La Clermont-Ferrand, prestigiosul festival de scurtmetraje din Franţa, Marele Premiu, râvnit de toţi participanţii din lume largă, a fost adjudecat de formidabilul Cadoul de Crăciun al lui Bogdan Mureşanu, atât de potrivit şi de izbutit, mai cu seamă când se împlinesc 3 decenii de la Revoluţie. Deocamdată, săptămâna viitoare, vineri, pe Happy Channel, câştigătorul de la Anonimul, Tuns, ras şi frezat cu Victor Rebengiuc, al aceluiaşi charistmatic regizor. Azi, în vreme ce la Berlinală, în Forum, era debutul în lungmetraj al lui Marius Olteanu, Monştri., cu o Judith State din familia actriţelor gracile, rafinate şi subtile ca Audrey Hepburn, şi pe care aş vedea-o şi într-o Vacanţă la Roma, dacă se poate cu happy-end, şi un Alex Potocean, senzaţional, un Jeremy Irons local, într-o întâlnire între o clientă introvertită şi un taximetrist plin de tupeu şi rea voinţă, iniţial, care se îmblânzeşte în compania pasagerei sale, au încântat o sală de 500 de spectatori. Şi ar mai fi bunica, pe care tot pe Happy Channel, în scurtul lăudat şi votat de publicul de la Sfântu Gheorghe al lui Emanuel Pârvu, aţi văzut-o, tot azi în Pui, cartofi prajiţi şi o cola, Dorina Lazăr, căreia, în mod bizar, regizorul Olteanu şi-a pus nepoţii din scenariu să i se adreseze cu dumneavoastră şi apelativul devenit depreciativ: Mamaie! Sper să intre în vigoare carantina şi să nu se ia virusul ăsta nesănătos!

Celelalte două poveşti din premiera mondială care a avut loc direct în Germania vă las să le descoperiţi la toamnă şi probabil pe la TIFF-ul de la Cluj. Apropo, azi am văzut şi o reclamă pentru Libra Film Productions, cu un Castel draculian ca imagine pentru viitoare filmări, colaborări internaţionale. Între timp, turcii au făcut un film despre... crudul Vlad şi 7 bieţi soldaţi otomani şi a apărut o coproducţie cu Bulgaria, căreia îi zice Pig, în anul Porcului, iar racord!

În competiţie azi, un film austriac despre munca extenuantă, cu celebrul 48, adică 2 zile fără niciun strop de somn, şi peste 100 de ore de serviciu săptămânal care pot dăuna grav sănătăţii mentale în filmul austriac The ground beneath my feet, regizoare Marie Kreutzer, care a strecurat imagini fugitive în genericul final ca să fie văzut până la capăt şi să se afle deznodământul.

Out stealing horses e un film norvegiano-suedezo-danez despre un tată aparent ideal, un fiu şi o pădure, ape, multă zăpadă şi, fireşte, cai într-un du-te vino în care ordinea cronologică e mereu fragmentată!

The Golden Glove e numele unei cârciumi din Hamburg în care îşi făcea veacul un criminal aproape simultan cu Rîmaru (de care cei tinerii habar nu mai au că a îngrozit Bucureştiul cu crimele sale abominabile), doar că victimele lui Honka erau de o hidoşenie inenarabilă! O oroare! Cu speranţa că va şoca şi va lua un Urs! Greu de crezut că istoria se va repeta! Regizor e Fatih Akin, un chin! Dar cum e cunoscută apetenţa publicului nostru pentru asemenea grozăvii, am citit în Variety că Independenţa Film 1997 ni-l aduce pe marile ecrane. Şi ce minunat era acum 10 ani cu Soul Kitchen! Aşa cum Lars van Trier a început cu Europa şi a ajuns la casa de coşmar a lui Jack (vreo aluzie subliminală la Spintecătorul?)

Şi zilele astea au mai fost două titluri care merită menţionate. Gully Boy, un film indian, pentru care a fost embargo de cronici până la premieră, despre rapp-ul musulman, un fel de B.U.G. Mafia variantă hindi şi ironii la adresa turiştilor, binemeritate de altfel.

Şi filmul sud-african Flatland despre două fete, bune prietene, de rase diferite, şi o poliţistă ciocolatie, colosală într-un road–movie şi thriller totodată inspirat de westernurile vizionate în copilărie de regizoarea Jenna Bass.

Mâine, mult aşteptatul Mr. Jones al polonezei legendare Agnieszka Holland! Şi luni oscarizabilul Vicele, care va avea premiera în România înainte de ceremonia hollywoodiană transmisă în direct de Digi!