„Din culisele cinematografiei“. Celebrul actor Ştefan Iordache, la un pas de tragedie în filmul său de debut, „Străinul“

Ştefan Iordache şi Irina Petrescu

Ecranizare a romanului omonim al lui Titus Popovici, filmul lui Mihai Iacob a consemnat debutul pe marele ecran al actorilor Ştefan Iordache şi Şerban Cantacuzino, dar şi prestaţii de excepţie ale unor titani ai scenei, precum George Calboreanu, Ştefan Ciobotăraşu sau Costache Antoniu.

Pe 8 octombrie 1964 a avut loc premiera filmului „Străinul“, regizat de Mihai Iacob după romanul cu acelaşi nume al lui Titus Popovici, tipărit în nu mai puţin de şase ediţii între 1955 şi 1989.

„M-am gândit la ecranizare încă de la apariţia cărţii. Apoi, lucrând la alte filme, nu încetam să mă gândesc la «Străinul», aveam prematur nostalgia lui. Într-o zi m-am dus la Titus, care locuia la Mogoşoaia, decis să-i destănuiesc planurile mele. Trebuie spus că aveam deja un proiect de decupaj. A trebuit să-l aştept pe malul lacului, întrucât sobrul romancier se îndeletnicea cu pescuitul subacvatic. Ce facem cu filmul?, i-am zis. «Care film?». Un film mare, «Străinul». «Iubite al meu preten, filmul acesta nu se va face!». De ce? «Fiindcă romanul nu se pretează unei ecranizări». Am perseverat, iar mai târziu, convingându-l - cu greutate - de calităţile propriei sale cărţi, Titus a scris un scenariu pe care îl socotesc foarte bun!“, povestea regizorul Mihai Iacob în numărul din august 1963 al revistei „Cinema“.

După ce iniţial autorii voiau să filmeze exterioarele „Străinului“ în mai multe oraşe ardelene, s-a ales în cele din urmă doar Aradul, oraşul în care se petrec episoadele importante ale romanului (în bună parte autobiografic) scris de Titus Popovici, alias elevul Popoviciu A. Titus, aşa cum era înscris în matricola şcolară în anii războiului. Filmările au avut loc în perioada 15 mai – 28 septembrie 1963, cadrele interioare fiind filmate la Buftea.

Trei „Artişti ai Poporului“ şi doi „Artişti Emeriţi“

Distribuţia a inclus nu mai puţin de trei „Artişti ai Poporului“, George Calboreanu (Senatorul Romulus Varga), Ştefan Ciobotăraşu (Octavian Sabin) şi Costache Antoniu (Profesorul Samoil Gridan), doi „Artişti Emeriţi“, Fory Etterle (Părintele Potra) şi George Mărutză (Salvator Varga), cărora li s-au adăugat Ştefan Iordache (Andrei Sabin), Irina Petrescu (Sonia Mureşan), Şerban Cantacuzino (Lucian Varga), Gheorghe Dinică (Ilegalistul comunist Gheorghe Jurcă), Corina Constantinescu (Ana Sabin), Nae Roman (Profesorul Corian), George Demetru (Generalul) sau Constantin Rauţchi (Vânzătorul de ziare). Mihai Iacob a utilizat totodată peste 15.000 de figuranţi pe parcursul filmărilor, iar singurele filmări exterioare care s-au realizat în Capitală au avut pentru a ilustra secvenţa în care tânărul Andrei Sabin se plimbă pe străzile bombardate din preajma gării, în căutarea tatălui său. „Acest prim rol de film era să fie şi ultimul. Filmam în Bucureşti, pe strada Cuza Vodă, secvenţele respective, de după bombardament. Începuseră primele demolări în Capitală, eu trebuia să trec pe Iângă un zid care, datorită unei petarde, cădea în faţa mea. Dar explozia s-a produs ceva mai devreme, zidul m-a atins şi m-am ales cu o cicatrice pe viaţă. O fracţiune de secundă dacă trecea...“, îşi amintea, peste ani, Ştefan Iordache. O altă întâmplare nefericită a avut loc la filmarea scenei în care Andrei Sabin este surprins de o gaşcă ostilă când vindea ziarul „Patriotul“ pe străzile oraşului său. „Printre figuranţi, eu am strecurat câţiva sportivi de la lupte. Pentru că era un zgomot teribil, operatorul n-a auzit când a dat «Stop» regizorul, iar băieţii mei au continuat să-l burduşească bine, gata să-l arunce prin geam chiar pe Ştefan Iordache, şi nu pe cel care trebuia să-l dubleze“, povestea actorul François Pamfil.

„Responsabilul ne-a propus ţuică fiartă cu chimen şi scorţişoară“

Mihai Iacob a făcut parte din generaţia de regizori care au absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în promoţia 1955, alături de nume ca Mircea Drăgan, Iulian Mihu, Mircea Mureşan şi Manole Marcus. Puţină lume mai ştie astăzi că Iacob, Mihu, Mureşan şi Marcus au plănuit să debuteze împreună, prin intermediul unui lungmetraj colectiv care să reprezinte totodată şi proiectul de absolvire.

„Nu mai ştiu cine a fost cu iniţiativa, cred că Iulian Mihu, ca să facem un film de lungmetraj compus din patru schiţe ale lui Alexandru Sahia. Am aderat şi eu, cu «Execuţie în zori». În minte aveam o îmbinare cu «Iţic Ştrul, dezertor». Ne-am aliniat: Mircea Drăgan, Manole Marcus, Iulian Mihu, Mircea Mureşan...Am scris adaptarea destul de repede, iar Savel Stiopul a aprobat-o. Am trecut la decupaj, scenariul regizoral. L-am pigulit extrem de elaborat. Cu desene cu încadraturi, cu schiţe de mişcare în cadru. Am păstrat cărţulia şi acum. Nu s-a găsit loc în producţie...“, îşi aminteşte Mircea Mureşan. Proiectul s-a realizat parţial de către Iulian Mihu şi Manole Marcus, prin intermediul lungmetrajului „Viaţa nu iartă“, apărut în 1959.

Cât despre Mihai Iacob, acesta a decis să debuteze în tandem cu Mircea Drăgan. Intrarea în producţie a filmului „Dincolo de brazi“ a fost precedată de o întâmplare cu haz. „La finele lui octombrie 1955, am hotărât să ne cinstim după ce am încasat primul nostru salariu ca angajaţi în cinematografie. Vremea era destul de friguroasă, iar responsabilul de la cârciuma aflată vizavi de Biserica Boteanu ne-a propus ţuică fiartă cu chimen şi scorţişoară. Gustare nu prea avea ce să ne dea, aşa că am simţit că ne pilim repede. Cel mai iute din fire a fost Mihai Iacob. Am zis să mâncăm totuşi şi o masă de prânz. Mircea Drăgan, bucureştean, deşi nu prea petrecăreţ, a propus Piaţa Sf. Vineri: «Lângă biserică e o cârciumă serioasă. Are ciorbă de burtă». Ajunşi acolo, n-am mai găsit ciorbă de burtă, dar ni s-a oferit varză acră cu ciolan. Ce bem? «Nu schimb, mai vreau ţuică!», a răcnit Mihai Iacob. Drăgan, care nu băuse, i-a adus aminte că la ora patru sunt aşteptaţi de directorul Centrului de Producţie Cinematografică, ca să expună proiectul «Dincolo de brazi». Directorul, Ştefan Ioan îl chema, venea din Buzău, unde, se spunea, fusese impiegat de mişcare! După ce a confirmat că ştie de întâlnire, Mihai a căzut cu nasu-n farfurie! Am zis să-l lăsăm puţin să doarmă, cât mâncăm noi. Nu s-a trezit! L-am luat pe sus, până în grădina bisericii. Unii au plecat. Am rămas doar eu şi cu Mircea Iva, prietenii lui buni, şi Drăgan, interesat de colaborare. Mihai dormita, iar Mircea Drăgan îi tot spunea: «Mergem la şefu’. Nu vorbeşti nimic. Spui numai da. Ai înţeles?». Mihai mormăia: «Da! Daaa!». Nu ştiu cum l-a cărat Mircea Drăgan până la sediul din strada Kirov (n.r. - actuala Dem. I. Dobrescu). După aceea, ne-a povestit că întrevederea s-a încheiat cu mare succes. A expus tema proiectului. Mihai se trezise, dar nu de tot. Dădea din cap, convins, rostea apăsat: «Da!». Şi unde se cuvenea «Nu!». Ştefan Ioan a rămas serios tot timpul şi a aprobat intrarea în producţie în anul următor. Ulterior, aveam să ne dăm seama că şeful de la Buzău era un bun om de pahar!“, şi-a reamintit Mircea Mureşan.

Iordache a pierdut rolul principal din „Duminică la ora 6“ din cauza părinţilor Irinei Petrescu

Idila dintre personajele principale ale filmului „Străinul“, Andrei Sabin şi Sonia Mureşan, a depăşit bariera ecranului. Actorii Ştefan Iordache şi Irina Petrescu, colegi de institut, în clasa profesorilor Ion Şahighian şi David Esrig, au trăit o poveste de dragoste intensă, dar scurtă, întrucât părinţii ei nu erau deloc de acord cu relaţia lor. „Ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: «Cum îţi imaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?». Încerca să-mi demonstreze că nu am niciun viitor, că sunt un nimeni. Dădusem nişte probe pentru filmul «Duminică la ora 6». Pintilie mă asigurase că am luat rolul. Aveam parteneră pe Irina. După câteva zile, m-a sunat asistentul lui să-mi spună că nu voi mai fi distribuit. Părinţii Irinei nu erau de acord“, povestea Ştefan Iordache. În cele din urmă rolul i-a revenit lui Dan Nuţu. „A fost un concurs de împrejurări. Irina Petrescu făcuse «Străinul» cu Fănică. Zvonurile erau că nu mai voiau să filmeze împreună. Pintilie a dat probe să ia copii din şcoală. M-a chemat o dată, a doua oară, a treia oară şi după Crăciun am aflat că am luat. Se zice că prima oară când te vezi pe film n-are cum să-ţi placă pentru că tu ai complet altă opinie despre cum arăţi, cum te vezi în oglindă dimineaţa când te bărbiereşti şi te piepteni. Când m-am văzut în cadru din toate părţile, am spus: «Luaţi-l pe Fănică». Dar cum naiba să rămâi la nu?“, şi-a reamintit actorul Dan  Nuţu, care a debutat în cinematografie cu acea ocazie.