Ernest Umhauer, în rolul elevului talentat şi Fabrice Luchini, în rolul profesorului Germain

În filmul francez „În casă“, mecanismele de generare a unei naraţiuni sunt întoarse pe toate feţele de regizorul François Ozon, totodată cu percutante accente gay.

„În casă“, cel mai nou film al regizorului francez François Ozon, are, la rândul său, o sursă literară: este liber inspirat din piesa de teatru „Băiatul din ultima bancă“, a dramaturgului spaniol Juan Mayorga. Este evident, însă, că – dincolo de orice influenţe – scenariul şi filmul lui Ozon au propria lor autonomie, fiind complet reprezentative pentru cariera autorului.

Farmecul micii burghezii

Personajul principal al filmului pare a fi un modest profesor de literatură franceză, Germain (interpretat de Fabrice Luchini, un veteran al cinemaului francez). Căsnicia sa cu Jeanne (Kristin Scott Thomas), galeristă lipsită de succes şi autoare de artă contemporană care combină pornograficul cu politicul este corectă, dar e mai mult un parteneriat din care a dispărut demult orice pasiune. Totodată, Germain este exasperat de lipsa de interes a elevilor săi, preocupaţi doar de distracţie şi de tehnologiile moderne.

Totul se schimbă atunci când o banală lucrare-test cerută în clasă – „Cum mi-am petrecut weekendul“ – îi revelează lui Germain existenţa unui talent literar special, cel al adolescentului Claude Garcia. Acesta descrie modul în care a reuşit să se introducă în casa şi familia colegului său Rapha, sub pretextul de a-l ajuta pe acest nătărău la temele pentru matematică. Dorinţa veche şi mare a lui Claude este de a cunoaşte din interior o astfel de casă şi o astfel de familie, teoretic superioare statutului său social. Textul tânărului este pigmentat cu ironii fine la adresa acestei tipice familii burgheze, mai ales la adresa apetisantei mame a lui Rapha, ulterior, pe măsură ce-i cunoaşte mai bine, şi referitoare la limitatul Rapha senior.

Şeherezada reîncărcată

Treptat, Germain ajunge să fie fascinat şi chiar dependent de modul de a scrie al elevului său, de poveştile pe care acesta i le aduce, în fragmente mici, „din casă“. Comentariul textelor scrise de Claude este făcut împreună cu soţia sa, galerista, iar aceste discuţii funcţionează ca revelator al stării relaţiei din acest cuplu de intelectuali.

Profesorul se iluzionează cu ideea că a descoperit un mare talent scriitoricesc, căruia i-ar putea servi de maestru, dar de fapt este pur şi simplu robit de acel „parfum aspru al ficţiunii“ despre care se vorbeşte atât de des.

Personajul central, ne dăm seama, nu este Germain, nu este nici măcar înzestratul Claude, „băiatul din ultima bancă“, ci este pur şi simplu ficţiunea, arta de a spune poveşti, căruia i se aduce astfel un subtil elogiu („literatura nu a învăţat niciodată nimic pe nimeni“, se spune în film, dar... nu importă). Mecanismele de generare a unui text şi ale unei naraţiuni devin ele însele „personaje“, fiind întoarse pe toate feţele de abilul scenariu al lui Ozon.

Este un topos literar vechi (ascultătorul-victimă prins în plasa ţesută de un abil Povestitor), iar referinţa la Şeherezada este făcută explicit de câteva ori. Desigur, în final, profesorul va sfârşi prost – pentru că orice plăcere, cu atât mai mult cea a poveştilor, costă –, dar nu contează, povestea, naraţiunea trebuie să continue, şi exact asta se şi întâmplă.

Un autor homosexual

Este un film extrem de cerebral, de aceea nu poate fi agreat decât de naturi cerebrale. Totodată, „În casă“ este unul din acele filme care nu poate fi judecat făcând abstracţie de autorul său. Un talent uriaş al generaţiei sale, François Ozon s-a pierdut de multe ori în pelicule fără conţinut, excelând alteori doar în crearea subtilă a unei atmosfere terifiante (“Regarde la mer”, “X2000”, “Sous le sable”, “Swimming Pool”).

A încercat de mai multe ori şi reverenţe faţă de cinemaul clasic francez (“8 femei”, “Potiche”), dar cu acest “Dans la maison” se poate spune că Ozon a reuşit un film cu adevărat bun. Pe de altă parte, regizorul e notoriu pentru orientarea sa homosexuală, opera sa nu e deloc independentă de acest lucru, iar accentele gay sunt presărate din belşug şi „În casă“.

Info

În casă / Dans la maison (Franţa, 2012)

Regia: François Ozon

Cu: Fabrice Luchini, Kristin Scott Thomas, Emmanuelle Seigner

Rulează la: Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

4 stele