„Din culisele cinematografiei“. Cum a fost aruncat Florin Piersic din avion, la filmările pentru „Paraşutiştii“

„Din culisele cinematografiei“. Cum a fost aruncat Florin Piersic din avion, la filmările pentru „Paraşutiştii“

Florin Piersic, Valeria Seciu, Dinu Cocea şi Grigore Baştan

După ce a finalizat primele sale şase lungmetraje, toate cu haiduci, regizorul Dinu Cocea a realizat o peliculă de actualitate, cu interpretul lui Anghel Şaptecai în rolul principal şi beneficiind de sprijinul legendarului Grigore Baştan, generalul care inventase paraşutele BG7M şi BG3M, stabilind totodată, în anul 1970, recordul naţional de paraşutare, de la 9.600 de metri, cu o cădere liberă de aproximativ 7.000 de metri.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Simt că zbor, pentru că, abordând un subiect contemporan, ies din hăţişul unor preocupări organizatorice, de multe ori fără legătură cu arta, care copleşesc pe regizorul unui film istoric, fie el de aventuri sau de mare montare spectaculară. Pregătesc o  dramă sentimentală şi un film de etică socială. Eroul se numeşte Alexandru Luncan, e total dăruit profesiunii sale şi astfel ajunge în pragul unei rupturi de familie şi de prieteni. Soţia îl părăseşte, la un moment dat, când lui i se pare că s-a îndrăgostit de o altă femeie, care-l iubeşte cu adevărat, dar...“, se confesa regizorul Dinu Cocea în paginile numărului din mai 1972 al revistei „Cinema“.

După ce fusese regizor secund al filmului „Tudor“, apărut pe piaţă la 18 noiembrie 1963, Cocea debutase în lungmetraj la 20 aprilie 1966, cu „Haiducii“, după care s-a dedicat complet genului şi a mai realizat, până la 12 iulie 1971, alte cinci lungmetraje: „Răpirea fecioarelor“, „Răzbunarea haiducilor“, „Haiducii lui Şaptecai“, „Zestrea domniţei Ralu“ şi „Săptămâna nebunilor“. Filmările la „Paraşutiştii“ au avut loc în perioada aprilie - septembrie 1972, la Tuzla, Constanţa, Olimp, Monteoru şi Bobocu, iar în rolul lui Alexandru Luncan a fost distribuit Florin Piersic, cel care-i interpretase pe Anghel Şaptecai în ultimele trei filme ale seriei sus-amintite. Alte partituri importante au mai avut Silviu Stănculescu (Nicu Deleanu), Dana Comnea (Ioana), Valeria Seciu (Nora), Geo Costiniu (Iuga), Emanoil Petruţ (Generalul Vasiliu), Nineta Gusti (Bunica) şi colegul de breaslă al lui Cocea, regizorul Gheorghe Naghi, în rolul lui Busuioc.

„Şi acum simt aici piciorul pe care mi l-a dat Baştan în fund!“

Atunci când este întrebat care este filmul său favorit, Florin Piersic răspunde invariabil cu aceleaşi cuvinte. „Îţi spun sincer, «Paraşutiştii» e filmul pe care-l ador“. Atunci când îl prinzi într-o zi bună, îndrăgitul actor îţi poate povesti o zi întreagă diverse întâmplări, una mai amuzantă decât alta, petrecute pe platourile de filmare. „Într-o zi, după ce filmasem la Bobocu, lângă Buzău, trebuia să ajungem cu toată echipa de filmare la Constanţa. Sper că mă ţin pantalonii şi că de data asta mi-am pus chiloţi de tablă. Ne-am ridicat la 2.000 de metri. Măi, copile, vreau să vă spun doar atât. Când am ajuns în avion, îmbrăcat în costumul lui Luncan, marele general Grigore Baştan, inventatorul paraşutei militare româneşti, mi-a zis: «Vreau să sari cu paraşuta din avion!». Operatorul era deja băgat într-o cuşcă de sârmă, dar eu nu voiam sub nicio formă! Îţi spun cinstit, să sari de la 2.000 de metri e o crimă! Am spus: Care paraşută? Că nu vedeam niciuna. Zice: «Ai o paraşută în spate! Dacă nu se deschide paraşuta, ţii de cârligul ăsta de la piept şi dacă vezi că dacă după zece secunde nu s-a deschis paraşuta, tragi de el şi se deschide a doua paraşută». Am zis: Da. Dar dacă nu se deschide nici a doua? La care el îmi spune: «Atunci, poţi să uiţi». Eu îţi dau cuvântul meu de onoare că am avut curaj să fac toate cascadoriile, dar nu îmi place să stau la etaj şi să mă gândesc că aş putea sări de acolo. S-a rugat Baştan de mine, se tot învârtea avionul deasupra aeroportului, şi mi se tot spunea să sar. I-am zis lui Baştan: Cred că e o glumă, nu pot nici să mă apropii de uşa asta. El tot vorbind cu mine, a prins momentul. Şi acum simt aici piciorul pe care mi l-a dat Baştan în fund! Am zburat din avion. Nu o să-ţi dai seama, văzând filmul, că eu, ieşind din avion, am strigat: Mamăă! Nu am avut atunci pantaloni de tablă, dar când am auzit că s-a deschis paraşuta prin aer, mă gândeam că m-am ţăcănit. Nu ştiu dacă vreodată aţi făcut pe dumneavoastră, dar vă sfătuiesc să săriţi cu paraşuta şi dacă nu o să faceţi pe voi, să îmi daţi şi mie un telefon“, a povestit Piersic.

„Fac orice, călăresc, şofez, mă lupt, orice, dar pe pământ“

Regretatul Geo Costiniu mărturisea, amuzat, în numărul din septembrie 1972 al revistei „Cinema“, că a avut aceeaşi problemă ca şi Florin Piersic la filmări: „De fapt, rolul lui luga din «Paraşutiştii» nu este primul meu rol principal. Începutul l-am făcut în «Haina de piele», film poliţist de lung-metraj pentru televiziune, realizat de regizorul Dan Necşulea. lar adevăratul început l-a reprezentat pentru mine o apariţie de câteva replici în «Zestrea domniţei Ralu». luga va fi însă, într-adevăr, debutul meu real în cinema. Imediat după ce a intrat în producţie, Dinu Cocea m-a chemat şi mi-a spus: «Ai un rol sigur la mine, un rol de ofiţer. Dar aş vrea să dai probe şi pentru luga. Dacă iese — bine, dacă nu — nu». Şi spre stupoarea mea, a ieşit. luga este soldatul paraşutist care generează de fapt conflictul filmului. Este un rol grozav de adevărat şi de apropiat pentru mine. El este un băiat care a dat la facultate, a căzut şi acum face armata la aviaţie. Avem cu toţii o neţărmurită admiraţie pentru oamenii care ne dublează, lotul de paraşutism al ţării, campioni mondiali. Noi numai când ne uităm în hău, ni se face rău. Bietul Dinu Cocea s-a chinuit ceasuri întregi să ne convingă, pe Florin Piersic şi pe mine, să sărim cu paraşuta. Eu i-am răspuns că fac orice, călăresc, şofez, mă lupt, orice, dar pe pământ. Cât despre Florin, el i-a răspuns pur şi simplu că e singur la părinţi“.

Preşedintele Asociaţiei Cultului Eroilor Buzău, generalul de brigadă în rezervă Achim Alstani, a fost unul dintre militarii care au sprijinit echipa de filmare cu ocazia scenelor turnate în judeţul Buzău: „Stăteau în oraşul nostru câte trei-patru zile pe săptămână pentru a filma în tot judeţul, dar de cele mai multe ori soseau în unitatea noastră. Era o colaborare impusă de la un nivel superior, iar în perioada filmărilor executam aplicaţii atât în unitate, cât şi prin judeţ, la Monteoru şi Bobocu, special pentru acest film. Făceam salturi din avion sau plecam în aplicaţii în zonele pe care regizorul Dinu Cocea le alegea“. Alstani îşi aminteşte cum a ezitat Florin Piersic să sară din trenajor, o construcţie înaltă de aproape zece metri, din care se simulează ieşirea paraşutistului din avion. „Florin Piersic trebuia să facă un salt împreună cu Silviu Stănculescu şi cei doi ar fi trebuit să se sincronizeze cumva ca să iasă scena. Reuşea să sară numai Silviu Stănculescu, iar Florin Piersic rămânea în uşă, blocat. De patru ori a eşuat şi abia după a cincea oară a sărit. Atunci a răbufnit şi le-a zis celor din echipa de filmare să nu-l mai supună la aşa chin“.

Grigore Baştan, primul general paraşutist din armata română

Cel care l-a „ajutat“ pe Florin Piersic să sară pentru prima oară cu paraşuta este unul dintre cei mai apreciaţi militari români ai secolului trecut. Grigore Baştan s-a născut la 23 ianuarie 1922 în satul Coşcodeni, comuna Flămânzeni, judeţul Bălţi. După absolvirea claselor primare a urmat un gimnaziu agricol, apoi a plecat pentru continuarea studiilor la Tecuci, împreună cu surorile sale, Tamara şi Raisa, ceilalţi membri ai familiei rămânând în Basarabia. În anii `60 şi-a completat şi terminat studiile liceale. Atras de haina militară, la 26 ianuarie 1939 a fost „însumat voluntar“ la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. Şi-a însuşit foarte repede noţiunile de pregătire militară şi datorită rezultatelor obţinute în activitatea de instruire a fost avansat la gradele de fruntaş, caporal şi sergent. A fost mobilizat la 29 iunie 1940, apoi demobilizat, dar menţinut sub arme, cinci luni mai târziu.  La 10 iunie 1941, când a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, Grigore Baştan s-a prezentat pentru încadrare. Pe data de 1 octombrie 1941 a fost brevetat paraşutist, în perioada 10 septembrie 1942 – 31 iulie 1943 a urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanterie nr. 2 de pe lângă Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, fiind detaşat la Şcoala de Subofiţeri Pionieri Râmnicu Vâlcea până la data de 1 septembrie 1943, când a fost avansat la gradul de sergent major. Din 1943, a fost încadrat la Batalionul de Paraşutişti, iar de la 1 decembrie 1943 în cadrul Companiei a 8-a din cadrul Batalionului 4 Paraşutişti. Cu această unitate a participat în luna august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, având funcţia de subofiţer cu armamentul, La 7 martie 1949, a fost detaşat la Academia Militară Generală pentru a urma cursurile şcolii de lectori a Direcţiei Superioare Politice a Armate, la 20 august 1949 a fost avansat în mod excepţional la gradul de locotenent, apoi la gradul de locotenent-major, la 30 decembrie 1949. Din funcţiile avute, a luptat pentru reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru ce s-a întâmplat la 1 noiembrie 1950, prin ordin al ministrului forţelor armate, Baştan fiind trecut pe linie de comandă şi numit în funcţia de şef de stat major al Batalionului I Paraşutişti de la Tecuci, funcţie deţinută până în iulie 1952. A fost avansat căpitan la 2 mai 1951 şi ulterior, la gradul de maior la 24 mai 1952.  Nevoia de pregătire şi perfecţionare, precum şi cerinţele funcţiei şi posibilităţile de accedere în funcţii superioare l-au făcut să-şi îndrepte paşii spre continuarea studiilor superioare. Astfel că, în perioada 1 octombrie 1964-19 august 1967 a urmat cursurile Academiei Militare Generale  – Facultatea Arme şi Servicii – secţia Arme Întrunite, pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune. La 1 septembrie 1967 a fost numit în funcţia de locţiitor al şefului de stat major pentru desant aerian al Armatei a II-a, având în vedere că Regimentul 60 Desant Paraşutare era în subordinea acesteia.

În urma experimentelor şi observaţiilor făcute pe timpul exerciţiilor de paraşutare a conceput, realizat şi perfecţionat un model îmbunătăţit de paraşută pentru personal. La 20 august 1970, a stabilind recordul naţional de înălţime la saltul cu paraşuta, record omologat de Aeroclubul Central Român şi pentru care, în anul 1971, a primit titlul de „Maestru emerit al sportului“. Ca o încununare a unei activităţi deosebite desfăşurate în slujba armatei, a apariţiei, dezvoltării, organizării şi pregătirii trupelor de paraşutişti, a unei activităţi de excepţie în domeniul paraşutismului sportiv, a activităţii de inventator al unor tipuri de paraşute aflate în dotarea trupelor de paraşutişti, prin decretul din 7 mai 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, i s-a acordat gradul de general-maior. Pe durata celor peste trei decenii în slujba paraşutismului militar românesc, Grigore Baştan a executat un număr de 677 salturi cu paraşuta, în toate condiţiile meteo, inclusiv iarna, salturi pe apă, lacuri sau pe Marea Neagră, în zona muntoasă, pe timp de noapte şi salturi de la mare altitudine. A fost trecut în retragere la data 7 martie 1979. În ultimii ani de carieră şi după pensionare a lucrat la redactarea unei istorii a paraşutismului militar românesc, lucrare care nu a putut fi publicată decât mult mai târziu, după căderea regimului comunist, din cauza caracterului confidenţial a activităţilor de organizare şi instruire a trupelor de paraşutişti. A murit după o scurtă suferinţă, în urma unui infarct miocardic, produs în urma unor emoţii puternice şi a unor discuţii contradictorii cu anumiţi factori de răspundere, în ziua de 8 februarie 1983. A fost înmormântat cu onorurile militare cuvenite în Cimitirul Militar Ghencea. 

citeste totul despre: