Cronică de film

ll Franklin Delano Roosevelt (1882-1945), cel de-al 32-lea preşedinte al Statelor Unite şi unul dintre cei mai supraevaluaţi, a fost, după o expresie celebră, unul dintre acei mari „bolnavi care ne guvernează“. Incapabil să se deplaseze, paralizat în urma unei poliomielite contactate la 39 de ani, preşedintele era deja decrepit la data evenimentelor prezentate în acest film (1939), iar pe parcursul anilor de război sănătatea sa n-a făcut decât să se deterioreze. Este incredibil că americanii şi-au încredinţat destinele în anii de război unui astfel de om, FDR fiind singurul preşedinte american care – urmare a conjuncturii războiului – a fost ales de nu mai puţin de patru ori.

Democrat versus dictator

Meritele lui F.D. Roosevelt, dacă sunt, sunt mai degrabă în zona economică, prin relativul succes al politicii sale New Deal/ Noua Orientare. În timpul războiului, deciziile militare erau luate, din fericire, de responsabilii militari. Sunt avantajele unei democraţii: un megaloman complet ignorant în arta militară, precum Hitler, dar cu putere absolută de decizie, este marele vinovat pentru pierderea războiului de către Germania.

Documentele istorice ale conferinţei de la Teheran arată cum prea moalele Roosevelt, înconjurat de consilieri cu simpatii de stânga sau chiar comuniste, a fost o pradă uşoară pentru abilul Stalin, un dictator lipsit de scrupule. Se poate spune că Roosevelt este cel responsabil, alături de prim-ministrul britanic Winston Churchill, pentru cedarea Europei de Est în favoarea „ciumei“ sovietice.

Paraliticul şi bâlbâitul

În „Hyde Park on Hudson“, anul este 1939, iar evenimentul central este vizita în SUA a regelui şi a reginei Angliei, prima de după Războiul de Independenţă dus între metropolă şi foştii ei colonişti, proaspeţi americani. Nu sunt trecute sub tăcere nici câteva dintre celebrele amantlâcuri ale lui FDR (istoria ne spune că el şi Eleanor nu au mai avut viaţă intimă din 1918, de când ea a aflat prima oară de o infidelitate, deşi nici înainte sexul între ei nu fusese deloc strălucit, cu toate că au rezultat şase copii).

După cum se ştie, la rândul său, regele George VI suferea de o bâlbâială greu de tratat, astfel încât cei doi oameni de stat se înţeleg până la urmă destul de bine, pe terenul slăbiciunilor inerente fiinţei umane.

Şi oamenii de stat sunt doar oameni, nu-i aşa? – aceasta este de fapt tema centrală a filmului. Ei nu sunt statuile cu care-i identificăm atât de des. Prejudecăţile iniţiale cad rând pe rând, iar, în opinia autorilor filmului, acest eveniment este la originea parteneriatului strategic SUA-Marea Britanie care durează până în ziua de azi.

Verişoara mea, Daisy

„Hyde Park on Hudson“ poate fi socotit un fel de spin-off (produs derivat) al mai vechiului „Discursul regelui“. Regizorul aceluia, Tom Hooper, a fost ocupat să ne aducă ecranizarea musicalului „Les Misérables“, astfel încât realizarea filmului a fost încredinţată regizorului Roger Michell.

Filmul se bazează, în primul rând, pe jocul actorilor. Samuel West preia rolul lui George VI de la Colin Firth, iar FDR este interpretat de experimentatul Bill Murray. Ca de obicei în acest gen de poveşti, evenimentele sunt privite din perspectiva unui personaj secundar, Margaret „Daisy“ Suckley (Laura Linney), o verişoară îndepărtată a preşedintelui, dar şi prietenă intimă a acestuia. Creaţiile actorilor compensează restul compartimentelor. Scenariul, nu prea grozav, abundă în scene lungi, dar fără replici percutante, iar regia, destul de plată, nu face nimic să echilibreze aceste defecte.

Info:

Vizita regelui la Hyde Park on Hudson / Hyde Park on Hudson (SUA, 2012)

Regia: Roger Michell

Cu: Bill Murray, Laura Linney, Samuel West, Olivia Williams

Rulează la: Cinema City Cotroceni