"American Gangster":un concurent serios în cursa pentru Oscaruri

După "American Graffiti", "American Beauty", "American Psycho", "American Gigolo" şi chiar "American Pie" (Plăcintă americană), era inevitabil să se ajungă şi la "American Gangster". Figura

După "American Graffiti", "American Beauty", "American Psycho", "American Gigolo" şi chiar "American Pie" (Plăcintă americană), era inevitabil să se ajungă şi la "American Gangster". Figura mitică a gangsterului american a fascinat Hollywoodul încă de la începuturile sonorului (şi chiar înainte), marcând pentru totdeauna istoria cinematografului.

Regizorul Ridley Scott nu a făcut decât să meargă pe urmele unei asemenea fastuoase tradiţii, propunându-şi să reînvie figura unui baron al drogurilor din Harlem, în perioada anilor '70, ca şi lupta sa tăcută de la distanţă cu un agent al Biroului de Narcotice. Şi cu greu s-ar fi putut găsi doi actori mai potriviţi pentru rolul gangsterului, respectiv cel al poliţistului, decât Denzel Washington şi Russell Crowe, amândoi, să nu uităm, oscarizaţi pentru apariţiile lor anterioare.

Denzel Washington şi Russell Crowe, adversari de la distanţă

"Gangsterul american" porneşte de la un fapt real, bazându-se pe un articol publicat mai demult într-o revistă newyorkeză de ziaristul Mark Jacobson, care-şi propunea să traseze ascensiunea unui mărunt infractor de culoare, Frank Lucas, de la poziţia umilă de şofer şi om bun la toate al unei legendare căpetenii a lumii interlope la cea de stăpân absolut al traficului de droguri, urmată de inevitabila decădere.

Este meritul scenaristului Steven Zaillian de a fi introdus, preluând acest articol, figura unui investigator incoruptibil, Richie Roberts (nemenţionat de Jacobson), care se încăpăţânează să-i vină de hac primului. Povestea se desfăşoară pe două piste paralele, urmărindu-i separat pe fiecare din protagonişti, până când ei se întâlnesc spre sfârşitul filmului, într-o scenă-cheie. Este o abordare ingenioasă, căreia Ridley Scott îi conferă ritm şi culoare.

Între cei doi eroi, un afro-american şi un evreo-american, există un contrast evident. Frank (Denzel Washington) pare un individ obişnuit, evită stilul ţipător şi fanfaronada lorzilor crimei din Harlem, se îmbracă sobru, duce o viaţă de familie corectă şi nu se atinge de "marfa" traficată; în schimb, poate fi necruţător atunci când este cazul.

Pe de altă parte, Richie (Russell Crowe) este un ins cu înfăţişare neglijentă, afemeiat, în divorţ cu soţia şi în proces cu aceasta pentru custodia copilului, dar dedicat meseriei, hotărât să pună capăt traficului de droguri, studios în clipele libere (se pregăteşte să-şi ia licenţa în drept) şi pe deasupra profund cinstit, spre deosebire de majoritatea colegilor săi, corupţi până în măduva oaselor.

Mijloace capitaliste pentru acapararea pieţei drogurilor

Când patronul şi mentorul lui Frank (personaj real, Bumpy
Johnson, care mai apare şi în alte filme despre viaţa din Harlem, cum ar fi "Cotton Club") moare, acesta îi ia locul şi, dornic de a-şi extinde afacerile, concepe un plan îndrăzneţ de acaparare a pieţei newyorkeze a stupefiantelor.

El importă în mari cantităţi heroină pură din Thailanda (unde se deplasează personal) şi o transportă pe calea aerului în State, ascunzând-o, cu complicitatea unor militari americani corupţi, în sicriele soldaţilor morţi în războiul din Vietnam şi readuşi în patrie pentru înhumare.

Intermediarii sunt eliminaţi, heroina, frumos ambalată în pliculeţe ("magia albastră"), este vândută mult sub preţul pieţei, spulberând astfel, cu metode clasice "capitaliste", concurenţa mafioţilor rivali. În scurt timp, ajunge multimilionar, îşi instalează mama într-o reşedinţă somptuoasă, îşi aduce fraţii mai tineri să-l ajute în administrarea imperiului clădit şi se căsătoreşte cu Miss Puerto Rico.

Plaga unei poliţii corupte

Richie, la rândul lui, se izbeşte de duşmănia colegilor săi poliţişti, care-i reproşează că a returnat o sumă importantă (un milion de dolari), care le era destinată ca mită, în loc să o împartă cu ei. Deosebit de vehement este detectivul Trupo, care-i poartă sâmbetele. Actorul Josh Brolin, care îi dă viaţă coruptului om al legii şi ordinii, are o creaţie electrizantă, fiind considerat unul dintre concurenţii cei mai redutabili la Oscarul pentru cel mai bun rol secundar.

Richie nu se dă însă bătut şi o imprudenţă a lui Frank - care, îndemnat de soţie, se exhibă, la un meci de box, abătându-se de la sobrietatea sa obişnuită, într-o extravagantă blană de chinchila - îl va pune pe urmele acestuia.

Momentul culminant: întâlnirea finală

Arestat, Frank va avea (momentul culminant al filmului) o discuţie în doi cu Richie (în fine, cei doi se întâlnesc!) şi, pus în faţa perspectivei de a fi condamnat la închisoare pe viaţă, acceptă, în schimbul promisiunii de reducere a pedepsei, să colaboreze şi să dezvăluie numele poliţiştilor corupţi. Se va dovedi că nu mai puţin de două treimi din forţa de poliţie newyorkeză primeau mită ca să închidă ochii.

Cineast experimentat, Ridley Scott pendulează cu uşurinţă între jungla urbană a Harlemului şi cea din Thailanda şi evocă sugestiv o atmosferă sordidă, punctată de amănunte şocante, ca femeile care ambalează complet goale heroina în pliculeţe, ca să nu fie tentate să dosească în îmbrăcăminte o cantitate cât de mică din "praful morţii". Chiar dacă nu este o capodoperă, "Gangsterul american" are şanse serioase de a concura la Oscar.