Prin noul său film (al patrulea lungmetraj propriu-zis), regizorul american Spike Jonze bifează dintr-un foc mai multe genuri, care de care mai popular. „Her“ / „Ea“ este în acelaşi timp comedie romantică, science fiction, love story, satiră, parabolă, fantezie, film-avertisment etc. O face cu mare talent şi cu o inspiraţie de zile mari (să nu uităm că filmul este şi scris, şi regizat de Spike Jonze), dovadă succesul uriaş de care se bucură filmul în afară şi pe care, probabil, îl va avea şi la noi.

Theo şi Sam

Ne aflăm într-un viitor (nu prea) îndepărtat, neprecizat, dar extrem de tehnologizat. În orice caz, acţiunea se desfăşoară în California, aşadar avem ceva familiar şi recognoscibil. În plus şi important, oamenii mai au încă multe în comun cu cei de azi, în primul rând faptul că suferă de singurătate şi doresc să îşi împărtăşească sentimentele cu altcineva.

Nu de o voce se îndrăgosteşte personajul principal, „întocmitorul“ de scrisori la comandă Theodore Twombly (Joaquin Phoenix), ci de o extrem de complexă inteligenţă artificială, capabilă să-l înţeleagă şi să-i împărtăşească suferinţa şi simţămintele. Doar aparenţa este cea a unui sistem de operare hiper-performant al tuturor interfeţelor informatice din dotare. Vocea este feminină pentru că aşa a dorit-o de la bun început, iar numele pe care şi-l alege entitatea cibernetică este Samantha (Scarlett Johansson).

„Complexul Pinocchio“

În mod inteligent, scenariul atinge mai multe toposuri ale science fiction-ului de calitate, fără a-l privilegia însă pe niciunul, preferând să evite cărările bătătorite. Astfel, la un moment dat, Samantha pare să sufere de aşa-numitul „complex Pinocchio“, al maşinii care îşi doreşte să devină om (printre cele mai memorabile ilustrări în cinema sunt cele din „A.I. – Artificial Intelligence“ / „Inteligenţă artificială“ al lui Steven Spielberg, după Brian Aldiss, şi „Omul bicentenar“, după Isaac Asimov, regia Chris Columbus), în cazul ei să aibă un corp.

Este însă doar o aparenţă. În linii mari, relaţia dintre Theo şi Sam dă impresia că reproduce etapele tip ale unei legături din viaţa reală, dintre două fiinţe umane, cu toate suişurile şi coborâşurile acesteia. Atunci când sistemele de operare par să scape de sub control, ne duce gândul la filmele-avertisment de genul „Terminator“ sau „Matrix“. Un astfel de final ar fi fost însă facil şi previzibil. Sfârşitul poveştii reuşeşte să surprindă, cadrând cu originalitatea generală a întregii poveşti.

O lume postmodernă

Lumea pe care ne-o prezintă regizorul-scenarist Spike Jonze este de fapt lumea noastră, viitorul acesta este de fapt prezentul nostru, în liniile sale generale, chiar dacă nu ne dăm seama de la bun început de acest lucru. Poate că o astfel de inteligenţă artificială, o astfel de Maşină – căreia să-i poată fi algoritmizate sentimentele – este imposibilă (deşi n-avem de unde să ştim), dar tendinţa societăţii noastre informatice aceasta este. Aici se află aspectul de avertisment, de satiră a lumii prea tehnologizate, de care vorbeam.

Se consideră de obicei că maşinile nu pot avea sentimente, pentru că acestea nu pot fi programate. Ne dăm seama însă, pe măsură ce vedem filmul, că „Samantha“ doar simulează trăirile umane, în realitate ea operează la un alt nivel mental, pe care noi n-avem cum să-l percepem.

De obicei, filmele de genul acesta sunt distopice, adică întunecate şi agresive. În premieră, „Her“ prezintă o lume luminoasă, descrisă în culori pastelate, în tonuri calde, frizând sentimentalismul, în speţă o societate bogată, fără griji şi infantilizată. Este evident o lume postindustrială, postmodernă, dar nu şi post-umană: sentimentele nu au murit, chiar dacă iau forme aberante şi contorsionate precum cele descrise în film.

Info

Ea / Her (SUA, 2013)

Regia: Spike Jonze

Cu: Joaquin Phoenix, Scarlett Johansson, Amy Adams, Rooney Mara, Olivia Wilde

Rulează la: Cinema City Cotroceni

4 stele