„Din culisele cinematografiei“. Cum a fost salvată de cenzură scena cu „hăndrălăul“ Ginei Patrichi din filmul lui Mircea Daneliuc, „Probă de microfon“

„Din culisele cinematografiei“. Cum a fost salvată de cenzură scena cu „hăndrălăul“ Ginei Patrichi din filmul lui Mircea Daneliuc, „Probă de microfon“

Mircea Daneliuc şi Tora Vasilescu în  „Probă de microfon“

Deşi a obţinut girul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi pe cel al Comisiei Ideologice a Comitetului Central,  „Probă de microfon“  s-a lovit de obtuzitatea nivelului inferior al cenzurii şi doar intervenţia curajoasă a monteuzei Maria Neagu a salvat o scenă „compromiţătoare“ pentru personajul Luizei, reporter al Televiziunii Române în filmul scris şi regizat de Mircea Daneliuc.

Ştiri pe aceeaşi temă

Anul 1980 a marcat, la 21 aprilie, premiera filmului „Probă de microfon“  de Mircea Daneliuc, una dintre cele mai apreciate pelicule din istoria cinematografiei româneşti. Un film fără un personaj pozitiv, un film care nu face morală şi, de aceea, mult mai interesant, mai ales în contextul epocii respective.

Lungmetrajul spune povestea Luizei (Gina Patrichi) şi a lui Nelu (Mircea Daneliuc), colegi de muncă la Televiziunea Română, ea reporter şi el cameraman, care au totodată şi o relaţie intimă, una destul de cinică, între doi oameni care au văzut şi au auzit multe la viaţa lor. În timpul unei filmări la Gara de Nord o descoperă pe Ani (Tora Vasilescu), o tânără care a fost prinsă fără bilet şi amendată.

Echipa de televiziune porneşte ulterior pe  urmele celei care se dovedeşte a fi o femeie fără serviciu, aflată într-o continuă vânătoare de bani pentru a-şi întreţine fratele alcoolic (Vasile Ichim) şi înconjurată de un anturaj mai mult decât dubios. Nelu se îndrăgosteşte de Ani, dar până la urmă relaţia nu duce nicăieri.

În alte roluri au mai apărut şi George Negoescu (tatăl lui Nelu), Geta Grapă (mama lui Nelu), Maria Junghietu (Gabi), Adrian Mazarache (Sile) sau Victor Hillerim (Biţă). Monteuza Maria Neagu îşi aminteşte că, în ciuda faptului că regizorul scrisese un scenariu cu multe secvenţe interpretabile, acesta a avut destul de puţin de-a face cu cenzura.  „A fost unul din puţinele filme de Mircea Daneliuc, la care, neaşteptat, am avut necazuri mai mici. Înainte de intrarea în producţie însă, lucrurile s-au mişcat greu. Scenariul era gata încă din septembrie 1977. Regizorul l-a propus Casei de Filme 5, care nu l-a acceptat. Peste doi ani, în iunie 1979, decupajul a fost aprobat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, după care, la 1 iulie 1979, filmul a intrat în producţie la Casa de Filme 3. S-a filmat în 34 de zile, în august şi septembrie 1979“, îşi aminteşte monteuza.

„Aprobarea de difuzare internă şi externă a fost semnată de vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Cristea Chelaru. Aşadar filmul a trecut, deşi, ştiam cu toţii, ar fi avut motive să-l oprească. A prins un moment fast. Am legat această aprobare de numele lui Cristea Chelaru. Un om onest, care nu s-a întrecut în «indicaţii» şi «control». Poate de aceea a fost şi scurtă şefia sa la Cultură. «Proba de microfon» a avut premiera înainte de a se legifera toate formele de difuzare internă şi externă. Paradoxal şi frustrant însă, cenzura a venit de mai jos, anume de la conducerea Casei de Filme, când ni s-a cerut eliminarea unei scene cu imaginea unui bărbat tânăr, îmbrăcat sumar, dimineaţa, în camera de hotel a reporterei TV, surprins când aceasta întredeschidea uşa, pentru a vorbi cu operatorul. Scenă cheie pentru film. Am riscat şi am hotărât să ocolesc această cerinţă. Pentru vizionări ulterioare şi copia de premieră, am montat secvenţa, cu alte imagini pe aceeaşi lungime, fără planul compromiţător şi l-am asigurat pe regizor că e posibilă o «şmecherie». Pe care am făcut-o cu ajutorul montajului negativ, după ce a ieşit copia de premieră. Au fost nişte lucrări tehnice complicate, am ţinut cont şi de sunet, de copia pe 16 mm, care urma, şi am salvat o secvenţă. Faptul ar fi rămas necunoscut, dacă nu era relatat, în 1997, de însuşi Mircea Daneliuc, în volumul «Pisica ruptă», unde scrie despre mine: «A făcut o organizaţie subversivă cu monteuzele la laborator; lucrau pe şest, noaptea, nu ştiu când lucrau, au făcut pe dracul ghem, că numai la premiera din Bucureşti a dispărut «hăndrălăul». În celelalte cópii, toate care au plecat în ţară şi afară, exista. Filmul era, practic, întreg. Oameni care îmi erau aproape necunoscuţi au făcut un lucru rar şi admirabil, riscând enorm. Dacă ar fi fost prinşi, e limpede, nu era vorba numai de mia aia nenorocită pe lună sau slujbă, era vorba de agresiunea împotriva Partidului şi cu asta nu se juca nimeni»“, a explicat Maria Neagu.

Figura a ţinut, însă Maria Neagu şi Mircea Daneliuc au fost totuşi la un pas să fie daţi de gol cu ocazia Festivalului de Film pentru Tineret de la Costineşti.  „Ghinionul a fost că o copie de tiraj a ajuns la Festivalul de la Costineşti, în vară, şi colegi ai regizorului, parcă din juriu, au remarcat noua formă a secvenţei, cu tânărul din camera reporterei TV. Daneliuc mi-a telefonat de la mare. Filmul rula în Bucuresti şi când am aflat, preventiv, am mers la cinematograf, în cabina de proiecţie, cu maşinuţa de lipit de la Buftea şi am scos planul buclucaş, spre uluirea proiecţionistului, care nu s-a împotrivit. Mici răzbunări pe cenzori şi pe sistemul de aprobări. Îmi amintesc cozile la cinematograf, bucuria oamenilor care ieşeau de la film şi supărarea şefilor de la Televiziunea Română, pentru modul cum e tratată instituţia lor şi cum transpare personajul reporterei, minunat interpretată de Gina Patrichi. De altfel nici nu s-a permis filmarea în televiziune, locul e marcat doar de o scenă la staţia de autobuz, din vecinătate“, a mai spus Maria Neagu.

De altfel, Mircea Daneliuc, titularul a două dosare de urmărire pe numele obiectivului „Danton“, aflate astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, era în relaţii foarte reci cu Televiziunea Română, fapt relatat şi într-o notă a informatorului  „Românul“ din 10 august 1979.


A fost un film turnat în trei săptămâni, bazat în principal pe capacitatea actorilor de a improviza şi filmat aproape în întregime fără figuranţi, repetiţii sau autorizaţii de filmat în spaţiile publice. N-am avut nicio reţinere la filmare, mi-am propus să rup stilul filmelor, să merg contra curentului,  să merg până în plăsele. Spre stupoarea mea a mers destul de bine. Filmul era o noutate şi pentru ei şi nu reuşeau să înţeleagă. Cenzura nu era un lucru care ucidea. Încercai să te opui şi să lupţi cu ea, să o refuzi. Până la urmă, erau şi sacrificii, filmul ieşea şifonat, zgâriat, însângerat. Dar ieşea!

Mircea Daneliuc
regizor de film

Ideea lui Daneliuc, de a insera răspunsuri la întrebări puse de reporteri, a fost o operaţiune meticuloasă, chinezărie, numită de noi. Am avut o bandă înregistrată în Gara de Nord, unde cei întrebaţi, probabil, se credeau şi filmaţi, dădeau cele mai ciudate răspunsuri, se simţeau competenţi în orice, vorbeau cu greşeli gramaticale

Maria Neagu
monteuză

„Îi sare ţandăra pentru orice fleac şi nu-l iartă niciodată pe cel care l-a supărat“

Republica Socialistă România
Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului, Direcţia I
151/CI/0096156/22 decembrie 1979      Strict Secret / Ex. nr. 1

Către Inspectoratul Municipiului Bucureşti – Securitate –

O sursă a unităţii noastre ne-a relatat următoarele aspecte despre regizorul Mircea Daneliuc. Este unul dintre regizorii talentaţi ai noii generaţii, însă pe cât este de talentat, pe atât este de irascibil, încăpăţînat, foarte nervos (are şi unele ticuri), greu de suportat de către colaboratori. Îi sare ţandăra pentru orice fleac şi nu-l iartă niciodată pe cel care l-a supărat, iar atunci când se aprinde nu se mai poate controla. Soluţiile propuse de el sunt mereu extremiste, nu lasă posibilitatea dialogului şi de aceea câteodată face unele gafe. Doreşte să lucreze, dar să nu fie desconsiderat, răstălmăcit, sau să i se pună piedici de către unii oameni nepricepuţi. Lupta sa cu nepriceperea şi laşitatea unora este însă lipsită de orice tact.

La el dificil este temperamentul, structura caracterului fiind bună - cinstit, crede în ceea ce face, îşi iubeşte ţara, oamenii. O influenţă asupra lui Mircea Daneliuc are şi regizorul Stere Gulea, care reuşeşte să-l mai tempereze uneori. Despre ultimul său film, „Probă de microfon“, directorul Casei de Filme nr. 1, Ion Bucheru, ar fi afirmat că nu i s-ar aproba în comisia de avizare, fapt pentru care Mircea Daneliuc a făcut mare scandal, afirmând că va începe o campanie pe linie de partid împotriva celui de mai sus, care i-a mai făcut dificultăţi la un film. În cadrul proiecţiei la două benzi, Eugen Mandric, directorul Casei de Filme nr. 3, care i-a produs filmul, n-a putut să-l facă pe Mircea Daneliuc să taie unele  secvenţe, acest lucru reuşind foarte uşor prietenii săi prezenţi la vizionare.

Şeful Direcţiei,          Şeful Serviciului

General Maior Tăbăcaru Dumitru      Colonel Nicolae Mihai

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 903, vol. 1, f. 60)

„A afirmat că a fost văzut de Preşedintele ţării, care l-a apreciat pozitiv“

Primeşte: Cpt. Mălureanu Vasile
Data: 19 martie 1980
Sursa: „Petronius“
Dosar nr. 001340/35        STRICT SECRET Ex. nr. 2

NOTĂ

În continuarea informaţiei anterioare privind pe regizorul Mircea Daneliuc, semnalez faptul că din discuţiile purtate în câteva rânduri cu Daniela Codarcea, scenografă la Teatrul „Giuleşti“, care a făcut costumele la filmul „Probă de microfon“, realizat de Mircea Daneliuc, au rezultat următoarele:

Părerea ei este că Mircea Daneliuc are un fond de răutate, fiind tendenţios în prezentarea unor realităţi din ţara noastră. În filmul „Probă de microfon“, caută în mod special aspecte mai sordide, case mai vechi, dărăpănate, în care îşi plasează acţiunea, din convingerea sa că asta este viaţa adevărată.

De asemenea, doreşte să se facă un afiş pentru acest film, în care să apară un aparat de filmat pe o masă cu parizer şi pâine - simbol al sărăciei - eroul filmului fiind reporter T.V. Afişul urmează să fie făcut de graficianul Viorel Popescu. Pe coperta programului acestui film, pe care urmează să-l realizeze Daniela Codarcea, Mircea Daneliuc doreşte să apară poza lui, în spatele unui pat de campanie, care sugerează că s-ar afla în spatele unor gratii. Referitor la filmul „Probă de microfon“, Mircea Daneliuc a afirmat că a fost văzut de Preşedintele ţării, care l-a apreciat pozitiv. În acest context, a completat: „Bine că nu a spus că este extraordinar, căci asta ar fi însemnat că filmul nu a ieşit aşa cum a dorit el“.

Din discuţiile cu Daniela Codarcea, a mai rezultat că Mircea Daneliuc va începe în vară filmările la un nou film, intitulat „Expediţia“, al cărui scenariu îi aparţine. Din fragmentele de scenariu pe care Mircea i le-a povestit, ea a înţeles că şi acest film va avea unele aspecte interpretabile: filmul este dedicat tineretului (o excursie în Deltă a unui grup de elevi câştigători ai unei olimpiade de matematică). Prin modul în care acest grup este condus în această expediţie, se sugerează că cei care conduc destinele tineretului nu ştiu să-l conducă. Unul dintre elevii din grup fiind rugat să recite ceva, ce-i vine repede în minte, a început prin a recita „Tatăl nostru“, după care s-a oprit. În scenariu ar urma să apară şi unele scene erotice, sugerate de un joc, în care unul dintre tineri, legat la ochi, pipăie cu o lingură corpurile unor colege, pentru a identifica persoana. Acelaşi joc s-ar repeta pe ecranul unui televizor, în timpul transmiterii unei emisiuni, ceea ce stârneşte ilaritatea grupului. La intrarea în încăpere a unei persoane din conducerea grupului, televizorul este stins, creând discuţii şi semne de întrebare cu privire la semnificaţia gestului. Conducătorii grupului fac ulterior tentative să stabilească despre ce emisiune era vorba.
În ceea ce priveşte tendinţa sa de a reţine mai mult aspectele negative este elocventă şi recomandarea făcută recent unor persoane din anturajul său, de a viziona filmul polonez „Prezentatorul“ de pe ecrane. Elementul şoc din acest film era faptul că în timp ce se spunea la un difuzor că se sărbătoresc 500 de ani de la înfiinţarea oraşului, care acum are multe blocuri noi, şcoli, grădiniţe, personajul principal intră într-o casă veche şi sordidă.
N.L.

Regizorul Mircea Daneliuc este lucrat prin D.U.I. de I.M.B. - Securitate - . Informatorul are posibilităţi în mediul acestuia, fiind instruit cu aspectele care ne interesează în acest caz. Vom semnala aspectele din această notă la I.M.B. - Securitate - şi Tov. Lt. Cusak Ioan, care coordonează munca de securitate în sectorul cinematografie.

Cpt. Mălureanu Vasile

(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 903, vol. 1, f. 93) 

citeste totul despre: