„Din culisele cinematografiei“. Cum a denunţat Mircea Daneliuc nepotismele din cinematografia socialistă: „Corupţie, impostură, şarlatanism şi afacerism“

„Din culisele cinematografiei“. Cum a denunţat Mircea Daneliuc nepotismele din cinematografia socialistă: „Corupţie, impostură, şarlatanism şi afacerism“

Mircea Daneliuc

Un memoriu adresat de „un grup de regizori“ lui Ilie Rădulescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, pe care Securitatea i l-a atribuit imediat lui Mircea Daneliuc (care nu l-a negat niciodată, de altfel), înfiera „impostura, şarlatanismul, afacerismul, corupţia, şi spiritul de căpătuială“ ce domina producţia de filme din Republica Socialistă România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un referat comandat de Nicolae Ceauşescu privind „activitatea Centrului de Producţie Cinematografică în perioada 1960-1965, cu indicaţia de a se prezenta propuneri în legatură cu reglementarea problemelor de conţinut ale producţiei cinematografice sub toate aspectele“ arăta că deficitul financiar înregistrat în perioada menţionată era de 83 de milioane de lei.

Restructurarea survenită la începutul anilor ‘70 a produs efectele scontate. Dacă în 1970, statisticile consemnau doar 20 de milioane de spectatori în cinematografe, în 1973, numărul lor crescuse la 50 de milioane, pentru ca în 1979 să ajungă la 70 de milioane. Dacă în perioada 1950-1964 s-au realizat 80 de filme româneşti şi în 1965-1970 s-au făcut 67 de filme, între 1971 şi 1980 au avut premiera nu mai puţin de 197 de filme autohtone.

„Afacerea“ nu era însă la fel de profitabilă pentru toţi cei implicaţi în producţia de filme, iar tensiunile existente în sistem au atins o cotă critică la începutul anului 1980. Un grup de regizori nemulţumiţi, în frunte cu Mircea Daneliuc, au hotărât să scrie un memoriu „conducerii superioare de partid şi de stat“, mai exact lui Ilie Rădulescu, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, responsabil cu Secţia de Propagandă, respectiv lui Cristea Chelaru, vicepreşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Documentul urmărea să atragă atenţia asupra corupţiei din sistem şi să denunţe cu precădere la „afacerea scenariilor“. Directorii caselor de filme şi producătorii delegaţi obişnuiau să-şi promoveze aproape exclusiv propriile scenarii, fenomenul ducând la o inflaţie de scenarii submediocre. Şi cum dizidenţii din cinematografie erau monitorizaţi atent şi de către Securitate, o copie a memoriului a ajuns şi la anchetatori, care l-au ataşat la dosarul lui Mircea Daneliuc, căruia îi fusese atribuit numele conspirativ „Danton“.

„Una dintre cauzele rămânerii în urmă a cinematografiei româneşti, faţă de celelalte arte şi chiar faţă de alte cinematografii socialiste o constituie lipsa unor scenarii valoroase, bogate în conţinut şi bine realizate artistic. În această privinţă nu s-a făcut aproape nimic pentru atragerea celor mai valoroşi scriitori tineri sau din celelalte generaţii, care să-şi aducă aportul pe măsura puterilor lor la dezvoltarea cinematografiei naţionale. Ba din contră, se poate spune că în mod suptil s-a făcut totul să fie îndepărtaţi de fenomenul cinematografic“.

„De ce aceasta?“ se întreabă autorii memoriului, oferind următorul răspuns: „Pentru că tocmai cei care prin obligaţiile lor de serviciu, obţin prin înlăturarea scriitorilor competenţi în materie, substanţiale avantaje materiale (...)Aceştia sunt producătorii delegaţi ai caselor de filme, (...) Mulţi dintre ei mimînd şi mare talent de scriitori, deşi nu s-au impus prin nimic ca atare, şi chiar dacă s-ar fi impus n-ar fi avut nicio importanţă pentru filmul românesc, au dat pur şi simplu «năvală» spre scrierea de scenarii, cu gândul desigur nemărturisit, dar bineînţeles realizabil, de a cîştiga bani, de a face afaceri, de a-şi populariza numele în faţa a milioanelor de spectatori, cu «opere», cum vom vedea mai jos, minore, lipsite de substanţă, cu «făcături», proliferînd o literatură de film insignifiantă, de «bas-étage», înjurată aproape fără excepţie, de toţi cronicarii de film români şi din străinătate (...) Ceea ce este şi mai grav este faptul că în această plasă a corupţiei sunt prinşi înşişi directorii de case. Bucheru i-a pus lui Mandric «Buzduganul cu trei peceţi», care numai scenariu şi film artistic nu se poate numi, şi intenţionează să încredinţeze regia artistică nu la un film, ci la două, lui Emil Mandric, fratele lui Eugen Mandric, ca acesta să-i pună la rândul său scenariile, adică ale lui Ion Bucheru (...) Având convingerea că dumneavoastră, ca activist de partid, cu veche experienţă în munca de propagandă şi educaţie, căruia Partidul i-a încredinţat o sarcină de mare răspundere, veţi lua măsurile cuvenite, vă salutăm tovărăşeşte şi vă dorim mult succes în munca de eradicare totală a imposturii, şarlatanismului, afacerismului, corupţiei, spiritului de căpătuială şi a celorlalte racile ale cinematografiei noastre“, se arăta în memoriul semnat de „Un grup de regizori - membri activi ai Asociaţiei Cineaştilor din România“ şi intrat în posesia Securităţii la 19 ianuarie 1980. Chiar dacă memoriul nu a produs efectele imediate vizate de către autori, anchetatorii Securităţii au aprofundat problema, iar un an mai târziu, după o monitorizare atentă, colonelul Gheorghe Dănescu realiza o analiză extrem de pertinentă a stării de spirit din rândul cineaştilor, precum şi a situaţiei reale existente la Buftea, pe care v-o prezentăm integral în rândurile ce urmează.

„S-a ajuns ca un număr de peste 50 de persoane să solicite plecarea definitivă din ţară “

Ministerul de Interne
I.M.B. Securitate
Nr. 0012073/10.02.1981       STRICT SECRET
Exemplar nr. 4

NOTĂ

În anul 1980, Centrul de Producţie Cinematografică Bucureşti, cu sediul în oraşul Buftea, a realizat 32 de filme artistice de lungmetraj, 100 de filme utilitare, 1 film pentru T.V., precum şi unele coproducţii ori prestări de servicii pentru diverşi parteneri străini. Pentru realizarea sarcinilor de producţie, Centrul de Producţie Cinematografică Bucureşti dispune de peste 2.100 de oameni ai muncii (personal artistic şi tehnic), precum şi de aproximativ 500 - 700 de colaboratori externi.

Ca urmare a măsurilor întreprinse de către organele noastre, s-au obţinut date din care rezultă şi unele aspecte ce afectează buna desfăşurare a activităţii centrului şi anume:

- Deşi în ultimii ani nu s-au dat pe piaţă filme fără mesaj politic, neangajante sau care să fi fost respinse datorită unor minusuri flagrante în conţinut, totuşi unele filme nu s-au ridicat la un nivel corespunzător în ceea ce priveşte calitatea artistică şi care, la confruntarea cu publicul, au fost sancţionate corespunzător. Astfel de filme, ca „Misterul lui Herodot“, „Gloria nu cântă“, „Marele singuratic“, „Râul care urcă muntele“, „Falansterul“, „Jachetele galbene“ au fost mult criticate şi de către presa de specialitate.

- Este încă necorespunzătoare ponderea filmelor de actualitate care trebuie să reflecte într-un mod mai pregnant şi mai veridic problemele majore ale societăţii noastre contemporane. Întrucât în diferite secvenţe ale filmelor româneşti nu s-ar fi reflectat conţinutul fidel al scenariilor, a fost necesară modificarea acestora după vizionarea lor de către conducerea superioară de partid şi de stat. Ca urmare, s-a impus consumarea unei cantităţi mai mari de peliculă, efectuându-se în acest fel cheltuieli suplimentare care s-au adăugat la devizul filmelor.

- Din partea unor regizori se manifestă tendinţa de a lungi anumite filme, existând situaţii în care, deşi filmul aprobat iniţial prevedea o singură serie, totuşi în cele din urmă a ajuns la două serii, ceea ce a condus la mărirea devizului filmului, precum şi la obţinerea unor avantaje materiale pentru creatorii lor, faţă de cele prevăzute anterior („Alexandru Lăpuşneanu“ de Malvina Urşianu şi „Lumina palidă a durerii“ în regia lui Iulian Mihu).

- În ultimii ani, în C.P.C. Buftea, datorită relaţiilor necorespunzătoare s-au creat de către anumite persoane, cu prilejul efectuării unor coproducţii sau prestări de servicii pentru producători străini, s-a ajuns ca un număr de peste 50 de persoane să solicite plecarea definitivă din ţară sub pretextul că numai în Occident s-ar putea realiza (8 dintre aceştia au devenit chiar elemente protestatare, iar 6 au încercat să treacă în mod fraudulos frontiera de stat a Republicii Socialiste România).

- În rândul cascadorilor se manifestă, de asemenea, o stare de nemulţumire determinată de faptul că aceştia nu au un statut care să le reglementeze situaţia juridică, în procesul activităţii pe care o desfăşoară. De regulă, prin contract aceştia au calitatea de colaboratori externi şi în consecinţă nu beneficiază de prevederile Codului Muncii (asistenţă medicală gratuită, dreptul la pensie), iar distribuirea lor în filme se face după preferinţa regizorilor. De altfel, ca urmare a acestei situaţii s-au făcut numeroase memorii la conducerea superioară de partid şi de stat, precum şi depunerea de cereri de plecare definitivă în străinătate de către unii dintre ei, iar alţii au refuzat să mai revină în ţară.

- Cu privire la asigurarea tehnico-materială a Centrului de Producţie Cinematografică Bucureşti, se comentează că ar fi devenit necorespunzătoare, fiind depăşită tehnic, insuficientă pe plan calitativ, fapt ce ar putea determina nerealizarea planului de producţie de 50 - 60 de filme anual. Mai mult, ca urmare a uzurii accentuate a cablurilor electrice de la instalaţiile mobile de filmare, există permanent pericolul producerii unor explozii şi incendii. De menţionat că aparatura respectivă este folosită şi în cazul manifestărilor unde participă conducerea superioară de partid şi de stat. Din datele ce le deţinem, rezultă că în anul 1981 modul de asigurare a peliculei cinematografice este pusă sub semnul incertitudinii datorită faptului că, de către Combinatul „AZOMUREŞ“ nu se poate asigura integral cantitatea de peliculă planificată, iar în protocolul de mărfuri cu Republica Democrată Germană, de unde se importă, nu a mai fost cuprinsă.

- Atât în anul 1980, cât şi până în prezent, au avut loc şi multe comentarii în legătură cu sistemul de producţie şi îndeosebi echipele de filmare. O parte dintre regizori au întocmit un material pe care l-au înaintat conducerii superioare de partid şi de stat prin care au solicitat primirea lor în audienţă. Au fost primiţi de către Secretarul C.C. al P.C.R. care coordonează activitatea de artă şi cultură, iar unele probleme ridicate de aceştia au mulţumit numai o parte dintre regizori (Sergiu Nicolaescu, Iulian Mihu şi alţii) şi mai ales conducerea Studioului Buftea. Actuala reglementare ce decurge din Dispoziţia nr. 1/1981 a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi prin care se stabileşte că regizorul este preşedintele colectivului de conducere al echipei de filmare având dreptul de a o constitui personal, este comentată nefavorabil deoarece se consideră că în acest fel s-ar diminua răspunderea conducerii Centrului de Producţie Cinematografică şi că şefii acestei întreprinderi ar deveni subordonaţii regizorului.

- În prezent, sub influenţa regizorilor, operatorii de imagine din cadrul acestei întreprinderi au înaintat memorii la conducerea superioară de partid şi de stat prin care, în principal, solicită de asemenea să li se aprobe o reglementare similară, considerând-o mai avantajoasă în cadrul acordului global. De altfel, potrivit actualelor reglementări, pentru echipa de filmare există un triplu sistem de realizare a retribuţiei şi anume: 1. Prin contract, 2. Pe baza acordului global, 3. Sub forma indemnizaţie, ceea ce conduce la diferite nemulţumiri în cadrul echipelor de filmare. Dată fiind situaţia menţionată, se studiază în prezent, de către C.C.E.S., probabilitatea aplicării formei de retribuire în acord global la producţia de filme, pentru toate categoriile de oameni ai muncii. Prin aplicarea formei acordului global în cinematografie, o parte dintre regizori, deşi cunosc încă de la început că vor depăşi economic devizul, totuşi se angajează în faţa conducerilor caselor de filme că se vor înscrie în sistemul de lucru pe acord global, întrucât mizează pe faptul că, după ce filmul a intrat în producţie, nu se mai poate reveni date fiind investiţiile materiale care deja s-au consumat. Tot astfel, pentru a nu avea necazuri, directorii de film „umflă“ la rândul lor devizele pentru a se obţine în final un fond de economii cât mai substanţial.

- Potrivit profilului Centrului de Producţie Cinematografică Bucureşti, este de menţionat existenţa unor locuri cu un grad sporit de vulnerabilitate, aşa cum sunt: depozitul de explozii, termocentrala energetică care asigură suplimentar şi toată energia necesară industriei oraşului Buftea, depozitele de peliculă şi de recuzită în care sunt păstrate mari valori materiale, biroul de documente secrete, etc.

Şeful Securităţii,

Colonel Dănescu Gheorghe

(C.N.S.A.S. Fond „D“, dosar nr. 208, vol. 2, f. 11-12)

 

citeste totul despre: