Gulea a dorit să filmeze chiar pe locurile unde se petrecea acţiunea romanului, la Siliştea-Gumeşti, tot în acelaşi judeţ, însă configuraţia satului se schimbase enorm de-a lungul anilor şi nu mai avea nimic de-a face cu satul descris de Marin Preda. Regizorului nu i-a fost uşor nici să întocmească distribuţia peliculei. La un moment dat, răspunzând unei întrebări adresate de revista „Cinema”, Marin Preda spunea că l-ar vedea pe Florin Piersic în rolul lui Ilie Moromete. Stere Gulea l-a ales în schimb pe Gheorghe Dinică. Care a refuzat rolul, după ce iniţial îl acceptase. Într-un interviu acordat Eugeniei Vodă în 1999, actorul mărturisea că a regretat enorm decizia luată: „Îl iubeam prea mult pe Ilie şi mi-a fost frică să nu-l stric”. Astfel, regizorul a hotărât să-i ofere partitura lui Victor Rebengiuc, căruia îi revenise iniţial un alt personaj, Dumitru lui Nae. „Poate Dinică l-ar fi abordat altfel pe Ilie Moromete, cu o ironie mai acidă. Însă şi pentru Rebengiuc au început problemele. M-am dus cu ei, timp de două săptămâni, să facem repetiţii în decor, la ţară. Să-i obişnuiesc. Toţi erau orăşeni, habar n-aveau. Când i-am pus să se descalţe şi să umble prin ţărână, mergeau ca pe ouă. Şi condiţiile de locuit erau foarte proaste. În hotelul de la Alexandria te mâncau ţânţarii, de mâncare nu găseai nimic – poate un parizer prăjit la restaurant! Într-o dimineaţă, când ne duceam spre sat, Victor mi-a spus că renunţă la rol. Am fost oarecum şocat şi nu am avut nici o reacţie pe moment. Am lăsat echipa la Talpa, am venit la Bucureşti şi am avut o discuţie cu Leopoldina Bălănuţă, cu care Victor lucrase la Teatrul Mic. După vreo două-trei zile, Poldi m-a sunat şi mi-a zis: «Stere, am vorbit cu Victor şi cred că o să te sune el», ceea ce s-a şi întâmplat. Victor era deja atunci un mare actor. Se gândea: «Oare mă fac de râs?». Spaima actorului de rol e arhicunoscută”, a povestit Gulea. Pe lângă Victor Rebengiuc, în distribuţie şi-au făcut loc şi Luminiţa Gheorghiu (Catrina), Ionel Mihăilescu (Paraschiv), Constantin Chiriac (Nilă), Radu Amzulescu (Achim), Gina Patrichi (Guica), Dorel Vişan (Bălosu’), Mitică Popescu (Cocoşilă), Petre Gheorghiu (Primarul), Florin Zamfirescu (Ţugurlan) sau Ilie Gheorghe (Dumitru lui Nae).

„Cum să doarmă pe prispă? Dar ce? Suntem troglodiţi?”

Filmul a avut probleme foarte mari şi cu cenzura, care au debutat chiar începând cu prima secvenţă filmată. „Cum venea material filmat – eu eram la dracu’, acolo –, primeam telefoane să mă duc la Bucureşti. «Ce e asta? Cum să doarmă pe prispă? Dar ce? Suntem troglodiţi? Cum să n-aibă o pernă şi-o plapumă?» Grija lor era că dormea nefericitul de ţăran român pe prispă. Am adoptat tactica lui Moromete cu fonciirea: nu le spuneam că nu vin. Spuneam: «Vin, sigur, dar mâine am o filmare importantă, nu se poate contramanda». Îşi mai aduceau aminte peste o lună. Şi tot aşa, până când am ajuns să fie tot filmat, în cutii. M-am dus la Mihai Dulea, vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, la vizionare. Când am intrat eu, el a ieşit până la toaletă. Am văzut că avea pe masă romanul deschis. Era la scena cu Poiana lui Iocan, când se discuta despre Rege, despre «ăla micu’». Când s-a întors, a început un fel de joc. El: «Tovarăşu’, e bine, dar scena aceea... Ştiţi care... Ştiţi că acolo...», dar nu spunea până la capăt nimic. Avea, de fapt, o problemă că apărea construcţia «ăla micu’», pentru că s-ar fi făcut trimitere la Nicuşor Ceauşescu. A fost un dans în care el n-avea curajul să spună ce avea în cap, eu mă făceam că nu înţeleg şi, până la urmă, n-a avut ce să facă. Dacă nu aveam perspicacitatea să mă uit în carte, poate mă lua pe nepregătite. Asta era în toamna lui 1986, când l-am închegat. Apoi, a început sarabanda de vizionări care a durat până în 1987. Mi s-a cerut să tai enorm! Am făcut o singură refilmare a unei scene legată de bătaia lui Dumitru lui Nae în pădure, de către legionari. L-au tot văzut, l-au tot văzut, m-au tot chemat, până când, la un moment dat, primesc un telefon de la Secţia de Propagandă: «Unde-i filmul?». «Păi, ce treabă am eu? Nu-l ţin acasă. E la voi, la vizionare!» «Păi, trebuie să iasă». Ceauşeasca întrebase de el!”, a povestit Gulea.

Stenograma din Arhivele Securităţii

La data de 15.01.1985 a intrat în producţie filmul de lungmetraj „Moromeţii“, regia şi scenariul lui Stere Gulea. La sfârşitul lunii februarie filmările au fost oprite din dispoziţia preşedintelui C.C.E.S. (n.r: Suzana Gâdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste), motivându-se că nu toţi membrii comisiei cinematografice care au citit scenariul au depus referatele cu opţiunea pentru scenariu. De la data intrării în producţie a filmului şi până la oprirea acestuia, din fondurile alocate pentru realizare s-a cheltuit suma de 300.000 de lei. Oprirea filmărilor l-a nemulţumit pe regizorul Stere Gulea, care a trimis mai multe memorii la conducerea superioară de partid şi de stat. Printre cineaşti se comentează că realizarea filmului „Moromeţii“ a fost oprită datorită intervenţiilor scriitorului Titus Popovici, nemulţumit de faptul că se realizează un film după romanul lui Marin Preda, în regia şi scenariul lui Stere Gulea.

(C.N.S.A.S. Fond „D“, dosar nr. 208, vol. 2, f. 88)

Reîntâlnindu-mă cu Dinică peste ani, începuse şi el să aibă regrete că a avut o toană care nu a fost benefică pentru cariera lui. Dinică a fost un mare actor, dar, din păcate, în film, n-a avut roluri pe măsura talentului. Spre deosebire de el, Rebengiuc are roluri mari

Stere Gulea
regizor

Marin Preda poate dormi liniştit, cineva l-a înţeles: Stere Gulea. Acest regizor rar are în el cheia universului rural românesc, ruginită de atâta uitare, topită uneori până la dispariţie de nişte mâini nevolnice. Stere Gulea ştie ce-i ţărănul şi prin câte spune şi prin cum spune, şi prin câte nu spune

Paul Anghel
(„Luceafărul“, octombrie 1987)

Regizorul pregăteşte şi a doua parte a „Moromeţilor“

După ani de zile în care a oscilat între a face sau a nu face un film după volumul al doilea al romanului „Moromeţii“, publicat de Marin Preda în 1967, la 12 ani diferenţă de primul, Stere Gulea a scris un scenariu, în vara anului 2015, iar anul trecut s-a numărat printre câştigătorii concursului de scenarii organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei. „Moromeţii II“ a primit o finanţare în valoare de 1.478.314 de lei, iar Gulea spunea că se gândeşte ca o parte dintre actorii care au filmat în „Moromeţii“, în frunte cu Victor Rebengiuc, să-şi reia partiturile în noul film.

Bucuria de a scăpa de „palma lui Fiscuteanu“

Florin Zamfirescu, cel care l-a interpretat pe Ţugurlan în film, îşi aminteşte că rolul jandarmului, pe care l-a jucat Ion „Nino“ Anghel, trebuia să fie jucat iniţial de Ion Fiscuteanu. „A fost bucuria mea cea mai mare că a jucat Nino Anghel. Pentru că eu cu Fiscuteanu eram buni prieteni, căci am fost colegi la Târgu-Mureş. Şi Fiscuteanu avea o palmă grea... Mă gândeam cu groază la filmări, când o veni scena cu bătaia şi spune Ţugurlan: «De ce dai, dom' şef, de ce dai, dom' şef?», ăla mă omoară. Când am aflat că nu ştiu ce s-a întâmplat cu Fiscu de nu a mai venit la filmări, i-am spus lui Anghel: «Nea Nino, te iubesc, că mata dai blând, dai încet». Ţin minte că în film trebuia să apară şi Octavian Cotescu, în rolul primarului, dar din păcate n-a mai apucat“, a povestit Zamfirescu.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: