„Ofertă irezistibilă“ este primul film de ficţiune al lui Tornatore în ultimii patru ani, după relativul insucces cu ambiţiosul „Baarìa“ (2009), şi, totodată, o nouă tentativă (reuşită) de a cuceri piaţa de limbă engleză (cum a fost la vremea sa, în 1998, şi „Legenda pianistului de pe ocean“ / „The Legend of 1900“).

Producţia este exclusiv italiană, dar filmul este vorbit în engleză, iar distribuţia este aproape în întregime formată din actori anglo-saxoni. În primul rând, australianul Geoffrey Rush, unul dintre cei mai buni actori contemporani, dar în film poate fi văzut, într-un rol secundar, şi Donald Sutherland, actor legendar al anilor ’70 („M.A.S.H.“, „Klute“, „Ziua lăcustei“, „Fellini’s Casanova“ etc.). Interpreta lui Claire, personajul principal feminin, este însă Sylvia Hoeks, de origine olandeză.

Licitatorul şi agorafoba

Filmul are ca fundal o lume mai puţin prezentată în cinema, cea a colecţionarilor de artă rasaţi şi a licitaţiilor de anvergură. Personajul central, Virgil Oldman, este un astfel de estet, expert şi colecţionar de artă şi, în acelaşi timp, licitator de mare clasă. A ajuns la o vârstă înai­ntată, are casa plină de comori artistice (ca un Ali Baba modern), dar suferă şi de un teribil handicap: o frigiditate emoţională, o incapacitate de a se implica sentimental. Prin urmare, nu a avut până acum nicio legătură serioasă cu sexul opus.

„Expertul“ este astfel, din punct de vedere emoţional, o victimă uşoară la întâlnirea cu proprietara excentrică a unei vile doldora de obiecte de epocă, pe care trebuie să le catalogheze şi expertizeze. Claire Ibbetson are ceea ce-i trebuie, în primul rând, unei femei pentru a cuceri un bărbat: mister, şi încă din plin. Nu-şi părăseşte niciodată casa şi nu a fost văzută decât foarte rar, pentru că oficial suferă de agorafobie, şi încă una acută.

Între aceşti doi „bolnavi“, bărbatul obsedat de posedarea capodoperelor marilor maeştri (în totalitate portrete feminine!) şi frumoasa moştenitoare agorafobă şi misterioasă, se ţese o subtilă şi complexă poveste de iubire. Chiar dacă Tornatore, scenarist şi regizor, schimbă spre final registrul, filmul rămâne să spună o poveste de dragoste, una din cele mai frumoase din cinemaul contemporan.

Povestea din „The Best Offer“ este, însă, în primul rând o parabolă, ca şi în alte filme, cele mai reuşite, ale regizorului: „Cinema Paradiso“ şi „Legenda pianistului de pe ocean“; nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de aparentul realism al scenariului. Fiecare din numele personajului principal are o semnificaţie, la fel şi cele ale partenerei sale (scenariul lui Tornatore se amuză cu multe astfel de referinţe).

Un „Virgil“ dezorientat

Viaţa lui Oldman este un mecanism pe care nu l-a putut înţelege şi controla, de aici eşecul personajului, şi de aici numeroasele aluzii la maşinării mecanice din film: automatul lui Vaucanson pe care eroii se chinuie să-l refacă, zgomotul permanent de roţi dinţate de pe coloana sonoră etc. În final, eroul se (re)găseşte prizonier (simbolic) într-o cafenea pragheză decorată cu vechi mecanisme de orologiu, pradă unui ticăit infernal. Oldman este singur cu el însuşi, captiv al mecanismului-capcană prea complicat al propriei minţi.

Povestea e spusă de Tornatore în buna tradiţie a cinemaului european, de public, iar muzica nostalgică a lui Ennio Morricone nu face decât să accentueze acest lucru. Prin acest film, Giuseppe Tornatore se dovedeşte încă o dată un maestru al cinematografului popular contemporan, postură aleasă cu bună ştiinţă în care s-a plasat încă de la marele succes cu „Cinema Paradiso“ (1988).

 

Ofertă irezistibilă / The Best Offer / La migliore offerta (Italia, 2012)

Regia: Giuseppe Tornatore

Cu: Geoffrey Rush, Jim Sturgess, Sylvia Hoeks

Rulează la: Cinema City Cotroceni