Cod roşu de cenzură

„O bătrână de 73 de ani din Brăila se zbate între viaţă şi moarte după o partidă de amor periculoasă. Împreună cu partenerul ei, un amic în vârstă de 74 de ani, ar fi încercat să-şi creeze plăcere cu ajutorul unui baton de salam“, sursa: ştirile Pro TV, de la ora 17.00, România, acum 4 ani şi 18 zile.

„Cea de-a doua parte a controversatului film «Nymphomaniac», regizat de danezul Lars von Trier, a primit ratingul I.M. – 18 XXX, care se aplică «filmelor interzise minorilor şi proiecţiei cu public». Astfel, România a devenit prima ţară care a interzis difuzarea peliculei în cinematografe“, adevarul.ro, România, 29 ianuarie 2014.

Asta e ţara mea, şi a ta, a unui Cărtărescu interzis şi a celor două Cristine din Comisia de Rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) - Dochianu şi Corciovescu - cea din urmă fiind aceeaşi care a interzis şi filmul „Milk“, semnat de Gus Van Sant, „pentru că făcea propagandă pentru o anumită orientare sexuală“. România este ţara în care nu trebuie să fie iarnă. Nici sex. Pentru că ne blocăm.

În România ne ascundem cu capul sub cearşaf când vorbim despre sex, în public, sau în artă. Nu e nevoie să fii pervers, obsedat sau nonconformist ca să poţi aborda un subiect care, se pare, rămâne încă tabu în ţara noastră. Pe de altă parte n-avem pic de ruşine să ne uităm, în timp ce amestecăm în ciorbă sau când înfulecăm o shaorma, la ştiri cu violuri şi lopeţi în ţeastă, să adormim pe sporovăiala vulgară de la showuri păcătoase sau să lăcrimăm la divorţul Biancăi. Toate acestea fără să fie difuzate măcar sub atenţionarea „dăunează grav sănătăţii mintale“.

Decizia, cel puţin iniţială, a Comisiei de rating a CNC, condusă de criticul de film Cristina Corciovescu, nu face decât să ne demonstreze că, după 24 de ani de la Revoluţie, românii vor ajunge liberi doar după ce va fi avut loc trierea naturală. Oamenii puşi în poziţiile cheie, urmând verticala puterii, indiferent de instituţii, vor continua să alunece prin viaţă mânjiţi fiind cu alifiile comunismului. Sau poate nici nu e vorba de asta, poate că aşa suntem noi: un popor care se ia la mişto. Ajunşi în poziţii din care deciziile lor pot influenţa libertatea celorlalţi, aceşti oameni se adună la o masă, trag obloanele, îşi bagă vată în urechi, se spală pe creieri cu melodii socialiste şi apoi dau verdictul: să interzicem arta! să interzicem sexul! să interzicem realitatea! Copiii sunt în continuare aduşi de barză în România, să nu ne mai mirăm că Lizoanca e gravidă la 11 ani.

Am văzut primul film de Trier în clasa a X-a, la recomandarea uneia dintre profesoarele mele de engleză. Cine s-a uitat la „Breaking the Waves“ ştie cât de tulburător, cât de explicit şi de subliminal este. L-am înţeles aşa cum m-am priceput la 16 ani, fără să mă fi transformat în vreo nimfomană. D-atunci am văzut toate peliculele acestui regizor danez. Mi-ar plăcea să cred că membrii CNC au competenţa necesară de a interzice un film ca „Nymphomaniac Vol. II“, în anul 2014, într-o ţară din Uniunea Europeană. Dar îmi pute a ipocrizie şi pudibonderie ieftină. 

Mi-ar plăcea să cred că domnii şi domnişoarele respective au măcar idee cine e Lars von Trier. După ultima ştire, cum că aceste persoane se vor reuni pentru o nouă vizionare a peliculei, mi-a trecut prin cap că poate nu l-au văzut deloc, ci doar au auzit despre el. Aştept o poziţie oficială. Poate au înţeles mai bine a doua oară. 

Am vrut chiar să cred că au făcut treaba asta mai degrabă ca pe un joc de „psihologie inversă“ pentru mai multă publicitate. Vorbesc bălării... 

Trăim într-o ţară în care oamenii sunt luaţi de proşti. Credeţi că suntem lipsiţi de discernământ?! Nu mai e nevoie să gândiţi pentru noi, tovarăşi! Au trecut vremurile alea. Vom decide noi cât sex vrem. Vă mulţumim pentru grijă, acum ridicaţi obloanele! Afară ninge. Ne vedem la Chişinău pentru vizionare! 

Cum a comentat un amic pe Facebook: „România nu face sex. România face dragoste. Cu lumina stinsă“.