Şarmantul ne-a făcut pe cei din sală să râdem la unison, deşi venim din toate colţurile lumii, şi să ne lăsăm înduioşaţi de scenele romantice, care nu sunt nici greţoase, nici vulgare, ca în recentele pelicule. Vezi - sau mai bine nu - filmul braziliano-franţuzesc Todos os Mortos - fără l, cum am putea crede - despre vrăjitorii şi abolirea robiei indigenilor, care pare foarte la modă! Doar Aferim (2015) aici a fost premiat, mai exact Radu Jude, pentru regie, cineast acum lăudat şi urmărit cu interes pentru Tipografic Majuscul, cosemnat alături de Gianina Cărbunariu!.

Undine, nemţescul mult aşteptat al lui Petzold, şi-a luat nişte huiduieli. Nimeni nu poate fi mereu genial ca în tulburătorul Barbara! Sirena s-a dovedit înşelătoare când a adus-o în zilele noastre! Nici măcar tânăra Paula Beer, foarte îndrăgită în Germania şi nu numai, nu l-a salvat de la… înec pe realizator!

Repetitivă e prezenţa vocilor celor duşi, Intrusul (R: Natalia Meta, din Argentina) începe remarcabil, cu o relaţie amoroasă, plină de haz, plus dublaje de filme şi repetiţii la cor pentru o fată mai specială, doar că la un moment dat totul o ia razna, nemaifăcând diferenţa între vis şi realitate, ca de altfel şi în experimentalul care i-a luat lui Alex Piperno 10 ani şi un titlu racord cu durata filmărilor, Chico ventana tambien quisiera tener un submarino: un personaj e simultan pe mai multe continente, dintr-un vas de croazieră în Patagonia se trezeşte, intrând pe o uşă oarecare, într-un apartament la Montevideo şi într-un câmp atemporal în Filipine! Şi fără substanţe interzise sau oricum nemărturisite!

Le sel des larmes al lui Garrel senior, Philippe, tatăl lui Louis, este o idilă răsturnată iniţial faţă de cea a fiului: Un bărbat fidel! Un triunghi amoros sub acelaşi acoperiş care începe cu un fustangiu căruia i se înfundă până la urmă după ce face multe fete să sufere cu lacrimi amare! Şi o unică prezenţă echilibrată, cea a părintelui: Andre Wilms din senzaţionalul Le Havre al lui Kaurismaki, din 2011. 

The First Cow a făcut senzaţie, o regizoare şi un citat care spune multe despre scenariu: Păsările îşi construiesc un cuib, păienjenii ţes o plasă şi oamenii o prietenie. Gurile rele au zis ca de fapt e ales subiectul ca să se regăsească potenţialii cumpărători ai producţiei avînd un chinez în amiciţie cu un american, în vestul sălbatic de altădată, alţii şi-au amintit de Trump şi de felul că l-a luat în gripă, la propriu, pe poporul numărabil în miliarde de locuitori! Adevărul e că, deşi începe cam lent, devine pasionant şi văcuţa, care este mulsă ilegal şi exploatată pentru gogoşele şi clafoutis, a dat casting şi Kelly Reinchardt a ales-o dintre 25 de potenţiale vedete (asemeni căţelului din Vrăjitorul din Oz, star în muzicalul de la Londra)! O cheamă Evie!

Toată lumea e curioasă care e preferatul meu până acum! În afară de un vintage extraordinar de actual despre gustul publicului şi kitsch-ul omniprezent şi compromisurile pentru a-i intra în voie plătitorului, de la presă la arhitectură, cu un gentleman actor: Gary Cooper în Fountainhead din 1949 (istoria nu doar că se repetă, ci se perpetuează!), este unul din 2020 care n-a fost cuprins în competiţia oficială: Lecţiile de persană! Reza este un deţinut dintr-un lagăr nazist care, ca să scape de o execuţie imediată, deşi e rabin, promite că-l va învăţa pe un SS-ist neîndurător, care după război ar vrea să deschidă un restaurant la Teheran, un farsi inventat, un fel de Esperanto! Cum? Nu vreau să vă stric surpriza! Sper să-l aducă şi pe marile noastre ecrane! În rolul principal, strălucit în mult comentatul 120 de bătăi pe minut, argentinianul Nahuel Perez Biscayart. El a fost cu Filmele de la Cannes, la Cinema Ateneu din Iaşi, la o sesiune de întrebări şi răspunsuri fascinată, înainte de a-şi lua zborul la Los Angeles ca să-şi susţină prezenţa franceză la Oscarurile de acum doi ani!

E din clubul aleşilor hărăziţi care fac o carieră şi peste mari şi ţări, asemeni lui Vlad Ivanov, care a învăţat slovacă pentru partitura din Sluzobnici, din secţiunea Encounters!