deschidere, e liber şi se transmite Ceremonia comemorativă pentru sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial (pe care noi îl sărbătorim odată cu ruşii, pe 9, că pe 8 eram ocupaţi cu ziua PCR - Partidul Comunist - entru cei care nu mai ştiu ce înseamnă aceste iniţiale de rău augur!)

Sunt multe controverse din start, juriul ultra feminin (o exagerare, sunt doar trei pe lângă preşedintă), sub ochiul vigilentei australience Cate Blanchett, care de-abia aşteaptă să se înfrupte din acest corn al abundenţei cinematografice! Şi doar 3 regizoare în competiţie!

Oare nu se va ajunge la un dezechilibru? Ce-i prea mult nu-i sănătos! Şi apoi, mult hulitul Harvey n-a fost invitat cu mare fast pe Croazetă acum câţiva ani? Cu Strauss-Kahn s-a făcut o proiecţie specială cu Aventura sa hotelieră americană...

Se vine la Cannes ca să se vadă filme, nu pe sine în selfie (interzise pe covorul roşu, adică pe cele 24 de trepte, de către factotum-ul cannez Thierry Fremaux). Bănuiesc că fructul oprit, sau autoportretul oprit, va avea aceeaşi soartă precum cel biblic! (Şi la Universitatea din Istanbul, după conferinţa Principelui Radu, lumea a uitat de protocolul strict şi s-a auto-imortalizat cu conferenţiarul!) Apoi încă o interdicţie: fără ştiri rapid-electronice!

Şi Netflix out! Dar ştiaţi că doar aşa mai văd americanii filme europene? Sau independente? Nu e dracul chiar aşa de negru! Mai ales cel catodic!

Afişul e un sărut! (Era mai tandru şi mai glamorous cel de acum 25 de ani, cu Ingrid Bergnan şi Cary Grant, în Notorious, de Hitchcock, când nici nu visam că voi ajunge vreodată să relatez de pe Riviera!)

Oare e voie? Nu e hărţuirea privitorului? Oare e politically correct să fie un bărbat şi o femeie? Respectiv Jean-Paul Belmondo şi Anna Karina, în Pierrot le fou de Goddard, pe atunci soţul vedetei feminine, şi tot el, în mai 1968, printre protestatarii Noului Val, şi a contribuit la o grevă. Istoria oarecum se repetă: ursuzul octogenar e aici cu Le livre d'image, în goana nemărturisită după premii, după ce anul trecut, în Redutabil, era portretizat nu foarte măgulitor şi uşor ironico-maliţios de Hazanavicius. Prima proiecţie s-a anulat din pricina unui posibil atentat! Ultra vigilenţii, din fericire, s-au înşelat, dar au apărut tot felul de bancuri pe socoteala întârzierii!

Grevă acum au făcut, după 50 de ani, SNCF (căile ferate) şi Air France, aparent fără legătură cu Ediţia 71, dar simultan, ca să fie mai vizibili, ca taximetriştii de mai de mult! Ştie toată lumea! E şi titlul de astă seară al iranianului Ashagar Farhadi, care iar s-a blindat cu vedete internaţionale, cuplul pe ecran şi în viaţa de toate zilele (după o iubire cu pauze) Penelope Cruz şi Javier Bardem, pe care în România îi veţi revedea mai întâi în Escobar, un scenariu tulburător şi înspăimântător, pornit de la cartea teleastei, Virginia, iubita traficantului celui mai temut de pe planetă, intitulată sintetic şi foarte la obiect: Îl iubesc pe Pablo şi îl urăsc pe Escobar!